pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al VI-lea
A doua parte: Bioetica și transplanturile de organe

Nou născutul anencefal ca presupus donator de organe

Dificultatea de a repera micile organe de folosit pentru transplant la copii a sugerat recurgerea la prelevarea de organe de la fetuși sau de la nou născuți anencefalici, și în mod particular prelevarea de rinichi. (38)

Înainte de a examina problematicile etice referitoare la prelevarea de organe de la fetus sau de la nou născutul anencefalic, trebuie amintit că, în general, nu este vorba despre "buni donatori ", atât datorită frecventei prematurități (53-58 la sută) cu respectivele imaturități ale organelor, cât și datorită ridicatei incidențe de malformații asociate cu condiția de bază (aproximativ 30 la sută dintre malformații sunt ale căilor urinare). (39)

Dintr-un punct de vedere etic semnele de întrebare care se pun față de această posibilitate de a utiliza fetușii sau nou născuții anencefalici ca donatori de organe sunt multiple: 1. Este licită utilizarea acestor subiecți ca "rezervor" de țesuturi și de organe? 2. E acceptabil să se programeze și să se acționeze "reanimarea" noului născut anencefalic cu unicul scop de a iriga organele de prelevat apoi pentru transplant? 3. Care pot fi criteriile pentru a determina moartea cerebrală la anencefalic? La baza acestor semne de întrebare se află însă altul, poate cel mai important: care este identitatea subiectului anencefalic?

Nouă ni se pare în afara discuției faptul că anencefalicul este rodul unei fecundații umane, cu o formă umană, care din momentul fecundării este condus teleologic de un principiu vital propriu. (40) În privința aceasta deci, nu trebuie să existe dubii că ne aflăm în fața unui individ al speciei umane care trebuie să fie respectat ca persoană, la fel ca oricare alt embrion. Ca răspuns la semnele de întrebare, ne articulăm reflecția în trei puncte: 1. Prelevarea de organe de la anencefalicul în viață; 2. Menținerea în viață a nou născuților anencefalici; 3. Prelevarea de organe după moarte.

În privința prelevării de organe de la anencefalicul în viață, această procedură este acceptată în general de toți cei care afirmă că anencefalicul nu este individ uman sau, mai frecvent, că datorită absenței a unei bune părți a masei cerebrale, acesta se află într-o situație analogă morții cerebrale. Această ipoteză nu este nici științific corectă nici etic acceptabilă: într-adevăr, prin termenul de moarte cerebrală este indicată leziunea completă a encefalului, atât a scoarței cât și a trunchiului, în timp ce la fetus sau la nou născutul anencefalic leziunea cerebrală este parțială, adică nu antrenează structurile trunchiului care sunt așadar în măsură să mențină în mod autonom funcțiile vitale.

În ceea ce privește reanimarea nou născutului anencefalic, se pot desluși patru tipuri de abordare: (41) a) de abia născut, anencefalul este intubat și legat la respirator cu menținerea tuturor parametrilor vitali cu scopul de a proceda la prelevarea de organe conform necesităților de moment și independent de prezența sau și mai puțin de activitatea tronco-encefalului: această abordare, după cum s-a spus deja la punctul 1, este etic inacceptabilă; b) de abia născut, anencefalicul este reanimat și urmărit până când nu dispare activitatea trunchiului-encefal: o asemenea abordare ni se pare disproporționată față de prognoza și entitatea patologiei, configurându-se astfel o adevărată îndârjire terapeutică; c) nou născutul este urmărit prin îngrijirile obișnuite până când nu apare hipertensiunea sau bradicardia, moment în care este reanimat și se așteaptă moartea trunchiului-encefal: o asemenea abordare pare a se finaliza exclusiv cu prelevarea organelor și reprezintă astfel o formă de instrumentalizare a ființei umane; d) nou născutul anencefalic este urmărit doar cu îngrijirile obișnuite până la stopul cardio- respirator, după care se procedează la prelevarea de organe: această abordare este cea care respectă cel mai mult valoarea persoanei anencefalicului, evitând atât inacceptabilul zel terapeutic cât și instrumentalizarea persoanei până la o adevărată vivisecție - atât de depreciată pentru animale - pe care orice altă abordare o determină.

Nu există, în sfârșit, rețineri de ordin etic în privința prelevării de organe de la fetuși sau nou născuți anencefalici după moarte, după ce a fost depășită problema constatării acesteia, datorită dificultății obiective de a utiliza criteriile din cazul adultului sau al copilului. Referindu-ne la cele relatate în raportul alcătuit de Medical Task Force on Anencephaly (42) observăm că este superfluă relevarea EEG și a fluxului cerebral, dată fiind condiția anatomică intrinsecă a anencefalicului, după cum observăm dificultatea de a evalua funcționalitatea tronco-encefalului prin apelul la reflexe din cauza frecventelor asocieri de anomalii ale nervilor cranieni. În consecință, determinarea morții tronco-encefalului poate fi făcută doar prin relevarea dispariției reflexelor evocate înainte: dacă acestea nu s-au mai putut demonstra, absența lor ab initio nu indică în mod necesar moartea trunchiului.

 

Note


(38) K. Iitaka et al., Transplantation of cadaver kidneys from anencephalic donors, "J. Petriatr.-" 1978, 93, pp. 216-220

(39) P. A. Baird, Survival in infants with anencephaly, "Clin. Pediatr.", 1984, 23, 5, pp. 268-271; D.A.. Shewmon, Anencephaly: selected medical aspects, "Hastings Center Report", 1988, 18, 5, pp. 11-18

(40) A.G. Spagnolo- E. Sgreccia, Prelievi di organi e tessuti fetali a scopo di trapianto, în Bompiani-Sgreccia (sub îngrijirea), Trapianti di organo, pp. 47-84

(41) Task Force for the Determination of Brain Death in Children, Guidelines for the determination of Brain Death in children, "Neurology", 1987, 37, pp. 1077-1078.

(42) Medical Task Force on Anencephaly, The infant with anencephaly, "NEJM", 1990, 322, pp. 669-673.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire