pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al VI-lea
A doua parte: Bioetica și transplanturile de organe

Apărarea identității personale a primitorului și a descendenților lui

Problema morală se pune pentru transplantul de organe nu executive, ci în mod structural legate de gândirea și identitatea biologică procreativă a subiectului. Este cazul ipotezei aventuriste a transplantului de cap/trunchi sau chiar al transplantului, poate din punct de vedere tehnic mai puțin complex, de organe genitale (ovare, testicole) sau chiar de glande de mare relevanță pentru echilibrul hormonal și bio-psihologic al subiectului (hipofiză)

Când calitatea vieții și identitatea personală sunt puternic amenințate și compromise, când rezultatul transplantului amenință și tulbură atât de profund subiectul, se pune problema liceității transplantului, chiar și cu scopul de a obține o supraviețuire pur biologică.

Ipoteza transplantului de trunchi/cap, practicată acum pe câini și maimuțe (13) , și prospectată pentru om, ar presupune o identitate personală legată de creier; noul individ ar putea fi recunoscut în cel ce este reprezentat de cap: pentru că creierul este partea în care se conservă "memoria personală": aceasta este rațiunea pentru care se preferă să se vorbească mai degrabă de transplant de trunchi decât de transplant de creier. Totuși nu ni se pare suficient pentru a fi garantată o identitate globală a persoanei: este foarte greu, într-adevăr, ca trunchiul să poată fi legat pe planul sensibilității și al inervării motorii astfel încât nu ar putea să fie "simțit" de către subiect nici ca organ de simț, nici ca mijloc de exprimare și execuție. Dar și mai problematic este că memoria cerebrală ar putea păstra în continuare senzațiile și experiențele avute cu corpul precedent. Perspectiva mecanicistă a celui ce propune aceste transplanturi este insuficientă pentru a defini corporalitatea care este parte integrantă a persoanei, întrupare a eului, al cărui identitate o constituie, prezența și limbajul. Eul se construiește din punct de vedere psihologic și senzorial prin intermediul experienței corporale: memoria păstrează imaginea de sine și în corporalitate se reflectă identitatea: cum va putea să se recunoască o minte, aparținând unui corp care nu mai există, în altă corporalitate?

De aceea îndrăznim să afirmăm că o asemenea "construcție chirurgicală" ar avea un caracter puțin uman și ar răscoli identitatea personală a subiectului. (14)

În privința gonadelor și a organelor legate de reproducere și de secreția hormonilor particulari, acestea nu sunt legate de funcții vitale, deci transplantul terapeutic (adică îndreptat spre salvarea vieții celui ce primește transplantul) nu este schimbată de o necesitate altfel normală. În general, ni se pare că această practică trebuie să fie considerată ca o amenințare la adresa identității biologice și psihologice a subiectului primitor și a descendenților lui. Interzicerea este și mai clară în special atunci când transplantul s-ar face doar pentru tratarea organului și nu a individului și deci doar pentru a avea ovare sau testicole normale și nu bolnave și a asigura astfel fertilitatea. În acest caz nu ar fi vorba de un transplant pentru a salva viața subiectului - cum este cazul rinichiului, inimii etc - ci doar pentru a trata infertilitatea, rațiune care nu justifică un transplant care ar comporta apoi tulburarea identității biologice a descendenților; după cum tot negativă este rațiunea fecundării eterologe. Prezența unei amenințări la adresa vieții pacientului datorită unui proces maladiv (de exemplu, o tumoare) la organele genitale poate justifica și să implice extirparea, dar după părerea noastră nu poate pretinde substituirea cu transplant cu finalitate procreativă.

Rămâne de discutat ipoteza ca transplantul de gonade, de exemplu, de ovare, să fie mai acceptabilă dein punct de vedere etic - și proproțional terapeutic - față de administrarea de hormoni în patologiile în care extirparea de ovare patologice poate determina unele complicații datorate lipsei hormonilor produși (estroprogesteronici) și care induc o stare de menopauză precoce iatrogenă și o serie de tulburări osoase și cardiovasculare asociate. (15) În cazul acesta, oricum, trebuie exclus dinainte ca transplantul de gonade să implice apoi o procreare în consecință.

 

Note


(13) R.J. White, Individualita e trapianto cerebrale, în Aa. Vv. Trapianto di cuore p. 102-131; Id. The isolation and transplantation of the brain.Autorul se arată favorabil acestui transplant.

(14) Demmer, Liceita dell'ardita sperimentazione...Autorul nu exclude justificarea morală a transplantului de cap-trunchi.

(15) În literatura științifică a fost de curând pusă la punct arta acestor intervenții: cfr. Y. Aubard et al.,Greffes et transplantations ovariennes chez la femme: le point, "Revue Francaise de Gynecologie et d'Obstetrique 1993, 88, pp. 583-590; E.J. Barten, D.W. Newling, Transplantation of the testis: from the past to the present, International Journal of Andrology 1996, 19, pp. 205-211. O perspectivă juridică este adusă în Gennari M. , Moreschio C. , Un divieto irrazionale il trapianto delle ghiandole della sfera genitale e della procreazione "Rivista Italiana di Medicina Legale" 1992, XIV (4), pp. 805-813.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire