pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al II-lea
Justificare epistemologică
Formarea gândirii bioetice și metodologia cercetării în bioetică

Justificarea epistemologică a bioeticii

Din capitolul precedent rezultă o situație concretă: Bioetica există ca o încercare de reflecție sistematică privind toate intervențiile omului asupra ființelor vii, o reflecție ce are ca obiectiv specific și arzător identificarea valorilor și normelor care să guverneze acțiunea omului, intervenția științei și a tehnologiei asupra vieții înseși și a biosferei. Întrebarea pe care ne-o punem acum este decisivă: această reflecție își are un loc anume în panorama științelor, are o justificare pentru care nu poate fi ignorată, are criterii proprii pe care-și întemeiază opiniile și are propria metodă de cercetare?

Oare nu este vorba de un amestec, de un fel de "cocktail" realizat cu ingrediente din alte științe (ca biologia, filozofia, medicina, deontologia etc) fără să aibă o identitate precisă și o necesitate? (1)

După cum se poate vedea, întrebarea este relevantă și privește trei probleme distincte: în primul rând problema rolului și justificării epistemologice; în al doilea rând, problema formării gândirii etice și în al treilea rând problema metodei.

Să abordăm în primul rând prima întrebare, relativă la justificarea epistemologică a bioeticii.

Jean Bernard, cunoscut hematolog francez și primul președinte al forului Comité Consultatif National d'Éthique din Franța, a reconstruit istoria progresului și a descoperirilor din domeniul biomedicinei, începând cu anul 1930 și până în prezent, vorbind de două mari revoluții: revoluția terapeutică și revoluția biologică. (2)

Prima revoluție, după milenii de neputință, după descoperirea sulfamidelor (1937) și a penicilinei (1946), conferă umanității "puterea de a înfrânge bolile mult timp considerate fatale , precum tuberculoza, sifilisul, marile septicemii, afecțiunile glandelor endocrine, dereglări biochimice umorale" (3)

Cea de a doua revoluție este recentă: începe de la descoperirea codului genetic și definește c.d. "medicina genomică", plecând de la descoperirea legilor care guvernează formarea vieții.

Aceste descoperiri, observă omul de știință, au revoluționat medicina, dar au provocat în același timp și o revoluție în concepțiile despre viață și om, stimulând reflecția asupra destinelor omenirii.

Tot Jean Bernard amintește de marile cuceriri ale medicinei din acești ani: sistematizarea metodelor de experimentare a noilor medicamente pe voluntari sănătoși și pe bolnavi, transplantul de organe și țesuturi, folosirea tehnicilor de reanimare, lupta continuă și reînnoită împotriva tumorilor prin metode chimioterapeutice, chirurgicale și prin raze, folosirea pe scară largă a vaccinurilor pentru a combate marile epidemii (tifos, variola, poliomielita) până la frontiera nouă deschisă de Sida.

Sub asaltul acestor descoperiri etica medicală se dezvoltă și înregistrează noi și importante capitole. Cu cât medicina devine mai puternică și eficace, cu atât normele de protejare a individului trebuie să fie riguroase și cunoscute temeinic.

Cum am afirmat în capitolul precedent, purtătoarele lor de cuvânt devin asociațiile medicale precum Asociația Medicală Mondială (AMM) și Federația Ordinului Medicilor în cadrul propriilor congrese, mărturie fiind Codurile deontologice ca cel de la Nürnberg și Helsinki (4) privind experimentele, acesta din urmă revizuit în mod continuu la Tokyo, Sydney și Hong Kong; în Europa și în lume sunt respectate codurile și liniile conducătoare ale activității medicale. Și lumea islamică, în această perioadă, își stabilește Codul propriu de etică medicală. (5)

Acest filon al medicinei terapeutice a reprezentat și reprezintă, totuși, filonul clasic și aș spune modelul hipocratic, potențat de metoda experimentală și protejat, așa cum am afirmat, de codurile deontologice și de etica medicală.

Odată cu descoperirile științifice din genetică și cu aplicarea noilor cunoștințe în domeniul embriologic și ginecologic, care au dus la procrearea artificială, știința medicală intră într-o fază nouă, ale cărei evoluții nu sunt complet previzibile și rămân încă fără o orientare etică și deontologică omogenă.

Prima apariție a ingineriei genetice, adică a posibilității de a transfera porțiuni din codul genetic de la o celulă la alta, chiar la specii diferite, prin dublul mecanism al "endonucleozei de restricție" și al acidului dezoxiribonucleic (ADN) "recombinat" desigur a alarmat lumea; posibilele aplicări ale ingineriei în diferite forme de viață au făcut să se întrevadă eventualitatea creării "bombei biologice", mult mai puțin costisitoare decât cea nucleară și cu mai puține posibilități de control. Toate acestea au generat temeri față de posibila alterare a biosferei și a ecosistemului de către om.

S-a invocat atunci o nouă etică pentru evitarea unei posibile catastrofe a umanității, o etică a întregii biosfere, care să-și extragă normele din interiorul evoluției biologice.

Acesta este momentul nașterii bioeticii, care pentru prima dată este denumită în opera lui V.R. Potter (6): este vorba de o etică ce vrea să țină seama de totalitatea intervențiilor asupra biosferei, de etica mediului și a responsabilității pentru viitorul lumii. Aceeași exigență se evidențiază în Germania, cum am afirmat, prin opera lui Hans Jonas Il principio responsabilita. (7)

Teama de o catastrofă, necesitatea unui moratoriu și a unei normative universale între savanți se manifestă în cadrul societăților de cercetători, după cum o dovedesc conferințele de la Gordon și Asilomar (8), care au instituit primele comitete științifico-etice de supraveghere și au elaborat primele "Guidelines" care privesc intervenția asupra ADN. Aceste linii conducătoare au fost reluate de diferite organisme din lume. (9)

Foarte repede însă, aceste posibilități și tehnologii noi au început să fie privite cu mai mare realism și discernământ.

În ce privește ingineria genetică propriu-zisă s-a întrevăzut repede posibilitatea realizării geneterapiei, care acum este aplicabilă pe linia celulelor somatice și este interzisă în schimb - din cauza unor riscuri pentru moment imanente - asupra celulelor liniei germinale. (10)

S-au făcut destul de repede aplicații de tip industrial pentru fabricarea unor medicamente noi (insulina, interferon etc), pentru creșterea producției în agricultură și zootehnice. Noile cunoștințe din domeniul genetic au determinat extinderea aplicării, toto mai delicate și cu probleme etice, a diagnosticării prenatale și postnatale.

Iar acum se vorbește de medicină "genomică" și de "medicină predictivă", mai ales după prospectarea "proiectului genom uman", care va permite, dacă va fi finalizat, cunoașterea codului genetic al omului și deci structura patrimoniului ereditar al fiecărui individ: acest fapt va permite o mai bună urmărire a scopurilor terapeutice, dar va deschide și posibilitatea cunoașterii secretului intim al constituției ereditare a fiecărei persoane și familii.

În cadrul ingineriei genetice propriu-zise s-au evidențiat și posibilitățile unor aplicații pozitive, nu numai cele catastrofale, de temut; de aceea a devenit importantă și evidentă problema etică pentru cercetători, politicieni, industriași, de a fi garantate acele aplicații ale ingineriei genetice prin care patrimoniul genetic va putea fi îngrijit, dar nu alterat, iar ecosistemul, în domeniul microbiologic mai ales, să poată menține un echilibru compatibil cu sănătatea omului de azi și a generațiilor viitoare. (11) S-au făcut ecou al acestor preocupări Parlamentele europene și Comitetele naționale de bioetică. (12)

Temerile continuă să fie mari în privința unui alt capitol important, cel al procreației, unde frontierele se lărgesc tot mai mult și unde sunt în joc nu numai viața embrionilor procreați în mod artificial, dar și concepția privind părinții, paternitatea și maternitatea cu scopul însuși al sexualității umane.

Posibilitățile concrete de a ajunge la eugenie selectivă la experimente pe embrioni și la comercializarea corpului uman și a procreației sunt de acum un fapt recunoscut și de care mulți se tem.

Pe bună dreptate s-a observat că pe această cale știința experimentală riscă să-și asume statutul epistemologic al politicii, adică ar deveni "arta posibilului", ar încerca să facă tot ce e posibil, și nu ar urmări cunoașterea realității. (13)

Devine deci necesar a se pune întâi problema relațiilor dintre știință și etică și a se defini intervenția bioeticii în cadrul științelor biomedicale.

 

Note


1. Obiecțiuni de acest fel au fost avansate chiar și în reviste de nivel științific, precum Rivista italiana di Medicina legale. A se vedea de ex, G. Canepa, Bioetica e deontologia medica: aspetti problematici e conflittuali, "Rivista italiana di Medicina legale", 1990, 1, pp. 3-6.

2. J. Bernard, De la biologie a l'éthique, Paris 1990

3. Ibi, p. 22

3. Spinsanti (sub îngrijirea), Documenti di deontologia...pp 37-43

4. Ibi, pp. 166-188

5. Potter, Bioethics: bridge...

6. Jonas, Das Prinzip Verantwortung.

7. R. Dulbecco, Ingegneri della vita, Milano 1988; E. Sgreccia, Storia della bioetica e la sua giuustificazione epistemologica, în Aa. Vv., La storia della medicina nella societa e nella cultura contemporanea, (Documentele Congresului Internațional, Istituto di Studi politici S. Pio V, Frascati 21-30 iunie 1991), Roma: Apes 1992, pp. 69-84.

9. Sgreccia-Mele (sub îngrijirea), Ingegneria genetica e biotecnologie..., Milano 1991.

10. Asupra acestui subiect a se vedea capitolul referitor la ingineria genetică, din acest volum, iar printre ultimele documente cel al Comitetului Național pentru bioetică, Terapia genica, cu o amplă bibliografie.

11. Sgreccia-Mele (sub îngrijirea), Ingegneria genetica e biotecnologie... pp. 131-166.

12. A se vedea, de ex. USA, President's Commission...; Parlamentul european, Risolutione (doc. AO327-88) sui problemi etici e giuridici della manipolazione genetica, 16. 3. 1990. Pentru o bibliografie mai amplă și pentru o documentare a se vedea Serra-Sgreccia-Di Pietro, Nuova genetica...pp. 311-318.

13. M. Serres în prefața la volumul lui J. Testart, L'oeuf transparent, Paris 1986 (trad. It. L'uovo trasparente, Milano 1988).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire