pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al VI-lea
A treia parte: Bioetica, eutanasia și demnitatea morții

Definiția termenilor și istoricul problemei

In acest capitol dorim să amintim referințele esențiale ale eticii și în același timp să clarificăm amploarea respectivei tematici, denumită "demnitatea morții" sau "umanizarea morții" . Există două aspecte legate de asistarea muribundului, care sunt conexe între ele dar nu coincid. După cum va rezulta din expunerea noastră, eutanasia trebuie condamnată, deoarece presupune uciderea anticipată, chiar dacă din milă, a muribundului; în timp ce umanizarea morții trebuie promovată printr-un complex de mijloace și de atenții.

Interesul pentru cercetarea istorică privind eutanasia este relevant din punct de vedere etic, mai ales dacă este orientat spre depistarea motivațiilor și concepțiilor de viață supuse unei asemenea practici. O astfel de tratare a fost deja schițat`; este încă viu interesul pentru o cercetare istorică mai ales în cadrul concepției despre moarte la diferite popoare și civilizații, din partea unor cercet`tori din domeniul etnologiei, antropologiei culturale și istoriei obiceiurilor; ne vom limita, deci, să le amintim în mod succinct. După un studiu istoric comparativ, antropologul Thomas a ajuns la următoarea concluzie, într-un fel paradoxală: " Există o societate care respectă omul și acceptă moartea: cea africană; există o alta, aducătoare de moarte, tanatocratică, obsedată și îngrozită de moarte: cea occidentală." ( 1) Desigur, în această a doua societate, argumentul eutanasiei este susținut prin lege.

Istoricii dreptului sunt de acord în a constata că pătrunderea creștinismului în lumea occidentală a reprezentat, și sub acest profil, o cotitură în obiceiuri și gândire; lăsând la o parte reapari]ia unor amprente stoice și utilitariste în epoca modernă, după cum se poate deduce din unele afirmații ale lui Thomas Morus, Bacon, Locke ( afirmații care nu sunt interpretate în totalitate ca având aceeași semnificațe (2)) ajungem la nazism unde constatăm explozia acestei practici în formă organizată. " De la pătrunderea creștinismului, tematica eutanasiei nu a mai cunoscut - până în secolul nostru - momente adevărate de noutate" ( D'Agostino).

Mișcarea de opinie în favoarea eutanasiei , activă în acest moment, are conotații și motivații caracteristice, care nu sunt identice cu cele care susțineau moartea dintr-un sentiment de milă, caracteristice altor perioade istorice. Mișcarea actuală nu se limitează la înțelegerea umanitară a faptului, când intervine, cum am spus, "factorul de compătimire", ci urmărește cererea de legalizare. Deci, trebuie să vorbim despre această mișcare pentru a-i cunoaște ideologia și a-i examina contextul etico-cultural din care provine și care o alimentează.

Se face legătura, în mod frecvent și spontan, cu mișcarea de idei care în multe state a condus la legalizarea avortului voluntar ; efectiv nu este greu să se înțeleagă fondul cultural comun al celor două cereri de legitimizare a "morții impuse", care înseamnă necunoașterea valorii persoanei ; desigur, și strategia adoptată de susținătorii celor două teorii privind moartea este aceeași: se începe cu sensibilizarea opiniei publice privind "cazurile ce trezesc mila", sunt exaltate sentințele nu prea severe date de tribunale, care au instituit procedee penale, pentru a se ajunge în cele din urmă la cererea de legitimizare prin lege,desigur, după ce opinia publică a fost senzibilizată de mass-media și în cadrul unor dezbateri publice. (3)

Dar mai este un aspect nou, caracteristic, chiar teribil, în campania de sus]inere a legitimizării eutanasiei și anume potențialul de atragere socială și personală, care este mult mai vast față de ceea ce putea să apară , cel puțin în sens imediat, în legalizarea avortului. Un avort poate fi făcut doar unor persoane, pe când moartea este destinul tuturor.

Să luăm definiția formulată de Marcozzi (4) , în care se regăsesc și alți juriști și moraliști a căror competență este recunoscută; prin eutanasie se în?elege"suprimarea fără durere sau din milă a celui care suferă sau se consideră că suferă sau că ar putea să sufere în viitor în mod insuportabil." (5) .

Pentru a evita confuzii posibile noi vom folosi termenul de eutanasie numai în acest sens, în schimb vom uzita termenul de "grijă față de durere" sau terminologii medicale mai tehniciste în alte cazuri.

Pentru a completa tabloul definițiilor, trebuie să adăugăm că astăzi se vorbește de eutanasie nu numai în relație cu bolnavul grav și terminal dar și în alte situații: în cazul acelui nou-născut cu defecte grave, (wrongful life ) situație în care unii sugerează abandonul prin eliminarea alimentației pentru evitarea suferinței subiectului - afirmă ei - și a poverii pe care ei ar constitui-o pentru societate; în acest caz se vorbește de "eutanasie a nou-născutului". Se întrevede acum o altă accepție a termenului de eutanasie, cea "social`", care se prezintă ca o alegere făcută nu de un individ, ci de societate ca urmare a faptului că bugetul din domeniul sanitar nu ar mai putea suporta povara financiară reprezentată de asistența acordată bolnavilor afectați de boli de lungă durată , atât în ce privește prognozarea cât și costurile; resursele economice ar fi economisite astfel pentru bolnavii care se vor întoarce, după vindecare, la viața productivă și activă; aceasta constituie una dintre amenințările unei economii care ar dori să țină seama doar de criteriul costuri-beneficii.

 

Note


(1) G.J. Gruman-S. Bok-R.M. Veatch Death and dying: Euthanasia and sustaining life. Historical perspectives, în Reich (ed), Encyclopedia of Bioethics, pp. 261-268; G. Pelliccia, L'eutanasia ha una storia? În Aa.Vv., Morire sí, ma quando?, Roma 1997, pp. 68-96. Pentru istoria dreptului în raport cu eutanasia cfr. F. D'Agostino, Eutanasia e diritto, ibi, pp. 164-178.

(2) Pentru o analiză aprofundată a sensului adevărat al expresiilor lui F. Bacon a se vedea Cuyas M., Eutanasia. L'etica, la liberta e la vita, Casale Monferrato 1989. Autorul demonstrează că în realitate Bacon desemna cu termenul "eutanasie" moartea bună ajutată de un comportament activ din partea medicilor care nu abandonează bolnavul atunci când nu-l mai pot ajuta să se vindece

(3) R.F. Esposito, L'eutanasia nella stampa di massa italiana . în Aa.Vv., Morire sí, ma quando?, pp. 17-35.

(4) O asemenea definiție coincide în substanță cu cea furnizată de Declarația asupra Eutanasiei (Iura et bona) a S. Congregații pentru Doctrina Credinței, din 5 mai 1980, unde se scrie și mai analitic: "Prin eutanasie se înțelege o acțiune sau o omisiune care prin natura sa, sau prin intenții, procură moartea, cu scopul de a elimina orice durere". Enciclica "Evangelium Vitae", de Ioan Paul al II-lea, reia această definiție (n.65)

(5) V. Marcozzi, Il cristiano di fronte all' eutanasia, "La Civilta Cattolica", 1975, IV, p. 322. Definiția este însușită și de S. lener în contribuția sa prin care examinează Recomandarea Consiliului Europei asupra drepturilor bolnavilor și ale muribunzilor, din 29 ianuarie 1976, cu titlul Sul diritto dei malati e dei moribundi: e lecita l'eutanasia?, "La Civilta Cattolica" ,1976, II, pp. 217-232. Cfr. și S. Bok, Death and dying Euthanasia and sustaining life. Ethical views, în Reich (ed), Encyclopedia of bioethics, pp. 268-277. Nu se găsește o definiție precisă, dar se oferă intenția de a trasa o linie de demarcație între ceea ce este suprimare voluntară și responsabilă și ceea ce nu este. E. Chiavacci, Promozione dei diritti del malato posto di fronte alla prospettiva della morte, în Aa.Vv., Morire si, ma quando?, pp. 253-266; L. Rossi, v. Eutanasia, în Dizionario enciclopedico...pp. 1-38; G. Perico, Problemi che scotano, Milano 1976, pp. 229 ss.; Oddone, L'uccisione pietosa; Gunthor, Chiamata...voi. in, p. 602; Chiavacci, Morale della...; Eutanasia e diritto di morire con dignita, editura "Civilta Cattolica", 3202, 19 11. 1983, pp 313-329. Vial Correa J. de Dios, Sgreccia E., The dignity of dying person, Actele celei de a V-a Adunări a Academiei Pontificale pentru Viață, Libreria Editrice Vaticana, în curs de publicare. Sgreccia E., Dignita della morte ed eutanasia, în Aa. Vv., Il valore della vita, Vita e Pensiero, Milano 1985, pp. 132-161.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire