pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al V-lea
A treia parte: Bioetica și sterilizarea

Lege și sterilizare

Raportul dintre lege și sterilizare este abordat astăzi în diferite ipostaze: depenalizarea sterilizării voluntare, legalizarea sterilizării voluntare, obligarea prin lege a sterilizării în anumite ipoteze.

Să începem cu ultima. A fost practicată în Germania lui Hitler cu scop eugenic, a fost condamnată de Pius al XI -lea în Casti Connubi, din 31 decembrie 1930 și apoi în mod repetat, prin decretele Sfântului Oficiu, în 1931 și în 1940; condamnare reluată de Pius al XII-lea în diferite discursuri (29 octombrie 1951; 7 septembrie 1953; 12 septembrie 1958) Cu scopul controlului demografic s-a emis o legislație în India, în 1973, a cărei consecință a fost un număr de 13 milioane de indieni sterilizați. Reacția episcopilor indieni a fost făcută publică și semnată de cardinalul Pichachy (19 martie 1976), a existat și o reacție a Comitetului permanent, în 1976, și a fost repetată cu ocazia celei de a zecea aniversări a Humanae Vitae. Paul al VI-lea se pronunța în același sens cu ocazia "Conferinței Mondiale asupra Populației" care a avut loc la București. Condamnarea a fost sancționată în documentul final al Sinodului asupra Familiei din 1980. (118)

Condamnarea unei asemenea legi este de natură intuitivă și se bazează pe motivul că aceasta ofensează două drepturi fundamentale recunoscute nu numai de morala rațională dar și de dreptul internațional: dreptul la integritate fizică și dreptul la libertatea fundamentală de a avea o familie și de a procrea în mod responsabil. Procrearea rămâne o responsabilitate a soților. Față de acest tip de sterilizare forțată există respingerea instinctivă a oamenilor și tocmai din acest motiv se recurge la alte procedee legale pentru controlul demografic.

Dacă este respinsă totuși ideea sterilizării forțate în scopul controlării nașterilor, nu există aceeași unanimitate în privința sterilizării forțate pentru bolnavii mintali. Dintr-un studiu comparat, condus de On. Barbara Schmidbauer din partea Parlamentului European, se evidențiază că există - în fiecare stat- consensul de a se proceda la sterilizarea forțată a bolnavilor mintal, cu consimțământul prealabil al tutorelui (119) .

În privința aceasta, sunt foarte clare indicațiile conținute în proiectul Codului Civil al Germaniei care, în art. 1095, dă unele indicații asupra felului în care se poate face sterilizarea debililor mintali: asistatul trebuie să fie incapabil de voință durabilă; fără sterilizare trebuie să existe pericolul unei sarcini; în urma acestei sarcini trebuie să fie previzibil periclitată viața sau integritatea sănătății fizice și psihice a gestantei; nici un alt contraceptiv să nu fie adecvat.

Depenalizarea sterilizării voluntare este deja operativă în multe țări. În Italia, ea este operativă după căderea articolului 552 din Codul Penal, deși din partea juriștilor serioși este invocată validitatea încă în vigoare a art. 582-583 (leziuni personale dureroase) a Codului Penal și art. 50 al aceluiași Cod, pecum și art. 2 și 32 din Constituție. (120)

Practic însă, Tribunalele, după citata sentință a Curții Supreme de Casație, nu mai sunt în măsură să intervină asupra sterilizării voluntare.

Depenalizarea, de altfel, este în asentimentul grupărilor și asociațiilor pro-sterilizare și a propagandei lor și pregătește terenul pentru legalizarea autentică.

Ea este urmărită ca formă eficientă de control al natalității și sterilizarea voluntară este astăzi revendicată ca prestație gratuită.

Este evident că o atare lege, care legitimează de fapt o vătămare reală la adresa integrității persoanei umane și a facultății procreative a familiei, e calificată din punct de vedere obiectiv și moral ca inechitabilă și menită să pervertească ordinea morală.

Cetățenilor, credincioși sau nu, le revine datoria de a se opune unei asemenea legi cu toate mijloacele legalmente admise, înainte ca ea să fie formulată și aprobbată. (121)

În ipoteza că legea riscă să obțină majoritate consensuală, va trebui invocată obiecția de conștiință din partea medicilor, a personalului paramedical și a colaboratorilor, în mod analog cu cazul avortului. Cine aplică o asemenea lege îi împărtășește în conștiință violența și inechitatea. Spitalele catolice vor fi în mod evident obligate de morala religioasă să se abțină și să se opună acestei practici.

În eventuala și nu imposibila aprobare a unei legi, se va declanșa din nou un moment de ciocnire între spitale și lumea medicală.

 

Note


118 Cfr. Centre un projet de loi sur la sterilisation obligatoire en Inde, "La Documentation Catholique", 1976, pp. 420-421; "L'Osservatore Romano" del 30.5.1976, p. 2 e 1.3.1978; Paolo VI, Discorso ai partecipanti alla 25a Assemblea generale della Federazione Internazionale Farmaceutica ed al 34° Congresso internazionale di Scienze Farmaceutiche (7.9.74), in Insegnamenti di Paolo VI, XII, p. 800; Sinodo dei Vescovi, Messaggio alle famiglie cristiane (24.10.1980), in Enchiridion Vaticanum, 7, pp. 743-759.

119 B. Schmidbauer, Relazione della Commissione per le petizioni sui diritti dei minorati mentali. Studio comparato sulla situazione giuridica dei minorati psichici e sull'attuazione pratica delle norme giuridiche degli Stati membri (del Parlamento Europeo), Strasburgo 1992, in off-set.

120 Mantovani, La sterilizzazione consensuale..., p. 191.

121 Cfr. Caffarra, II problema della sterilizzazione..., pp. 201-206; Ciccone, Non uccidere..., pp. 352-359; Tettamanzi, La sterilizzazione anticoncezionale, pp. 106-110.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire