pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Cartea de aur a familiei
achizitionare: 10.09.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior "Secretul sfințeniei căsătoriei în Domnul"

Citim în Cartea Facerii cum, după căderea în păcat, Adam și Eva nu mai sunt una în iubire reciprocă, ci se învinuiesc unul pe altul, dezbinați, și caută să se înstăpânească unul asupra celuilalt și să-l supună; nu mai sunt una nici cu Dumnezeu, pe Care s-au lăsat înșelați să-L creadă dușman și concurent și de Care acum se tem. Chiar și cine nu citește Biblia știe din propria experiență cât de amare sunt aceste roade ale păcatului.

Cristos nu doar spune18 cum trebuie să fie viața în căsătorie după planul de iubire al lui Dumnezeu, ci și face ceea ce spune, adică trăiește în mod desăvârșit iubirea la care este chemat omul, iubește până la capăt19. Așa trebuie să se iubească și soții între ei, după cum i-a iubit El pe oameni, după cum Și-a iubit El Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea. Pentru primii creștini era foarte limpede, din perspectiva Patimilor și Învierii, noua dimensiune pe care Cristos a vrut să o dea căsătoriei20: ne-o arată Sfântul Apostol Pavel:

"Fraților, mereu și pentru toate aduceți mulțumită lui Dumnezeu Tatăl, în numele Domnului nostru Isus Cristos; fiți supuși unii altora în frica lui Cristos. Femeile să fie supuse bărbaților lor ca și Domnului, căci bărbatul este cap femeii, după cum Cristos este capul Bisericii, El, mântuitorul Corpului. Așadar, precum Biserica este supusă lui Cristos, tot așa și femeile bărbaților lor, în toate. Voi, bărbații, iubiți-vă femeile, după cum Cristos a iubit Biserica și S-a dat pentru ea, spre a o sfinți, curățind-o prin cuvânt în baia de apă, ca să-și poată pune alături o Biserică măreață, fără nici o pată, fără creț sau ceva asemănător, ci să fie sfântă și nevinovată. Astfel, trebuie bărbații să-și iubească femeile lor, ca pe înseși corpurile lor. Cine-și iubește femeia, pe sine se iubește. Nimeni, niciodată, nu și-a urât corpul său; dimpotrivă, îl nutrește și îi poartă de grijă, precum și Cristos face pentru Biserică; noi doar suntem mădulare ale Corpului Său. «Pentru aceea omul va părăsi tată și mamă și se va alătura de femeia sa, iar amândoi vor deveni un singur corp.» Această taină este mare, iar eu zic despre Cristos și Biserică. Oricum, fiecare dintre voi, așa să-și iubească femeia sa, ca și pe sine, iar femeia să se teamă de bărbat" (Ef. 5,20-33).

În loc de "el te va stăpâni" și "atrasă vei fi de bărbatul tău" (Gen. 3,16), cei mântuiți de Cristos sunt chemați de El la supunere reciprocă; să nu se caute pe sine, să nu-și urmărească mai întâi propriul bine, ci să caute binele celuilalt, să-i observe nevoile și să i le împlinească, să-l facă fericit.

Supunerea femeii înseamnă recunoașteea autorității bărbatului în comunitatea familială - în fiecare comunitate este necesară o autoritate, iar nu recunoașterea unei stăpâniri, după cum este înțeles textul dacă este privit din perspectiva strâmbată de păcat. În perspectiva Mântuirii, autoritatea este dăruire, slujire a celor iubiți; iar modelul ei este Însuși Cristos: "Și care vrea să fie întâiul între voi, să fie tuturor slugă. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți." (Mc. 19,44-45). Bărbatul este capul femeii în măsura în care este slujitor, adică în măsura în care se dăruiește. El trebuie să se purifice de tendința de a se impune, de a domina și să învețe să-și iubească soția, să se dăruiască așa cum S-a dăruit Cristos Bisericii.

Supunerea femeii față de bărbat mai înseamnă ca ea să renunțe la tentația de a-l stăpâni pe bărbat prin seducție, de a-l subjuga senzualității ei, în schimb, dacă ia ca model supunerea Bisericii față de Cristos, care primește iubirea Mirelui său și prin membrii săi Îi răspunde prin iubire și dăruire de sine, și femeia trezește iubirea adevărată a bărbatului ei, primește această iubire și îi răspunde dăruindu-i-se. Preacurata Fecioară Maria - prima care a fost binecuvântată de Domnul cu roadele Răscumpărării, neatinsă fiind de păcatul strămoșesc - a răspuns chemării divine cu cuvintele: "Iată serva Domnului. Fie mie după cuvântul tău." (Lc. 1,38) Sunt cuvintele care dau glas unirii ei perfecte în credință și iubire cu Dumnezeu. De aceea este ea chip desăvârșit al Bisericii, al omenirii mântuite21. Vindecarea rănilor păcatului de către Cristos ne privește pe amândoi soții. Mântuitorul ne purifică însă diferit, întrucât rănile sunt diferite la bărbat față de femeie: este o vindecare care face din nou posibilă armonia, "potrivirea", completarea reciprocă, în vederea binelui comun22. Potrivirea în locul împotrivirii, unirea în locul dezbinării, egalitatea în demnitate umană, oglindă a chipului lui Dumnezeu în iubire desăvârșită, în dăruire reciprocă și nu desfigurarea produsă de mândrie și egoism.

Înțelegem bine că nu ne-am putea smulge singuri din lanțurile păcatului. Ca soți creștini, primim de la Cristos, prin Sfânta Taină a Căsătoriei, pe Spiritul Sfânt Care ne face capabili să ne iubim după cum ne-a iubit El. Acesta este secretul sfințeniei căsătoriei "în Domnul"23.

Cu dragoste dumnezeiască înnoiește, Doamne Cristoase, dragostea noastră întru Tine, pentru a trăi în căsătorie după chemarea Ta sfântă. Schimbă inima noastră de piatră în inimă de carne ca să urmăm poruncile Tale și legile Tale să le păzim, să fim copiii Tăi, poporul Tău și Tu să ne fii Dumnezeu.24
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire