pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al V-lea
A doua parte: Bioetica și tehnologiile de fecundare umană

Fecundarea in vitro și experimentele

Cuprindem sub acest paragraf toate acele procedee experimentale care, trecând prin fecundarea in vitro, sunt acționate cu intenția de a se dobândi cunoștințe privitoare la ADN-ul uman, la compatibilitățile imunologice, la acțiunea medicamentelor etc, sau chiar cu scopul de a realiza verificări în vederea unor ulterioare combinații prin clonarea de celule embrionare, sau pentru fecundarea interspecifică (85) .

Unii autori, referindu-se mai ales la clonare, desemnează aceste tehnici cu termenul de "fecundare asexuală" (asexual fertilization).

Deși aceste experimente sunt practicate pe embrioni supranumerari și fetuși obținuți din avortul spontan sau provocat (temă care va trebui să fie abordată separat), totuși unele normative includ posibilitatea de a "fabrica" embrioni cu scop experimental (89) . Se conferă o limită de două săptămâni de dezvoltare, moment din care ar începe să de formeze linia embrională primitivă, și embrionul ar fi încheiat faza de implantare. Alte normative, precum legea germană și legea statului Victoria (Australia), consimt experimentarea până la singamie, aadică până la 21-22 de ore după fecundare. (87)

Care este rațiunea justificării experimentelor pe embrioni? Rațiunile avansate sunt două: una este negarea caracterului uman al embrionului în această fază (se avansează în general afirmația că embrionul, cel puțin până la formarea sistemului nervos, e de considerat personalitate umană "potențială"; cealaltă rațiune este de tip științific "terapeutic": experimente necesare pentru progresul științei și vindecarea unor boli, mai ales genetice, altfel incurabile. Se spune: fără experimente știința medicală nu progresează, experimentul pe animale nu este omologabil întotdeauna, mai ales în privința codurilor genetice, deci este nevoie să se recurgă la acest tip de experimente.

Dorind să clarificăm pe scurt aceste două motivații și reluând concepte exprimate în alte capitole, trebuie să spunem în primul rând că embrionul uman, din punct de vedere ontologic și etic este o ființă umană individualizată și nu potențială, ci reală: potențială este doar dezvoltarea, care , de altfel, va continua și după naștere. Dacă mai există dubii asupra conceptului filozofic de "personalitate", rămâne însă interdicția etică de a întrerupe acea viață care, odată lăsată să crească, are în sine capacitatea reală de a se maturiza ca persoană umană, pentru că viața fizică este aceea prin care se pot realiza toate celelalte tipuri de valori; obligația de a apăra viața umană devine fundamentală și prioritară față de celelalte valori, înțelegând-o aici și pe cea a dobândirii de noi cunoștințe științifice. Asemenea obligație persistă chiar și în cazul embrionilor supranumerari "în stare de abandon" sau considerați netransferibili în căile genitale ale femeii. (88)

Principiul terapeutic nu se poate aplica "in vivo", când există o altă cifră procentuală - în cazurile acestea certitudine a morții subiectului pe care se realizează experimentul. (89) Etica experimentării pe om are acest punct ferm și de neînlocuit prin vreo rațiune de oportunitate sau utilitate. Doar în lagărele de concentrare naziste au fost acceptate și adoptate experiențe "in vivo", care prevedeau moartea subiecților și aceasta fără consimțământul lor. Omul valorează mai mult decât știința și mai ales valorează mai mult decât aspirațiile oamenilor de știință: asupra acestui punct se pronunță explicit și Codul de la Helsinki, referitor la reglementarea experimentelor pe om.

 

Note


85 Sull'argomento si veda: Dyson-Harris, Experiments on... ; Dunstan-Seller, The status of...,: Spagnolo-Sgreccia, II feto umano... ; Serra, La sperimentazione...', Walters, Fetal Research ..; E. Sgreccia, Interventi su embrioni e feti umani, in Sgreccia-Lucas Lucas, Commento interdisciplinare alia "Evangelium Vitae" ..., pp. 617-635.

86 Si veda a questo proposito la legge inglese, che all'art. 3, comma 2, cosi recita: "A licence cannot authorize... keeping or using an embryo after the appearance of the primitive streak ..." (Great Britain, Human Fertilization ...).

87 Cfr. Germania Federale, Embryonenschutzgesetz - EschG, 13.12.1990 (il testo tradotto in italiano e riportato da "Medicina e Morale" 1991, 3, pp. 509-512; Stato del Victoria (Australia), Legge n° 101631 1984 sulla sterilita (procedure mediche) (il testo tradotto in italiano e riportato da F. Luzi (a cura di), Le nuove tecnologie di riproduzione umana: legislazione e dibattito in alcuni Paesi, Roma 1986, pp. 33-37); Id., Legge di emendamento mile procedure mediche per la sterilita, 1987 (il testo tradotto in italiano e riportato da: F. Luzi (a cura di), Riproduzione umana assistita, embriologia e terapia medica in Australia e negli Stati Uniti, Roma 1991, pp. 5-13). Delia materia relativa agli esperimenti sui feti abortiti e sul prelievo di tessuti fetali in utero "o post abortum" ci occuperemo anche nel capitolo sulla sperimentazione.

88 Cfr.: Centra di Bioetica - Universita Cattolica del S. Cuore, Contro la sperimentazione sugli embrioni umani, "Medicina e Morale", 1996, 4, pp. 802-809.

89 A proposito della sperimentazione sugli embrioni cosi si esprime l'Istruzione... : "La ricerca medica deve astenersi da interventi sugli embrioni vivi, a meno che non ci sia la certezza morale di non arrecare danno ne alia vita ne all'integrita del nascituro e della madre, e a condizione che i genitori abbiano accordato il loro consenso informato, per Pintervento sull'embrione. Ne consegue che ogni ricerca, anche se e solo la semplice osservazione deH'embrione, diventerebbe illecita. qualora per i metodi impiegati o per gli effetti indotti, implicasse un rischio per 1'integrita fisica o la vita delFembrione. Per quanto riguarda la sperimentazione, presupposta la distinzione generale tra quella con finalita non direttamente terapeutica e quella chiaramente terapeutica per il soggetto stesso, nella fattispecie occorre distinguere anche tra la sperimentazione attuata sugli embrioni ancora vivi e la sperirnentazione attuata su embrioni morti. Se essi sono vivi. viabili o non, devono essere rispettati come tutte le persone umane; la sperirnentazione non direttamente terapeutica sugli embrioni e illecita. Nessuna finalita anche in se stessa nobile, come la previsione di una utilita per la scienza, per altri esseri umani o per la societa, puo in alcun modo giustificare la sperimentazione sugli embrioni o feti umani vivi, viabili e non, nel senso materno o fuori di esso. II consenso informato, normalmente richiesto per la sperimentazione clinica sull'adulto, non puo essere concesso dai genitori, i quali non possono disporre ne dell'integrita fisica ne della vita del nascituro. D'altra parte la sperimentazione sugli embrioni o feti comporta sempre il rischio, anzi, il piu delle volte la previsione certa di un danno per la loro integrita fisica o addirittura della loro morte" (p. i, n. 4). Si veda anche: Catechismo della Chiesa Cattolica, n.2275, p. 560; Centra di Bioetica - Universita Cattolica del S. Cuore, Contro la sperimentazione sugli embrioni umani, "Medicina e Morale", 1996, 4, pp. 802-809.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire