pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Cartea de aur a familiei
achizitionare: 10.09.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprins Căsătoria noastră vine de la Dumnezeu

Cu mare bucurie și recunoștință să ne amintim că iubirea conjugală și comuniunea intimă de viață sunt întemeiate de Dumnezeu: pentru că ne-a iubit i-a dăruit-o pe femeie bărbatului și pe bărbat femeii pentru ca, la rândul lor să se iubească și să se dăruiască unul altuia până într-atât încât să nu mai fie doi, ci una (Gen. 2,24).

Creați de Domnul diferiți, bărbat și femeie, propria persoană nu ne ajunge: fiecare simțim chemarea așezată de El în noi de a ne apropia unul de altul, de a ne completa unul pe altul, de ne împlini unul pe altul.

Inelele sunt semnul prețios al demnității mirilor: demnitatea de fii ai lui Dumnezeu prin Botez, de fii ai Bisericii. Totodată, cercul neîntrerupt al inelului este semn că ei se leagă să-și fie credincioși unul altuia până la moarte, cu toată ființa, trup și suflet.

Albul vălului, al rochiei de mireasă, al florilor arată curăția iubirii mirilor creștini, care se iubesc neîmpărțit, fără egoism, fără gânduri ascunse sau interese și se dăruiesc unul altuia definitiv.

Învăluirea miresei ne aduce aminte că ea se păstrează numai pentru soțul ei, după cum și el se păstrează numai pentru soția lui.

Cununile sunt semn că mirii creștini sunt, prin Cristos Regele și împreună cu El, și ei regi. Așa cum Domnul Cristos a venit să împlinească voia Tatălui și nu voia Sa și a venit să slujească și nu să fie slujit, tot așa și soții, la rândul lor, sunt chemați prin încununare să caute fiecare binele celuilalt, să se pună unul la dispoziția celuilalt, unul în slujba celuilalt, în slujba copiilor, iar prin dăruirea de sine să se conducă unul pe altul și pe toți ai lor la Tatăl Ceresc. Chemarea lui Cristos la slujire nu se restrânge numai la cercul familial: El îi trimite pe soți să slujească, după puterile și priceperea lor în Biserică, pe cei aflați în nevoie, alte familii, societatea, dar mai presus de toate să-L slujească pe Dumnezeu.

Legarea mâinilor arată nu pierderea libertății, ci un legământ sfânt pe care l-am făcut în toată libertatea: ne-am legat să fim unul al altuia, să ne iubim până la moarte, prin iubirea lui Cristos și după exemplul Său.

Lumânarea aprinsă este semnul lui Cristos Cel Înviat și al focului Spiritului Sfânt revărsat asupra noastră prin Sfânta Taină a Căsătoriei pentru a ne da o inimă nouă, cu care să ne iubim așa cum a iubit Cristos.

Cum lumânarea arde și se consumă încet pentru a străluci și a lumina întunericul, ea este semn al Jertfei lui Cristos care este biruitoare asupra întunericului păcatului în inimile mirilor.

De acum, nu doar fiecare, ci amândoi împreună, sunt părtași la mântuirea adusă de Cristos și sunt chemați să ardă și să se consume într-o jertfă de fiecare zi, pentru a-și da unul altuia și copiilor lor mărturia luminoasă a iubirii îndumnezeite.

Sfânta Cruce ne arată că iubirea lui Cristos este aceea care a învins moartea, păcatul, suferința, orgoliul, egoismul. Frângându-Și Trupul și vărsându-Și Sângele pe Cruce, Cristos ne-a dat suprema dovadă a iubirii cu care îi iubește pe toți oamenii, cu care Își iubește Biserica, mireasa Sa. În Cruce se înrădăcinează Sfânta Taină a Căsătoriei prin care și noi devenim în stare să ne iubim unul pe altul până la dăruirea totală. Așa că pentru noi, Crucea este și un semn de speranță și curaj să înfruntăm și să biruim greutățile vieții.

Sfânta Evanghelie ne spune că primind Cuvântul lui Dumnezeu, Îi vom descoperi planul asupra noastră ca soți și asupra familiei: că am fost creați din iubire și am fost chemați la iubire pentru a fi una între noi și una cu Dumnezeu Care este Iubire.

Dar cum purtăm în sufletul și în trupul nostru urmele păcatului strămoșesc, își fac loc în viața noastră egoismul, dezbinarea, nepăsarea, răceala, tendința de dominare, violența, chiar infidelitatea... Cristos, cu harul Său, ne face în stare să ne iubim cu aceeași iubire desăvârșită cu care El ne-a iubit și la care am fost chemați de la început. Aceasta este Evanghelia, adică Vestea cea Bună a lui Cristos pentru familie. Sfânta Evanghelie ne mai aduce aminte că suntem chemați să ne educăm credința pe tot parcursul vieții, să ne-o adâncim și să ne-o întărim.

Prin fapte și prin cuvânt să dăm apoi mărturie de credință unul față de altul, apoi față de copii și față de cei din afara căminului familial. Astfel ne vom uni cu misiunea lui Cristos de a vesti Evanghelia.

Cupa cu vin binecuvântată de preot din care beau mirele și mireasa este și ea un semn al unirii la care ne-am legat împreună: de acum înainte, toate le vom avea în comun.

Vinul amintește de Nunta din Cana la care Mântuitorul a făcut prima Sa minune, preschimbând apa în vinul cel mai bun: apa este tot ce au putut aduce oamenii, atunci când vinul de nuntă s-a terminat.

Tot așa, prin Sfânta Taină a Căsătoriei, Dumnezeu preschimbă iubirea noastră omenească, istovită curând, într-o iubire îndumnezeită, mai puternică decât moartea, asemeni iubirii Sale pentru noi, oamenii, pentru Biserică, Mireasa Sa. Cupa cu vin este de asemenea semn că suntem chemați să participăm la viața Mântuitorului prin Sfintele Taine și la slujirea cu evlavie în mica biserică a casei. Răspunzând la această chemare, ne unim cu misiunea de Preot a lui Cristos.

Mierea este semn al bunătății lui Dumnezeu Care ni se descoperă în bunătatea Sfintei Taine a Căsătoriei, este semn al bunătății Împărăției lui Dumnezeu a cărei unică lege este iubirea.

Tămâia aprinsă cu care preotul înmiresmează biserica, Sf. Evanghelie, pe miri, pe nași, pe nuntași, arată curăția cu care am fost cu toții chemați să-L slujim pe Dumnezeu, aducându-I ca jertfă aleasă viața noastră de zi cu zi.

Preotuleste martorul legământului și al consimțământului reciproc al mirilor, iar binecuvântarea sa este necesară pentru săvârșirea și primirea Sfintei Taine a Căsătoriei. Prin Sfânta Taină a Preoției, el Îl reprezintă pe Însuși Cristos.

Nașii reprezintă comunitatea creștinilor și societatea în fața cărora se celebrează public cununia. Prezența lor este necesară pentru că, deși Căsătoria este în primul rând rodul alegerii personale libere a bărbatului și a femeii, ea are nenumărate legături cu societatea și cu comunitatea creștină, de la care soții și familia așteaptă recunoaștere, respect și sprijin.

Dansul în care s-au prins alături de noi și preotul și nașii, cântând, arată că la bucuria noastră de a ne uni pe viață se alătură și Biserica și comunitatea creștină. Mai arată și bucuria Bunului Dumnezeu de a fi unit cu noi și noi cu El. Prin iubirea noastră binecuvântată în Sfânta Taină a Căsătoriei va străluci iubirea Sa pentru noi și pentru toți oamenii: o iubire cum nu mai este alta.

  • "Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa: după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie l-a creat" (Gen. 1,27).

  • "Nu e bine ca omul să fie singur: îi voi face un ajutor care să-i fie asemenea" (Gen 2,18).

  • "Nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie în Domnul" (1 Cor. 11,11).

  • "Iată acum acest os din oasele mele și trup din trupul meu, aceasta se va numi femeie pentru că din bărbatul său s-a luat. Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi femeii sale și vor fi amândoi un trup" (Gen. 2, 23-24): "și pe care Dumnezeu i-a împreunat, om să nu-i despartă" (Mt. 19, 5-7).

Dumnezeule cel veșnic, Care ai adunat într-una cele risipite și ai pus nedezlegată legătura dragostei, întărește-ne în sfânta unire care vine de la Tine.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire