pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Cartea de aur a familiei
achizitionare: 10.09.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Planul lui Dumnezeu este mântuirea prin iubire

Ne amintim frumoasa povestire din Cartea Facerii despre crearea bărbatului și a femeii: și unul și celălalt oameni în aceeași măsură, creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, încununare a întregii creații și făcuți de la început nu numai să existe unul lângă altul sau împreună, ci în același timp unul pentru altul5 și toți împreună pentru Domnul.

Singurătatea lui Adam, lipsa pe care o trăiește, nu poate fi împlinită decât de femeia dăruită lui de Dumnezeu pentru a-i fi ajutor potrivit, asemeni lui. Primind-o, Adam recunoaște dragostea ce se află în darul unic pe care i-l face Dumnezeu și Îi aduce laudă.

Potrivirea dintre bărbat și femeie, în planul lui Dumnezeu, nu înseamnă că Eva trebuie să-i fie ajutor lui Adam doar în muncă. Atunci când acesta exclamă: "Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup"6, el recunoaște potrivirea în cele mai mici amănunte cu aceea pe care i-a dăruit-o Tatăl Ceresc; că iubirea dintre ei nu poate fi concurată de nici o altă iubire, nici măcar de iubirea față de părinți; că soției sale i se va dărui cu totul, iar aceasta i se va dărui lui.

Ce departe pare această armonie reciprocă a primilor oameni, după planul lui Dumnezeu! De câte ori nu ia dezbinarea locul iubirii, de câte ori în numele iubirii, izbucnește violența și gelozia, de câte ori în loc de dăruire de sine nu întâlnim înstăpânirea asupra celuilalt și supunerea lui? Relațiile sexuale în afara căsătoriei abundă, se pretinde chiar acceptarea relațiilor dintre persoane de același sex; se rupe legătura dintre iubire și procreare, iar aceasta din urmă este prea adesea înțeleasă ca blestem și nu ca binecuvântare.

Cauza acestor nenorociri este stricarea relației dintre Dumnezeu și om și a relațiilor dintre oameni prin păcatul strămoșesc.

Când relația dintre bărbat și femeie depinde de păcat, femeia este stăpânită de bărbat, în loc să fie iubită, în loc să fie socotită un dar, în loc să fie prețuită ca egală și potrivită.

Pe de altă parte, femeia este înclinată, după păcat, să-l stăpânească la rândul ei pe bărbat prin seducție: "atrasă vei fi de către bărbatul tău, iar el te va stăpâni" (Gen. 3,16), în loc să-i trezească iubirea dăruită și să-i deștepte spiritualitatea. Păcatul care frânge iubirea este adesea asemănat în Vechiul Testament cu trădarea unei soții necredincioase față de mirele ei iubitor și mereu credincios. Cu acesta Se identifică Însuși Dumnezeu, neobosit să ne întoarcă la Sine.

Revenind la căsătorie, înțelegem din această asemănare că, în planul lui Dumnezeu, iubirea umană adevărată este într-un fel chip al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni; că lui Dumnezeu I-a plăcut ca, prin iubirea omenească dintre bărbat și femeie, să-și facă El Însuși cunoscută iubirea.

Isus pune cel mai bine în lumină planul "de la început" al lui Dumnezeu pentru bărbat și femeie, în deplina sa splendoare și îl purifică de deformările aduse de păcat și de împietrirea inimii noastre. Mântuirea de păcat pe care o aduce El ne deschide iarăși Împarăția lui Dumnezeu, asemănată de mai multe ori cu un ospăț de nuntă la care Isus Însuși este Mirele. Mireasa este poporul răscumpărat de El prin Jertfa de pe Cruce, adică Biserica.

  • "Vă râvnesc cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfățișez lui Cristos fecioară neprihănită. Dar mă tem ca nu cumva, precum șarpele a amăgit-o pe Eva în viclenia lui, tot așa să se abată și gândurile voastre de la curăția și nevinovăția cea în Cristos" (2 Cor. 11,2-3).

  • "Bărbațior, iubiți-le pe femeile voastre, cum și Cristos a iubit Biserica și pe Sine S-a dat pentru ea, ca să o sfințească, curățind-o cu spălare de apă prin cuvânt și ca să o înfățișeze Sieși Biserică preamărită, neavând pată, nici încrețitură sau altceva de acest fel; ci ca să fie sfântă și fără prihană. Așa sunt datori bărbații să-și iubească femeile lor, după cum își iubesc trupurile lor; cel ce-și iubește femeia sa, pe sine se iubește, că nimeni niciodată nu și-a urât trupul său, ci îl hrănește și încălzește, ca și Cristos Biserica. Că mădulare suntem ale Trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui. Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Taina aceasta este mare, iar eu zic: în Cristos și în Biserică" (Ef. 5,25-32).

Doamne Cristoase, mădularele Tale suntem prin Botez, carne din carnea Ta, os din oasele Tale. Cu harul primit la Botez și cu harul Sfintei Taine a Căsătoriei vrem să rămânem uniți cu Tine "sfinți și fără prihană". După cum Tu Te-ai dăruit nouă pe Cruce, învață-ne să ne dăruim unul altuia, până la capăt. Deschide-ne inima ca să-i primim întru Tine pe toții copiii pe care ni-i vei dărui și pe toți oamenii pe care ni-i vei scoate în cale pentru a le împărtăși iubirea Ta.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire