pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Cartea de aur a familiei
achizitionare: 10.09.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior "Să aibă o viață și să o aibă din belșug"

Cine iubește cu adevărat nu se uită la sine, ci la cel iubit, nu știe de zgârcenie, de calcule, de egoism, de închiderea în sine. Cel mai bine știe acest lucru tocmai cel iubit, cel care primește iubirea.

Dacă, la rândul său, nu doar consumă, nu doar beneficiază, ci răspunde și, mai mult, caută să iubească primul, cei doi se întrec într-o fericitoare dăruire de sine. "Mai mare fericire este să dai decât să primești", spune Isus (F.A. 20,35).

Știu despre binefacerile iubirii dintre cei doi și cei din jur, pentru că ea răspândește căldură, voie bună, generozitate, forță, curaj, deschidere, mobilitate, pe scurt: viață.

Constatăm cu ușurință adevărul acesta în experiența noastră de fiecare zi, directă sau indirectă, chiar la nivelul natural al iubirii conjugale: iubirea se potrivește cu viața, în timp ce egoismul veștejește, sufocă, ucide.

Aceeași mărturie o dau și călugării și călugărițele care L-au ales și Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul, în contrast cu aceia mai puțin generoși.

Iubire adevărată și clocotind de viață i-a dorit Dumnezeu omului creat de El din iubire. L-a creat bărbat și femeie, pentru ca, diferiți fiind, dar "potriviți" unul cu altul și unul pentru altul, să-și recunoască propriile daruri și să le prețuiască pe ale celuilalt, să-și resimtă limitele și să tindă spre celălalt pentru a se dărui și a primi. Să primească și să se dăruiască unul pe altul cu tot ce este fiecare. Adică să se primească și să se dăruiască reciproc și în capacitatea de a transmite viața primită de la Dumnezeu. Pentru această iubire fecundă Dumnezeu i-a binecuvântat anume: "Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a spus: ‹‹Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul›› (Gen. 1,28). Sfânta Taină a Căsătoriei, la rândul ei, se referă la iubirea fecundă dintre Cristos și Biserică. Cristos S-a dăruit deplin: Și-a dat Trupul pentru noi. Și iubirea noastră implică dăruirea trupească, împărtășire a unei dăruiri interioare. Dăruirea lui Cristos este fecundă pentru că Și-a dat viața. Tot așa dăruirea trupească dintre noi este deschisă spre fecunditate, ca să primim și să creștem copiii dăruiți de Dumnezeu26. Aceasta înseamnă că ne încredem în iubirea Lui de Părinte Care ne vrea fericiți deplin și că acceptăm misiunea la care ne cheamă - să colaborăm la lucrarea Sa de Creație și de Mântuire, să creștem Împărăția lui Dumnezeu în cât mai multe suflete răscumpărate de Cristos. Dăruirea trupească este un mod de a ne împărtăși unul altuia iubirea spirituală și totalitatea dăruirii reciproce; totodată este dovada că iubirea noastră este deschisă să primească un copil, dacă vrea Dumnezeu. Această deschidere și bună-voință dă mărturie că iubirea este adevărată și rodnică și dacă procrearea nu are loc. Este partea noastră, ca soți, iar darul unui copil este de la Dumnezeu.

Copilul este întotdeauna un dar de la Dumnezeu. Uneori nu se înțelege imediat acest lucru: unii fac tot ce pot, ajungând și la crimă, numai să nu aibă copii, alții socotesc că e dreptul lor și forțează natura pentru a avea copilul cu orice preț, chiar în afara actului conjugal.

Egoismul, comoditatea, zgârcenia, lăcomia de bunuri materiale sau plăceri și frica de răspundere sunt motivele cele mai frecvente care îi împing pe unii să refuze fecunditatea, chiar dacă pretind că au motive superioare, cum ar fi că în doi își pot trăi mai autentic iubirea sau că se pot realiza mai deplin din punct de vedere uman.

Când apelează la contraceptive, împuținează atât iubirea spirituală, cât și dăruirea trupească. Trupul participă la actul conjugal, dar îi este blocată capacitatea de a transmite viața; nu este o dăruire reciprocă totală și nici o primire totală. Cu alte cuvinte, soții își spun: "Mă dăruiesc ție, dar nu în întregime. Te primesc, dar nu cu tot ce ești tu." Vedem că aceasta înseamnă în adevărul iubirii spirituale: "Te iubesc, dar nu și fecunditatea ta." Unde există restricții, unde se pun condiții, nu este iubire totală, definitivă, autentică.

De asemenea, folosirea contracepției îl face pe bărbat să-și piardă respectul față de femeie și doar să o folosească, așa cum ar folosi un obiect, pentru a obține cât mai multă plăcere sexuală.

Copilul, pe care orice om cu mintea sănătoasă îl recunoaște drept un bine și o valoare, ajunge să fie socotit -chiar și numai uneori - un pericol, o piedică sau o greșeală. De aceea, dacă dă greș contracepția, cei care o practică recurg automat la crima avortului.

Atât contracepția, cât și avortul sunt păcate de moarte, fiind abateri grave și conștiente de la voința lui Dumnezeu înscrisă clar în ființa omului. Fie că este vorba că cei doi intervin înaintea actului conjugal pentru a împiedica procrearea, fie că o fac în timpul acestuia sau acționează după aceea în așa fel încât să facă imposibilă procrearea sunt fapte în sine rele27.

La fel și fecundarea artificială, care, urmărind procrearea cu orice preț, exclude actul conjugal. Or, actul conjugal este singura cale cu adevărat umană și rânduită de Bunul Dumnezeu prin care soții, pe de o parte, să-și împărtășească unul altuia iubirea în dăruire reciprocă totală, iar pe de altă parte, să transmită viața copilului dăruit de Dumnezeu.

Cum putem fi și noi ademeniți de ispita să facem la fel, este nevoie să ne rugăm ca să fim credincioși iubirii noastre de soți și voinței lui Dumnezeu, prin care ne arată dragostea Lui de Părinte.

  • "Voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai să nu folosiți libertatea ca prilej pentru a sluji trupului, ci slujiți unul altuia prin iubire"(Gal. 5,13).

  • "Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea spirituală și să nu vă potriviți acestui veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit" (Rm. 12,1-2).

  • "Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor, căci toți trăim în El" (Lc. 24,38).

Cristoase Bunule, iubitorule de oameni, Care ai venit în Cana Galileii și ai binecuvântat nunta ca să arăți că însoțirea cea după lege și nașterea de prunci dintr-însa este după voia Ta, vino și în casa noastră și ne binecuvântează ca să primim viața cea de la Tine și să o avem din belșug.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire