pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al VI-lea
A doua parte: Bioetica și transplanturile de organe

Perspective legislative și cooperare internațională

Consiliul Europei, după principiile ce au inspirat Convenția Drepturilor omului, care este carta sa fundamentală și, ca să spunem așa, constituțională, a dezvoltat o intensă activitate de cooperare între statele membre, pe planul legislațiilor sanitare.

Sunt amintite în primul rând în cadrul european, mereu pe planul enunțării principiilor generale, Carta Socială Europeană, care la articolul 11 prevede obligația din partea națiunilor de a salvgarda și ocroti sănătatea cetățenilor și, de asemenea, Codul European de Securitate Socială, care garantează măsurile de prevenție, tratamentele medicale și de reabilitare.

Principiile călăuzitoare care au însuflețit legislația Consiliului Europei în materie de transfuzii de sânge (Codul de la Reykjavik din 1975), de schimbare a testului de compatibilitate a țesuturilor (Acordul n. 84 din 1974), de probleme referitoare la transplanturi, inserările și prelevările de țesuturi și de organe de origine umană (Recomandarea 78/29, Recomandarea 79/5), sunt orientate în favoarea colaborării și a securității sanitare și spre împiedicarea comercializării. (5)

Pentru a garanta o mai mare uniformitate legislativă între diferitele țări europene Recomandarea 78/29 aprobată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 11 mai 1978 conține o serie de reguli, definiții și invitații adresate statelor membre pentru legislațiile lor naționale.

Semnalăm în mod particular indicațiile privitoare la consimțământ pentru prelevarea organelor de la persoana vie și cele privitoare la sancțiunile precise în cazul declarării false a morții pentru a obține anticipat transplantul de la cadavru. În aceeași Recomandare guvernele sunt invitate să prevadă în documentul de identitate sau în permisul de conducere posibilitatea de declarație preventivă din partea cetățenilor pentru donarea post mortem. Indicația generală și tendința documentului este de a favoriza printre statele membre posibilitatea de se prevala de "consimțământul prezumptiv", acolo unde nu rezultă în mod explicit voința contrară a subiectului de viu, pentru prelevarea de organe post mortem. Această poziție a fost subliniată chiar de Conferința Miniștrilor europeni ai Sănătății desfășurată la Paris pe 16-17 noiembrie 1987. (6) De aceea, tendința este de a considera cadavrul ca res communitatis: în același timp se invită la respect față de convingerile religioase ale celui aflat încă în viață; astfel de convingeri ar comporta contrarietatea față de donarea de organe post mortem.

Prin constatarea morții clinice este interzisă prelevarea dacă donatorul nu a pierdut ireversibil și total funcțiile cerebrale: dar se precizează că aceasta nu exclude ca unele funcții ale anumitor organe să poată fi menținute în viață în mod artificial (7) .

Articolele 9 și 14 ale acestei Recomandări prescriu gratuitatea donării de organe și de țesuturi, drepturile de rambursare a cheltuielilor și garanția asigurărilor sociale pentru daune rezultate din donarea ex vivo.

Celelalte prescripții privesc examenele prealabile, locul și condițiile prelevării și transplantului.

Recomandarea 79/5 cuprinde măsurile de garanție și vamale pentru transportul rapid și înlesnit pe plan internațional al substanțelor destinate transplantului. Marfa călătorește cu "etichetă" europeană.

Datorită acestor dispoziții, integrate conform celor stabilite de Rezoluția Parlamentului European n. 24/79 asupra băncilor de organe (8) sunt organizate "băncile" de date și colaborările pentru transferul către acestea, aflate în conexiune în plan internațional pentru a repera organul de transplantare, pentru a cunoaște tipizarea și pentru transportul aerian al organelor și, în caz de calamitate, chiar al sângelui pentru transfuzii și al altor substanțe destinate transplantului.

Să mai cităm, în sfârșit, ce stabilește așa numita "Convenție asupra Bioeticii" a Consiliului Europei (9) . În acest text, chiar dacă nu este pe larg abordat argumentul donării de organe post mortem - argument amânat pentru un ulterior protocol specific - trebuie subliniată interzicerea de a comercializa părți ale corpului uman.

 

Înainte de a aborda mai detaliat aspectele etice ale problemei menționăm câteva documente cu caracter deontologic, care privesc acest argument. Fac referiri la transplanturi articolele 13, 14 și 15 ale Principiilor de Etică medicală europeană, aprobate de Conferința Internațională a Ordinelor Medicilor din Comunitatea Economică Europeană (CEE) , 6 ianuarie 1987. Chiar a XXXIX-a Adunare a Asociației Medicale Mondiale (AMM) a aprobat, în octombrie 1987, o Declarație asupra transplanturilor de organe. Noul Codice Italian de Deontologie medicală (1995) consideră în două articole, 36 și 37, problema acceptării morții și a menținerii în viață a subiectului mort din punct de vedere clinic cu scopul de a nu lăsa să se întrerupă activitatea organelor destinate transplantului. (10)

 

Note


(5) F. Marziale, Cooperazione europea nell'ambito dei trapianti e problemi etici, în Aa. Vv., Trapianto di cuore... pp. 184-207; Torelli, Le medecin et les droits...În privința complexelor probleme ale comercializării organelor umane a se vedea: Anzani, Trapianti d'organo: problemi ed aspetti sociali, op. Cit., pp. 49-74; Berlinguer-Cafarra, La merce finale...op.cit.

(6) Conference of European Health Ministers, Organ Transplantation, în apendice volumul lui A. Bompiani-E.Sgreccia (sub îngrijirea), Trapianti d'organo, Milano 1989, pp. 2295-305

(7) Adunarea Medicală Mondială, Declarație asupra determinării momentului morții, Sydney 1968, Venezia 1983 (în Introna F. - Tantalo M. -Coiafigli A., Il codice di deontologia medica correlato a leggi e documenti, Cedam, Padova 1992, p. 248)

(8) Parlamentul european, Rezoluția n. 24/79 asupra băncilor de organe, în D. Chiassi (sub îngrijirea) Serviciul de studii al Camerei Deputaților, XII Legislatura - Indagine Conoscitiva sui Trapianti n. 16, XII legislatură, februarie 1996, p. 15.

(9) Committee of Ministers of Council of Europe, Convention for the protection of Human Richts and Dignity of the Human being with regard to the application of Biology and Medicine: Convention of Human Rights and Biomedicine, Strasbourg 19. 11. 1996
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire