pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al V-lea
A treia parte: Bioetica și sterilizarea

Evaluarea morală

Problema sterilizării voluntare, cu scopul de a obține direct și simplu infertilitatea, este diferită de celelalte tipuri de sterilizare, sterilizarea forțată și sterilizarea terapeutică.

Prima a fost condamnată nu numai de Biserica Catolică, ci și de de simțul comun, pentru dubla rațiune a lezării integrității și a ofensei aduse libertății persoanei. (94)

Despre sterilizare ca pedeapsă pentru delict sexual rămâne doar amintirea istorică a unor excese penale, inumane.

Sterilizarea terapeutică sau curativă, practicată de mult timp în spitale, nu ridică probleme deosebite din punct de vedere moral. Procedeul, motivat deseori de apariția unor tumori sau de alte procese patologice care nu pot fi tratate decât prin extirparea organelor genitale, este licit, dar ca orice intervenție chirurgicală ce comportă o amputare, el trebuie să se conformeze următoarelor condiții: să fie subordonat binelui totalității organismului, să fie necesar pentru salvarea corpului, iar atare necesitate să nu poată fi atinsă altfel. De asemenea, necesitatea trebuie să fie actuală. (95)

Subliniem că rațiunile care susțin judecata morală asupra iliceității sterilizării forțate și asupra liceității celei curative sunt evidente din punct de vedere etic: în primul caz este lezată, fără vreo necesitate curativă, integritatea persoanei fizice și este agresată libertatea persoanei în privința unui drept fundamental și inalienabil, și anume, posibilitatea de a procrea în cadrul căsătoriei; în al doilea caz, salvarea organismului, conform principiului totalității binelui personal, este elementul care cere și legitimează intervenția, care în mod evident trebuie să fie oricum adusă la cunoștința pacientului pentru a avea consimțământul său.

Principiul terapeutic sau al totalității va fi aprofundat mai departe.

Problema etică se pune într-o manieră acută în privința sterilizării cu scop contraceptiv și cu caracter voluntar, adică practicată cu consensul persoanei interesate. (97)

Poziția Magisteriului Bisericii catolice asupra acestui punct este foarte clară. Este suficient să cităm câteva documente dintre cele mai semnificative și explicite: motivațiile cuprinse sunt demne de atenție chiar și în lumina simplei rațiuni umane.

În Enciclica Humanae Vitae, Paul al VI-lea afirmă: "În egală măsură trebuie exclusă - după cum a declarat de mai multe ori Magisteriul Bisericii - sterilizarea directă, atât perpetuă cât și temporară, atât a bărbatului cât și a femeii" (98) . Mai răspândit și interesant și pentru referințele făcute în privința opiniilor unor teologi, este documentul Sfintei Congregații pentru Doctrina Credinței despre Sterilizarea în spitalele catolice, document emis în 13 martie 1975, în care se afirmă textual: "Orice sterilizare care prin sine însăși, adică prin propria natură și condiție, are unicul efect imediat a face facultatea procreatoare incapabilă de procreare, trebuie să fie considerată sterilizare directă, în sensul în care acest termen este înțeles în declarații ale magisteriului pontifical, în special de Pius al XII-lea. De aceea, chiar dacă există o bună intenție din partea celor ale căror intervenții sunt determinate de tratarea sau prevenirea unei boli fizice sau mintale previzibilă sau temută ca rezultat al gravidității, sterilizarea astfel făcută rămâne în continuare absolut interzisă conform doctrinei Bisericii. Și într-adevăr, sterilizarea facultății (de procreare) este interzisă dintr-un motiv și mai grav , pentru că produce o stare de sterilitate a persoanei aproape întotdeauna ireversibilă. Nu poate fi invocată nici o dispoziție a autorității publice, care ar încerca să impună strerilizarea directă ca fiind necesară binelui comun, căci această sterilizare lezează demnitatea și inviolabilitatea persoanei umane. În mod similar, nu poate fi nici măcar invocat, în acest caz, principiul totalității, în virtutea căruia sunt justificate intervenții asupra organelor motivate de un bine superior al persoanei; sterilitatea în sine, într-adevăr, nu este orientată spre binele integral al persoanei, înțeles corect, "în observarea dreptei ordini a lucurilor și a bunurilor", din moment ce este contrară binelui moral al persoanei, care este binele cel mai înalt, privând prevăzuta și liber aleasa activitate sexuală de un element esențial." (99)

O sterilizare "contraceptivă", care a devenit instrument de control al nașterilor - ("contracepția, sterilizarea și avortul trebuie cu siguranță numărate printre cauzele care contribuie la determinarea situațiilor de puternică scădere a natalității. Poate apărea ușor tentația de a recurge la aceleași metode și atentate împotriva vieții și în situațiile de "explozie demografică"" (100) ) este "rodul" din ce în ce mai evident al unei mentalități contrare vieții și care recurge "la contracepție, sterilizare, avort și chiar la eutanasie, ca semn de progres și de cucerire a libertății..." (101)

 

Note


94 La condanna della Chiesa Cattolica fu pronunciata oltre che nella Casti Connubii di Pio XI, anche in vari interventi del S. Ufficio nel 1931 e nel 1940, nel Discorso di Pio XII alle ostetriche del 29.10.1951 e in altri interventi in occasione di Congressi Medici l'8.10.1953 e il 12.9.1958. La prassi dell'India imposta per ragioni demografiche e stata interessata dalla condanna della S. Congregazione per la Dottrina della Fede del 13.3.1975 ("L'Osservatore Romano" del 12.9.1976), ribadita dalla Conferenza Episcopale Indiana con una dichiarazione del 22.11.1977. E risaputo che tale politica e stata causa non secondaria della caduta di tale Governo. Si veda anche A. Fonseca, Sterilizzazione obbligatoria in India, "La Civilta Cattolica", 1976, III, pp. 153-162.

95 I. Paquin, Morale e Medicina, Roma 1962, pp. 239-241; Tettamanzi, La Sterilizzazione: problemi..., p. 120; Tettamanzi, Bioetica. Difendere le frontiere della vita, p. 274.

96 Cfr. I. Carrasco de Paula, La esterilizacion anticonceptiva, in AA. W., Manual de Bioetica General Rialp Madrid, 1994, pp. 226-236.

97 In merito si puo confrontare anche Tettamanzi, Bioetica. Difendere le frontiere della vita, pp. 275-277.

98 Paolo VI, Enciclica "Humanae Vitae", n. 14.

99 S. Congregazione per la Dottina della Fede, La sterilizzazione negli ospedali cattolici (13.3.75), n. 1, in Enchiridion Vaticanum, 5, pp. 736-737. Numerosi sono i documenti pontifici relativi alla sterilizzazione: Pio XII, Allocuzioni: 29.10.1951; 7.9.1953; 12.9.1958, in AAS, 1951, 43, pp. 843-844; 1953, pp. 606 e 675; 1958, 56, pp. 743-745. Per un ulteriore acclaramento di tali pronuciamenti si veda anche: Congregazione per la Dottrina della Fede, Riposte ai dubbi proposti circa l'"isolamento uterino" ed altre questioni, "Medicina e Morale", 1994, 6, pp. 1202-1203

100 Giovanni Paolo II, Enciclica "Evangelium Vitae", Citta del Vaticano 1995, n. 16

101 Ibi, n. 17
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire