pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Cartea de aur a familiei
achizitionare: 10.09.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Legământul

Nu la întâmplare, nu cu ușurătate, nu mărginiți de vreo condiție, nu împinși de o voință străină și nici de vreun interes ne-am hotărât să ne căsătorim. Nu. Căsătoria noastră, ca să fie adevărată, începe de la alegerea reciprocă de bună voie, liberă și de la legământul nostru public de a ne iubi și de a ne dărui unul altuia cu totul, pe viață1.

Întreaga persoană a fiecăruia dintre noi este implicată în iubirea conjugală: trup, inimă, minte, voință, toate tind la adânca unire, nu doar într-un singur trup, ci și o singură inimă și un singur suflet. Această iubire cere ca legământul nostru să nu fie desfăcut până la moarte, să ne fim credincioși unul altuia până la capăt2.

Între noi nu este doar pornirea instinctului și a sentimentului, căci nu suntem doar trup și simțire, este în primul rând un act al voinței noastre libere, fiindcă suntem și ființe spirituale, suntem oameni întregi. De aceea și iubirea noastră este o iubire deplin umană, o iubire întreagă3.

Dacă ar fi vorba doar de o încercare ori de intenția de a rămâne căsătoriți numai "la bine" iubirea conjugală nu ar fi nici totală, nici definitivă, ci mărginită, împuținată de condițiile pe care le-am pune, de teama de a înfrunta și rezolva problemele, din comoditate, din egoism.

O iubire care îmbrățișează atât bucuriile, cât și durerile vieții de fiecare zi ne unește într-o singură inimă și într-un singur suflet4; treptat, se curăță tot mai mult de egoism, de dorința de a-l stăpâni pe celălalt, de căutarea voinței sau plăcerii proprii, de nepăsarea față de nevoile celuilalt, ca să atingem împreună desăvârșirea.

Armonia nu există "de-a gata", nu o garantează nici cea mai mare înflăcărare, ci se construiește cu răbdare, speranță și generozitate.

Iubirea noastră conjugală ne cere să ne înnoim mereu legământul, hotărâți să creștem în dragoste și în dăruire în fiecare zi.

  • "Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi femeii sale și vor fi amândoi un trup" (Gen. 2,24. Mt. 19,6).

  • "Chiar și voi, care erați morți prin greșelile și păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul acestei lumi.[...] Printre aceștia trăiam și noi odinioară, cu poftele trupului nostru, îndeplinind pornirile cărnii și ale gusturilor și în mod firesc eram sortiți mâniei, ca și ceilalți. Dar Dumnezeu, bogat în îndurare, de multa dragoste cu care ne-a iubit, așa morți cum eram, prin păcatele noastre, ne-a adus la viață odată cu Cristos. Mulțumită harului sunteți mântuiți" (Ef. 2,1-6).

Dumnezeule, Dumnezeul nostru Cel Ce ai venit în Cana Galileii și ai binecuvântat nunta ce era acolo, binecuvântează-ne și pe noi, care cu alegerea Ta ne-am legat împreună în unirea nunții și dăruiește-ne bună înțelegere sufletelor și trupurilor.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire