pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al V-lea
A doua parte: Bioetica și tehnologiile de fecundare umană

Problemele etice privitoare la FIVET

După cum am avut ocazia să arătăm la începutul acestui capitol, FIVET reprezintă astăzi unul din punctele de frontieră pentru etica medicală, în care știința și tehnica de o parte și etica de altă parte se află într-o confruntare dificilă. Nu ne referim doar la pozițiile moralei catolice; această problemă este dezbătută și în mediul eticii laice.

Este suficient să ne gândim că în SUA, însuși Președintele a constituit o comisie etică și științifică specială cu sarcina de a aprofunda și această problemă împreună cu alte intervenții ale omului în domeniul medical și biologic.; în Anglia a lucrat Comisia guvernamentală (Comisia Warnock) (53) . În Italia, Comitetul Național pentru Bioetică a elaborat un document în materie (54) , în Consiliul Europei un "Comitet ad hoc" cu caracter internațional a făcut public recent un document cu titlul "Convenția pentru protejarea drepturilor omului și a demnității ființei umane privind aplicările biologiei și ale medicinei: Convenția asupra drepturilor omului și a biomedicinei" în care este abordat și acest subiect, atât în termeni generali cât și în vederea unui protocol mai amplu. (55) În fiecare stat au fost create comitete și comisii de studiu (56) .

Magisteriul Catolic s-a pronunțat în mod oficial, prin Instrucțiunea "Donum Vitae" și Enciclica "Evangelium Vitae", asupra problemelor referitoare la FIVET, solicitat fiind și de publicarea unor documente asupra subiectului din partea diferitelor Conferințe Episcopale: un prim și un ulterior document al Comitetului Comun al Episcopatului Catolic din Regatul Unit și Țara Galilor; un document din partea Episcopilor din statul Victoria (Australia) și altul al Episcopatului francez, (57) , doar pentru a cita câteva.

Nu există revistă medicală sau cu caracter cultural care să nu se fi ocupat de acest subiect. Nenumărate sunt, de asemenea, săptămânalele și cotidianele care include astfel de subiecte. Dar e greu de evaluat cât de exacte sunt, din punct de vedere științific, aceste servicii de divulgare. (58)

Vom aborda principalele instanțe etice referindu-ne la o cazuistică relevantă.

 

Fecundarea artificială extracorporală omogenă: pierdere de embrioni și a unității conjugale

Tema fecundării artificiale extracorporală omogenă este cazul cel mai dezbătut, îndeosebi de moraliștii din mediul catolic.

În primul rând, vom face o precizare care nu este numai terminologică: în cazul FIVET se vorbește pe bună dreptate de "fecundare" și nu și de "inseminare" artificială: rațiunea este că în cazul IA momentul fecundării rămâne în naturalitatea sa, atât cauzală cât și locală. În cazul FIV fecundarea, adică unirea gameților, este controlată și condusă la termen in vitro și pe cale artificială.

Pentru a proceda la evaluarea morală trebuie amintite două exigențe etice fundamentale ale procreării umane asupra cărora sunt de acord toți moraliștii catolici și atari exigențe țin prin sine de morala naturală: prima este să fie salvgardată viața embrionului, a doua ca procreația să fie rezultatul unirii și raportului personal al soților legitimi.

Asupra acestui punct trebuie să trimitem la ceea ce este scris în capitolele referitoare la valoarea embrionului uman (și deci despre avort) și în materie de sexualitate și de procreare.

În privința salvgardării vieții embrionului uman în cazul FIVET, există grave dificultăți, cel puțin în metodica întrebuințată actualmente. Într-adevăr, în general se procedează la fecundarea cât mai multor embrioni, pentru că procentajul de nidare și de continuare a gravidității este foarte scăzut (1 sau 2 la 10) și de aceea, pentru a garanta reușita, sunt prevăzuți mai mulți embrioni pentru a putea repeta tentativa în caz de insucces. Așa zisul "surplus" reprezintă o problemă etică și juridică: poate fi eliminat, utilizat pentru experimente, pentru producerea de cosmetice, pentru transferul la altă femeie (în cazul acesta nu va fi vorba, evident, de fecundare omogenă). (59)

Eliminarea programată sau suprimarea embrionilor reprezintă pentru morală - și nu doar pentru morala catolică .- pierderea provocată a unei ființe umane, la fel ca la întreruperea voluntară a sarcinii. O procedură care se dezvoltă în unele laboratoare este congelarea embrionului, chiar pentru a preîntâmpina frecventa asincronie între ciclul ovarian și ciclul menstrual al femeilor care au fost hiperstimulate. Evident, și în acest caz sunt prevăzute rezerva și "surplusul". Unii aduc drept scuză pentru justificarea morală a acestei distrugeri de emrbioni supranumerari faptul că și în cazul fecundării naturale apar multe mini-avorturi, imediat după fecundare și înainte de implantare sau imediat după implantare, datorită anomaliilor sau incompatibilității. (60)

Se spune: dacă natura însăși operează o selecție între diferiți embrioni, dacă face să se implanteze și să crească doar cei care au vitalitate mai mare, este licit ca și în laborator să fie operate mai multe tentative în căutarea celui mai bun rezultat. Medicul nu ar face decât să "imite" ceea ce se întâmplă în natură.

Nu este greu de descoperit contradicția argumentului și subtilitatea erorii. Contradicția rezidă în faptul că este invocată natura pentru a justifica pierderile de embrioni, dar se afirmă că nu trebuie să se aibă despre natură o concepție "biologistă" atunci când este vorba de a justificaa ansamblul fecundării artificiale. Dar mai ales în sensul acesta trebuie să se facă o clară distincție între moartea naturală și moartea provocată omului. Dacă raționamentul de mai sus ar fi valid, atunci ar putea fi aplicat și la alte cazuri; de exemplu, cum mulți mor în accidente de stradă, în mod accidental, prilejuirea voluntară a morții prin accidente stradale programate nu ar fi un delict? Sau: întrucât mulți bătrâni mor de moarte naturală, nu ar mai constitui o culpă morală provocarea deliberată a morții lor?

Altă rațiune care se propune pentru a risipi dubiile în această problemă este următoarea: respectiva pierdere de embrioni este un fapt temporar; când tehnicile vor fi îmbunătățite se va reduce acest risc la indicele normal existent în cazul oricărui act terapeutic. Și aici avem de a face cu un raționament de tip eficientist, întrucât este utilizată o tehnică respunzătoare de moarte, ca experiment tranzitoriu pentru a obține o tehnică mai bună.

Cine ar accepta acest criteriu în experimentarea farmacologică?

Nu s-ar putea admite, desigur, că pentru a rafina și perfecționa un dozaj de medicamente, să se facă experiențe pe om când aceste experiențe ar comporta un risc mortal de 80% (cifra procentuală a pierderii de embrioni prin FIVET) . În orice caz, ar trebui cel puțin să se admită că în momentul de față, FIVET comportă o pierdere nejustificată de embrioni umani, cărora rațiunea - și nu numai credința catolică - le recunoaște structura și valoarea de ființe umane.

Celorlalte obiecțiuni - este vorba despre o ființă umană potențială incapabilă încă de relație socială etc -, deja le-am răspuns în capitolul referitor la întreruperea voluntară de sarcină. (61)

Dar există și o altă rațiune cu caracter etic care trebuie considerată și pe care am menționat-o deja în legătură cu inseminarea artificială. Fecundarea in vitro, chiar atunci când este omogenă, disociază dimensiunea unitiv-afectivă a actului conjugal de dimensiunea procreativă și fizică. În constituirea caracterului conjugal, în structura și fenomenologia, sau - cum se obișnuiește să se spună - în limbajul sexualității umane se realizează acest fapt: actul sexual, în mod simultan, unește soții (fizic, afectiv, adică în calitate de "persoane") și le deschide posibilitatea procreativă. Despărțirea momentului unitiv de cel procreativ echivalează cu ruperea unității de iubire și de viață a actului conjugal.

În sensul acesta, Instrucțiunea "Donum Vitae" spune următoarele: "Actul conjugal prin care soții își manifestă reciproc dăruirea de sine, exprimă simultan deschiderea către darul vieții: un act inseparabil corporal și spiritual. Tocmai în corpul lor și prin întermediul corpului lor soții efectuează actul căsătoriei și pot deveni tată și mamă. Pentru a respecta limbajul corpurilor și generozitatea lor naturală, uniunea conjugală trebuie să se producă în respectul procreării, iar procrearea unei persoane trebuie să fie rodul și finalitatea iubirii sponsale.

Începutul ființei umane se petrece, deci, prin unirea nu doar biologică, ci și spirituală, a părinților în legătura căsătoriei. Fecundarea obținută în afara corpului soților rămâne de aceea, de multe ori, privată de semnificațiile și de valorile care se exprimă în limbajul corpului și în uniunea persoanelor umane" (62)

Deci un act de procreare lipsit de expresia corporală privează acest act nu de elementul biologic (care se recuperează "tehnologic" prin transferul gameților), ci de comuniunea interpersonală care se poate exprima în manieră completă prin intermediul corpului în plinătatea și unitatea lui. Caracteristica iubirii conjugale este totalitatea și plinătatea dăruirii celor două persoane. Substituirea gestului corporal cu tehnica determină o reducere a actului conjugal, o declasare a lui la tipologia unui act tehnic.

Într-o acțiune pur tehnică obiectul constituit rămâne ontologic neomogen față de subiect, iar asupra acestuia subiectul constructor are drept de proprietate și de stăpânire. În acțiunile de comuniune și comunicare, cum este actul conjugal, subiectul se exprimă pe sine către un alt subiect, a cărui egalitate o respectă și cu care este consimțită libera expresie. Printre actele expresive sau limbajele corporale, actul conjugal are caracteristica plinătății și a totalității: a reduce procrearea la un factor tehnic înseamnă a stabili un raport de dominare "subiect producător-obiect produs" și înseamnă a sărăci și a degrada actul procreator în sens atât teologic cât și antropologic.

Trebuie, după părerea mea, să se revină cu o aprofundare ulterioară: în cazul "fecundării" in vitro se introduce o cauzalitate parentală plurală și străină cuplului. În timp ce în tehnica IAO impropriu zisă medicul ginecolog îndeplinește o acțiune subsidiară și complementară, anterioară fecundării, iar aceasta rămâne în cadrul voinței și uniunii cuplului, în cazul FIV, momentul fecundării - momentul culminant al unui proces ce cuprinde mai multe faze legate între ele, proces constitutiv al noii ființe umane - este acționat de un operator străin cuplului.

Acest lucru este atât de adevărat încât, dacă ar exista un schimb de spermă sau o eroare sau un risc, acestea nu ar putea fi imputate naturii, ci ar putea fi urmărite juridic, învinuind biologii (63) . Fecundarea extracorporală devine, chiar și numai parțial, din punctul de vedere al cauzei proxime și al responsabilității imediate, fecundare extraconjugală: conjugale rămân patrimoniul genetic, voința faptică și gestația maternă.

Termenii "concepție" ("generare") și "fecundare", devin în cazul FIV termeni improprii pentru părinți: în realitate, cine împlinește faza decisivă a procreării este un străin, sau o echipă de străini, în locul cuplului. Din acest motiv, care se adaugă celui precedent, dar care în sine este suficient, se înțelege pentru ce actul de iubire conjugală este considerat în învățătura Bisericii Catolice ca unicul loc demn al procreării umane. Pentru o necesară informare trebuie spus că deși este clară poziția Instrucțiunii "Donum Vitae", unii moraliști catolici îngăduie încă "posibilitatea de a accepta" așa zisul caz simplu , adică procedura FIVET omogenă, care să fie separată de posibilitatea oricărui compromis cu practica avortivă a distrugerii de embrioni (64) .

Odată stabilită această rezervă - de fapt, încă de nedepășit - ei rețin că unitatea dintre dimensiunea unitivă și cea procreativă a FIV omogenă ar fi asigurată în același mod ca în cazul IAO impropriu zisă: unitatea ar fi dată de așa zisul "context de iubire conjugală", de unde vine cererea și în care se plasează copilul pe cale de a se naște.

Invers, cum a subliniat Instrucțiunea Donum Vitae, globalitatea vieții conjugale nu este suficientă pentru a asigura demnitatea procreării umane, pentru care, și în "cazul simplu", tehnica rămâne moralmente inacceptabilă, căci privează procrearea umană de demnitatea care îi este proprie și conaturală. Desigur, cazul simplu nu este grevat de toată acea negativitate etică ce se întâlnește în procrearea extraconjugală, subliniază Instrucțiunea (65) , dar - chiar și atunci când s-ar face totul pentru a evita moartea embrionului uman - rămâne iliceitatea morală a fecundării omogene in vitro: "dincolo de faptul că aceste tehnici de fecundare artificială - se citește în Enciclica Evangelium Vitae - sunt inacceptabile din punct de vedere moral, din moment ce disociază procrearea de contextul integral uman al actului conjugal, aceste tehnici înregistrează înalte procentaje de insucces: aceasta privește nu atât fecundarea, cât dezvoltarea succesivă a embrionului, expus riscului de moarte în termene de timp în general foarte scurte".

Este știut că, în afara moraliștilor catolici și printre cei care privesc nu la instanțele etice, ci la eficiența rezultatelor, nu numai că nu există preocupări, nici remușcări cu caracter etic, dar aceștia nu se opresc nici măcar la FIVET omogenă.

Din punct de vedere juridic, tehnica FIVET omogenă este permisă chiar și de legislațiile mai rigoriste, dar este știut că punctul de vedere juridic poate să nu coincidă cu punctul de vedere moral și de multe ori legea pozitivă umană și legea morala contrastează (67).

Rămânând la tema juridică, trebuie să adăugăm că nu se poate apela la un "drept de a procrea", care ar fi propriu cuplului. În realitate, între soți există doar un drept de a avea raporturi conjugale deschise procreării; dacă nu ar fi așa ar fi ilegală sau nonvalidă orice căsătorie nefertilă. Pe de altă parte, după cum am amintit la tema procreării, nu se poate vorbi despre "dreptul asupra fiului".

Trebuie adăugat, de asemenea, că în privința acestui subiect apare una dintre contradicțiile cele mai vădite ale culturii contemporane: pe de o parte se propagă, prin intermediul avortului și al contracepției, mentalitatea anti-life, iar pe de altă parte, este revendicat cu orice preț și cu orice mijloc fiul, prin intermediul tehnicii FIVET: este îndoielnic că, atât într-un caz cât și în altul, fiul nu ar fi considerat mai degrabă un "complement" și "obiect" față de soți, decât "subiect" care are o valoare proprie și care trebuie dorit și primit prin ceea ce reprezintă el însuși și pe căile planului de viață și de iubire care trece prin familie.

Calea adopției (care este considerată astăzi puțin practicabilă) ar fi mult mai accesibilă dacă fiii ar fi primiți întotdeauna cu responsabilitate, sau dacă ar exista și posibilitatea unei "pre-adopții legale", veînind în întâmpinarea mamelor care ar dori să-și întrerupă sarcina, sau oricum, nu ar putea crește copilul odată născut.

Semnale de alarmă au început să apară și în mediul laical împotriva acestei tehnicizări a procreării umane. Iată ce scrie, de exemplu, N. Abbagano: "În domeniul acesta, ca în atâtea altele, știința și tehnica pot și trebuie să corecteze și să ajute procesele naturale, dar nu trebuie să li se substituie cu artificii ce ar anula efectele pe care doar naturalul le poate garanta. Întreaga natură are astăzi nevoie de apărare împotriva contaminării și a distorsiunilor masive pe care le provoacă abuzul tehnic. Omul este parte integrantă a acestei lumi și viața lui, începând de la naștere, este elementul cel mai prețios care trebuie apărat împotriva oricărei manipulări care îi știrbește demnitatea" (68)

În literatură au apărut deja considerații care trezesc perplexitate, bazate pe criterii de economie sanitară, dar care sunt relevante din punct de vedere moral. (69)

F. Bockle, teolog catolic, scrie: "Nous sommes visiblement arrivés a un point ou nous pouvons plus qu'il ne nous est permis de faire et c'est pourquoi qu'il n'est nous permis de faire tous ce que nous pouvons" (70)

 

 

Fecundarea artificială extracorporală heterogenă

Dorind să examinăm ansamblul problemelor etice legate de tehnica FIVET heterogenă și presupunând deja valide rezervele enunțate pentru cea omogenă, putem aborda considerațiile în felul următor:

-repercusiunile asupra unității matrimoniale și conjugale;
-identitatea biologică, psihologică și juridică a fătului;
-ipoteza eugeniei;
-consecințele antrenării mamei surogat (surrogate mother).

 

Repercusiunile asupra unității matrimoniale și parentale

E ușor de constatat că, atunci când se realizează "dăruirea" spermei sau a ovulului, sau a amândorura, se stabilește o diferențiere între figura "părinților" și figura soților: a fi părinți nu echivalează în cazul acesta - sau echivalează doar parțial - cu a fi soți.

Structura unitară a căsătoriei este compromisă și sfărâmată, după cum am arătat deja în cazul tehnicii IAE, și, în plus, fecundarea devine extracorporală

Avem astfel o dublă încălcare a unității căsătoriei: este încălcată uniunea dintre dimensiunea unitivă și dimensiunea procreativă a actului conjugal (71) și astfel "conceptul de familie reprezintă doar un mod de interpretare și de ordonare a unui ansamblu de relații, fără să privească în vreun fel angajamentele juridice dintre adulți sau fără vreo legătură cu consangvinitatea" (72)

Considerăm că această nouă încălcare a unității familiale trebuie să fie respinsă pe plan etico-rațional. Nu este valabilă comparația cu adopția: ea nu provoacă o frângere a raportului matrimonial, copilul adoptat a avut doi părinți mai mult sau mai puțin legitimi, care au dat viață împreună fiului și între ei a avut loc un raport de dăruire reciprocă. În cazul adopției sarcina educativă este cea care e încredințată altui cuplu.

Nu poate fi invocat conceptul de "dăruire" în sens de caritate-solidaritate, când este vorba de gameți, ca și cum ar fi vorba despre o donare de organe sau de sânge. În cazul donării unui rinichi pentru un transplant sau donării de sânge pentru o transfuzie nu se încalcă unitatea nici nu se dă viață unei noi ființe umane.

Dacă nu s-ar face această diferențiere și dacă ar trebui extins atât de mult conceptul de caritate și de altruism, ar trebui legitimată cu același principiu orice legătură adulterină și extraconjugală. Acestea nu ar merita să fie luate în considerare dacă nu și-ar găsi loc în literatură, nu în literatura medicală sau medico-legală, ci de obicei în publicistică și în mass media.

Desfacerea legăturii dintre viaț conjugală și procreație devine și mai gravă și complexă atunci când se asociază existenței ca surrogate mother.

 

Identitatea copiluluii conceput

Pe planul acesta se observă consecințe și mai grave și câteodată chiar stranii, atunci când copilul pe cale de a se naște are o identitate biologică diferită de cea socială . Ținând cont de faptul că fiecare dintre noi are dreptul de a ști al cui fiu este, o dată ce i se comunică subiectului, născut prin tehnica FIVET heterogenă, originea sa, acest fapt determină o dificultate de relație cu părinții, unul din ei va fi virtual, donatorul rămânând necunoscut. (73)

Această exigență și acest drept sunt recunoscute și la nivel juridic, astfel încât majoritatea țărilor care au legiferat în materie cer ca, în respectul donatorilor, să se instituie registre centralizate de unde să poată fi luate referințe - chiar generice - în cazul în care fiul le cere.

Este știut că din partea unor legislații se dorește ca secretul asupra numelui donatorului să fie prescris, dar acest fapt nu elimină dificultatea; la eleminarea dificultăților nu ajută nici normele propuse în legătură cu alegerea donatorului, care să fie și sănătos dar să fie și asemănător din punct de vedere somatic și psihologic, cu tatăl virtual (74) . În absența unei normative juridice aceste fapte sunt și mai grave.

Cazurile stranii și aflate în cauză juridică apar atunci când, recurgându-se nu la banca de spermă, ci la aceea de embrioni, aceștia sunt implantați după moartea tatălui donator (în cazul fecundării omogene), sau după ce ajutorii, cum s-a întâmplat deja, dispar datorită unui accident mortal și măcar au lăsat o ereditate copilului pe cale de a se naște. Se realizează astfel așa zișii "fii din lumea de dincolo", când tatăl donator moare înainte de implant, sau embrionii devin orfani înainte de a fi implantați în uterul matern, sau când văduva dorește un fiu din sperma soțului decedat, după ce sperma a fost deliberat prelevată în timpul maladiei care era prevăzută ca letală.

Eventualele consecințe de ordin sanitar ale fecundării in vitro heterogenă prin efectul congelării și al fazelor succesive nu sunt încă previzibile și va trebui să fie verificate în arcul de timp respectiv. Trebuie menționată și altă eventualitate, examinată de instanțele juridice și în discuțiile referitoare la băncile de embrioni. Întrucât din ejacularea unui singur bărbat ar putea fi fecundate multe ovule, apoi embrionii obținuți astfel, să fie implantați în femei diverse, întrucât "paternitatea" donatorului trebuie să rămână necunoscută - și, de altfel, cu greu va putea fi înregistrată - , în mod teoretic s-ar putea obține la o populație anume un număr de consangvini care nu știu că au o astfel de legătură între ei (75).

La acest punct se pot constata, după cum am spus deja în cazul tehnicii IAE, cazuri de căsătorii între consangvini, lucru care nu are doar o relevanță juridică, ci și sanitară, căsătoria între consangvini, după cum se știe, mărind riscul bolilor genetice.

Faptul că, după calculul probabilităților, această situație ar avea un procentaj scăzut nu schimbă judecata etică.

Cazul fiului adoptat de perechea homosexuală este atât de aberant în privința concepției parentale asupra procreării și a structurii căsătoriei încât nu necesită alt comentariu pentru a-i releva non- eticitatea. Ca o completare cu caracter tehnic, trebuie să adăugăm că în cazul perechii de homosexuali bărbați este nevoie, evident, să se recurgă la surrogate mother, în timp ce două femei homosexuale ar putea obține măcar ipotetic un fiu și prin procedeul clonării, cu patrimoniu biologic al cuplului însuși, după cum am spus în capitolul referitor la manipulările genetice altele decât cele obținute prin tehnica FIVET heterogenă, care este ipoteza luată acum în considerare la nivel legislativ.

 

Stimularea eugeniei

Nu este greu de înțeles că unele tehnici de fecundare artificială, și în special inseminarea artificială heterogenă, conțin și alte finalități în afară de "terapia" infertilității: ne referim în special la finalitatea eugenistică, din moment ce este posibilă, prin băncile de spermă, selectarea donatorilor. Scopul acestei selectări era și este acela de a da cuplului care îl solicită, nu numai fiul dorit, dar și a perfect child sau, oricum, un copil cât mai asemănător cu părintele social.

Problema nu este nouă dacă ne gândim - cum amintește J. Testart (76) - că o asemenea metodă eugenică era propusă, împreună cu alte metode, spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, de o mișcare eugenistă condusă de englezul Galton.

Acest tip de selectare a părinților a fost definit de Charles Richet (Premiul Nobel pentru Pace), în lucrarea La sélection humaine (1919), "rasism liniștit", pe vremea când încă nu era urmărită prin tehnicile de procreare artificială: "...est un monument de racisme tranquille, ou la pensée dérive sans cesse d'un savoir biologique incontestable a une ideologie qu'on peut qualifier de totalitaire" (77) .

Dar drumul spre eugenismul adevărat și radical trebuia să treacă, după cum susțineau deja unii geneticieni, printre care și Premiul Nobel Müller, prin "noi invenții tehnice, constând în inseminarea artificială și invenții biologice accesorii" (78) .

Se înțelege cum, în momentul în care instanța eugenistică se afirmă, chiar dacă urmărind doar selectarea donatorului (eugenie de prim nivel), este depășit deja orizontul așa zisei "terapii" a infertilității și se intră într-un fel de finalism ideologic pilotat de tehnologie, în care iubirea conjugală își pierde semnificația și caracteristica sa de dăruire interpersonală.

Odată cu fecundarea in vitro și posibilitatea de a selecționa celulele-ou înainte de fecundare și embrionii prin tehnicile de diagnoză preimplant s-a înregistrat un nou impuls pentru instanța eugenistică. În privința aceasta, este extraordinar de clară deja citata lucrare a lui J. Testart, Le desir du gene (70): ne aflăm la al doilea nivel al eugeniei, urmărit nu prin selecția donatorilor ci prin aceea a gameților și a embrionilor și cu succesiva eliminare a embrionilor care nu posedă caracteristicile cerute.

Selecția celulelor-ou și a embrionilor înainte de implantare ar putea privi optica eugenică negativă, adică nu numai pentru subiecții bolnavi de maladii ereditare dar și pentru purtători. Trebuie amintit că eugenetica negativă a apărut deja cu douăzeci de ani în urmă prin întrebuințarea improprie și selectivă a tehnicilor de diagnoză prenatală (postimplantatorie), în care este deseori programat avortul, aceasta fiind o modalitate selectivă ulterioară a noilor generații.

În timp ce în diagnoza prenatală selecția reprezintă un abuz și o deviație de la o tehnică licită în sine pentru alte finalități, în procrearea artificială extracorporală, în schimb, există o logică internă conform căreia, prin observație și diagnostic preimplant se caută printr-o tehnică deja în sine ilicită, copilul de selecționat.

Fecundarea in vitro, în schimb, dă posibiltatea acționării și la un al treilea nivel al eugeniei, acela așa- zis pozitiv, cu eventuala recurgere la tehnici de inginerie genetică dându-i astfel omului maxima putere asupra celorlalți oameni, putere de care subiecții afectați nu pot să se apere: "Ils este théoriquement - scrie Testart - possible d'obtenir un oeuf génétiquement modifié en incorporant de nouveaux genes (transgénese) soit dans l'oeuf lui-meme, juste apres la fécondation"(80) .

O consecință a pluriovulației induse farmacologic și a plurifecundării - in vivo sau in vitro - se constată și un alt tip de selecție a embrionilor efectuată prin rațiuni non calitative ci cantitative: scopul unei asemenea intervenții "reductive" ar fi acela de a evita - după cum am spus - pentru mamă, riscurile și complicațiile unei gravidități plurigene (fetal-reduction) Pentru a evita o "eroare" legată de tehnică se efectuează o fetal-reduction în uter, întrerupând viața micilor și inermilor embrioni.

 

Mamele "surogat"

Surrogate mothers au apărut cu nume și prenume în reviste și pe ecranele televizoarelor: femeile acestea, plătind sume de bani și folosindu-se de intermedierea agenției, au dus la termen pe contul unor terțe, gestația embrionilor fecundați in vitro cu ovul și spermă de la alte persoane (81). Era cazul mamelor care, deși aveau proprii copii, au acceptat această sarcină pentru a-i da un fiu propriei surori sterile; a existat și cazul "mamei închiriate", care, după ce a avut în gestație fiul comandat, a refuzat să-l mai dea simțindu-l ca fiindu-i propriu. În cazul acestei practici a "uterului înlocuitor", cuplul care comandă copilul rămâne străin de mama de împrumut, care totuși ajunge să fie intim legată de fiu printr-o strânsă comunicare biologică, realizată în timpul gestației. Este determinată o manipulare a corporalității fiului care primește patrimoniul genetic de la două persoane, în timp ce sângele, nutriția și comunicarea vitală intrauterină (cu consecințe și la nivel psihic), le primește de la altă persoană, de la mama înlocuitoare. Toate acestea determină o serie de abuzuri nu doar în privința vieții de căsătorie, ci și a fiului, care este astfel tratat ca un exemplar animal și nu ca o persoană ce are dreptul de a-și recunoaște proprii părinți și de a se identifica, normal, cu ei.

Instrucțiunea "Donum Vitae" consideră că este inacceptabilă din punct de vedere etic maternitatea "surogată" exact din aceleași rațiuni care conduc la respingerea fecundării artificiale heterogene: aceasta "este contrară unității căsătoriei și demnității procreării persoanei umane" (82)

Nu numai că este atacată unitatea conjugală, dar și unitatea parentală, raportul strâns dintre părinți și copii: "aceasta instaurează în detrimentul familiilor, o separare între elementele fizice, psihice și morale care o alcătuiesc" (83)

Au existat unii care au dorit să compare maternitatea "surogat" cu doica, arătând că faptul în sine numai că este licit, dar e și o manifestare de altruism. Credem că trebuie subliniată diferența de intensitate a relației mamă "surogat" - făt față de relația doică- copil. Unii chiar subliniau existența riscului exploatării uterului femeii și o îndreptare către o nouă profesiune, aceea de "mamă surogat".

Un aspect al problemei, deseori ținut sub tăcere, este faptul că devine obiect al unui contract de vânzare-cumpărare nu doar uterul mamei ci și - mai ales - copilul.

De fapt, în acest gen de contracte de înlocuire, despre care din când în când auzim vorbindu-se, plata stabilită - dacă "obiectul" comerțului ar fi doar maternitatea gestantă - ar trebui să fie consemnată mamei purtătoare încă de la începutul sarcinii, ca pe o "garanție" a permanenței copilului în uter.

Invers - și acesta este semnalul asupra faptului că încheierea contractului se petrece la consemnarea produsului și, deci, la vânzarea-cumpărarea de copii - o parte a sumei este dată după naștere și dacă, de exemplu, copilul este malformat, perechea care l-a "comandat" nu îl mai vrea. De ce să mai plătești întreaga sumă stabilită pentru un "produs" care nu satisface "cerința"?

Considerând problematica etico-socială inerentă recurgerii la maternitatea "surogat", toate normativele existente, cu excepția statului Arkansas (SUA), interzic contractele de înlocuire sau le consideră juridic non valide (84) .

Printre altele, dacă faptul acesta s-ar petrece în Italia, sub actualul regim juridic, ar trebui să fie înregistrată ca "mamă" cea din care se naște copilul și nu cea care a dat ovulul spre fecundare, cea care a "comandat" această gestație, doar dacă mama care a dat naștere copilului dorește în mod explicit să nu-l recunoască; în cazul acesta, copilul respectiv - declarat adoptabil - are prea puține șanse să fie încredințat cuplului care l-a "comandat".

 

Note


53. Printre documentele President's Commision, cfr. Splicing Life( a se vedea "Recensione" în "Medicina e Morale", 1984, 2, pp. 260-266, îngrij de ML Di Pietro) A fost publicat și Raportul Warnock din grija Parlamentului Englez (Her Majesty's Stationery Office, July, London, 1984)

54. Comitato Nazionale per la Bioetica, La fecondazione assistita, Pres. Del Cons. De Ministri-Dep. Per l'Informazione e l'Editoria, Roma 1995. A se vedea și : Id, Parere del Comitato Nazionale per la Bioetica sulle tecniche di procreazione assistita. Sintesi e conclusioni. Pres. Del Cons. De Ministri - Dip. L'Inf. E l'Editoria, Roma 1994; pentru un comentariu pe marginea acestui ultim document v. ML din Pietro, Fecondazione artificiale ; sul parere del Comitato nazionale per la Bioetica, "La rivista del clero italiano", 1994, 12 pp. 873-853.

55. Conseil de l'Europe, Convention pour la protection des droits de l'homme et de la dignité de l'etre humain a l'égard des applications de la biologie et de la medicine: Convention sur les Droits de l'homme et la biomédicine, "Medicina e Morale", 1997, 1, pp. 128-149

56. V. Spagnolo, Comitati di bioetica in tema di procreazione artificiale , "Medicina e Morale" 1993, 1, pp. 183-204; Serra-Sgreccia-Di Pietro, Nuova genetica... pp. 247- 270

57. În particular, documentul Comitetului reunit al Episcopatului Catolic din Marea Britanie, intitulat Fertilizzazione in vitro: moralita e politica sociale (2.3.1983) și adresat Comitetului Warnock, înainte să fi fost publicat raportul W. Un document ulterior a fost adresat ca răspuns critic la Raport, cu titlul Commento al Rapporto Warnock, în 2227.7.1984. De asemenea, avem documentul Conferinței Episcopale din Ontario, intitulat Direttive sulla vita famigliare. Toronto 1983 (ref. De Leuzzi în Contributo del Magisterio in tema di fecondazione artificiale umana, "Medicina e Morale", 1985, I, p. 58). Cităm acum din Scrisoarea Conferinței episcopale din Statul Victoria (Australia), adresată Secretariatului IVF Department de Melbourne (l'Osservatore Romano 19.5. 1984) precum și Documentul Episcopatului Francez, intitulat Viața și moartea sub comando, din noiembrie 1984 "Medicina e Morale", 1985, 1, pp. 125-134.

58. Ne limităm la contribuții mai relevante apărute până acum în fasc,.4 din 1983, din "Medicina e Morale" dedicat respectivului subiect: D. Tettamanzi, Problemi etici sulla fertilizzazione in vitro e sull'embryotransfer, pp. 342-364; L. Leuzzi, Deontologia medica e fecondazione in vitro, pp. 365-390; C. Cafarra, La trasmissione de la vita nella "Familiaris Consortio" pp. 391-400; și mai recent Actele Congresului Național: "Familia și fecundarea artificială" organizat de Institutul de Bioetică al Universității Catolice S. Cuore din Roma și revista "La Famiglia", editura "La Scuola" din Brescia, rel. în "Medicina e Morale"În afară de L. Mastroianni, In vitro fertilization, în Encyclopedia of Bioethics, pp. 1448-1451; Wattiaux, Insémination artificielle, fécondation in vitro et transplantation embryonnaire- Réperes éthiques, "Esprit et vie:L'ami du clergé", 1983, 24. Pp. 354-364; Haring, Liberi e fedeli...III, pp. 48 ss; S. Spinsanti, L'inséminatione artificiale:scelte deontologiche e interrogativi etici, "Res Medicae", 1970, martie-aprilie, pp. 134-138; P. Verspieren, L'aventure de la fecondation "in vitro", "Etudes" nov. 1982, pp. 479-491; RA Mc Cornick, Notes on Moral Theology, Theological Studies", 1979, 40, p. 107. În fine, cităm pentru completare de bibliografie și de documente: D. Tettamanzi, Bambini fabbricati, Torino 1985; F. Giunchedi, Considerazioni morali sulla fecondazione artificiale, "La Civilta Cattolica", 1984, I.pp. 223-241; G. Tagliapietra, Le banche del seme: il caso italiano. E necessaria subito una rigida regolamentazione, "Prospettive nel mondo" gennaio-febbraio 1984, pp. 95-98; P. Ramsey, Parenthood and the Future of Man by Artificial Donor Insemination: fabricated Man. New Haven 1970, pp. 104-160; E. P. Flynn, Human Fertilization: a catholic perspective, Boston 1984, Aa.Vv, La procreazione assistita. Aspetti scientifici, etici e giuridici, Torino 1989; E.D. Pellegfrino-J.C. Harvey-JP Langan (eds), Gifts of life, Washington DC, 1990; V. Mattioli, Laboratorio umano, Palermo 1990, L.V. Gutierrez-JV Gutierrez- PM Baza, reproduccion asistida en la Comunidad Europea. Legislación y aspectos bioéticos, Universidad de Valladolid, 1993; E. Sgreccia, Fecondazione artificiale: problemi etici, "Medicina e Morale", 1993, I, pp. 183-204.; M. Lombardi Ricci, Fabbricare bambini? La questione dell'embrione tra nuova medicina e genetica, Milano 1996.; I. Carrasco de Paola, Dal dono al Vangello della Vita: per una lettura teologica dell'Evangelium Vitae, în E. Sgreccia-D. Sacchini (sub îngrijirea), Evangelium Vitae e Bioetica. Un approccio interdisciplinare,Milano 1996, pp.. 113-124; AG Spagnolo, Tecniche di fecondazione artificiale e inizio della vita umana, în Sgreccia- Lucas Lucas, Commento interdisciplinare...pp. 599-615

59. A. Dyson-J. Harris, Experiments on embryos, London 1990; G.R. Dunstan-MJ Seller (eds), The status of the human embryo, London 1988. Spagnolo-Sgreccia, Il feto umano come donatore di tessuti e di organi, "Medicina e Morale", 1988, 6, p. 843- 875; A. Serra, La sperimentazione sull'embrione umano: una nuova esigenza della scienza e della medicina?"Medicina e Morale" 1993, I, pp. 97-116: L. Walters, Fetal research, în Reich Encyclopedia of... pp. 857-863. Centro di Bioetica- Universita Cattolica di S. Cuore, Contro la sperimentazione sugli embrioni umani, "Medicina e Morale", 1996, pp. 8o2-809; E. Sgreccia, Interventi su embrioni e feti umani, în Sgreccia-Lucas Lucas, Commento interdisciplinare al... pp. 617-635.

60. Subiectul a fost deja abordat în capitolul referitor la avort, dar pentru o mai mare clarificare, v. Cinque- Pelagalli, Daini-Dell'Acqua - Spagnolo, Aborto ripetuto spontaneo...

61. Astfel, Instruzione..."Distrugerea aceasta voluntară de ființe umane sau utilizarea lor cu scopuri diverse, în detrimentul integrității lor și vieții lor, este contrar doctrinei deja amintite în privința avortului provocat. Raportul între fecundarea in vitro și eliminarea voluntară a embrionilor umani se petrece prea frecvent. Acest lucru este semnificativ: pentru aceste procedee, cu finalități aparent opuse. Viața și moartea sunt supuse deciziilor omului care se constituie astfel în cel care comandă viața și moartea. Această dinamică a violenței și a dominării poate rămâne nepercepută tocmai de către aceia care, voind s-o utilizeze, i se supun. Datele amintite și logica rece trebuie să fie considerate o judecată morală despre FIVET...; mentalitatea avortivă care a făcut-o posibilă, conduce astfel, vrând-nevrând, la dominarea omului asupra vieții și a morții semenilor săi, care poate duce la un eugenism radical" (partea II, pp. 856-857)

62. Ibi , p.. II,n. 4.

63. Pentru a demonstra că nu este vorba de simple supoziții este de ajuns să ne gândim la cazul femeii din SUA care, cerând să fie inseminată cu sperma depusă într-o bancă a soțului aflat pe moarte, a avut surpriza să aducă pe lume o fetiță mulatră (pe când ambii soți erau de rasă albă). Femeia I-a dat în judecată pentru daune pe medicul respectiv. (Episodul este relatat în "La Repubblica")

64. A se vedea , de exemplu: J.L. Brugues, Fecondazione artificiale: una scelta etica, Torino 1991

65. Congregația pentru Doctrina Credinței, Instrucțiune asupra respectului...II,5

66. Ioan Paul al II-lea, Evangelium Vitae, n. 14; cfr: Catehismul Bisericii Catolice n. 2376-2377

67. Unele state au emanat legi pentru reglementarea tehnicilor de reproducere artificială (Suedia, Spania, Germania, Marea Britanie, Austria, Franța, Norvegia, Australia, SUA etc); altele au prezentat Recomandări și Propuneri (Italia, Israel, Bulgaria etc). Asupra acestui subiect v. G.B. Ascone - L. Rossi Carleo, la procreazione artificiale: prospettive di una regolamentazione legislativa del nostro Paese, Napoli-Roma 1986; E. Sgreccia-ML Di Pietro, Manipolazioni genetiche e procreazione artificiale: orientamenti giuridici e considerazioni etiche, "Il diritto di familia e delle persone" , 1987, 3-4, pp. 1351-1447; Di Pietro, Analisi comparata...Cfr și RSCharo, Reproductive Technologiues: Legal and Regulatory Issues, în ET Reich, Encyclopedia of...op. Cit.Addio cicogna, ora avremo un neonato Pp. 2241-2248

Pentru a evidenția contrastul dintre etică și legea pozitivă este suficientă o reflecție: și dintr-un punct de vedere al eticii personaliste este considerată non etică recurgerea la tehnicile de "substituire" a actului conjugal și se respinge FIVET simple case: nici una dintre legile aprobate actualmente nu privește astfel de instanțe. Doar legea germană cere op gradualitate în apropierea de aceste tehnici, pentru care trebuie să se recurgă la fecundarea in vitro, cu fecundarea doar a trei embrioni care toți trebuie să fie transferați în uter, doar în cazul în care celelalte tehnici nu se vădesc a fi utile în depășirea sterilității cuplului.

68. N. Abbagnano, Addio cicogna, ora avremo il neonato ordinato per telefono, "Corriere della Sera" 15.10.1984. Abbagnano face aceste reflecții la fecundarea in vitro eterologă, considerând tehnica validă, în ciuda declarațiilor anterioare pe care le făcuse filozoful, chiar și în legătură cu cea omologă.

69. G. Berlinguer, Questioni di vita. Etica,.scienza e salute. Torino 1991; G. Haan R. Van Steen, Costs in relation to effects of in vitro fertilization. "Human Reproduction", 1992 7(7), pp. 982-986; P.J. Neumann et al.,The costs of a successful delivery with in vitro fertilization, "The New England Journal of Medicine", 1994, 331, pp. 239-243.

70. F. Bockle, Le pouvoir de l'homme sur l'homme, în L'homme manipule, Strasbourg 1974, p. 185. Cuvintele pe care le.-ar fi pronunțat, după cum arată presa, Papa Ioan Paul la vestea nașterii micuței Brown, adică de împărtășire a bucuriei părinților, nu spun nimic despre aprobarea lucrului în sine și a FIVE. Știrea este reluată și de I. Moretti, L'insémination artificielle, "Etudes", 1979, p. 351.

71. "Fecundarea artificială eterologă este contrară unității căsătoriei, demnității soților, vocației proprii a părinților și dreptului fiului de a fi conceput și adus pe lume în cadrul căsătoriei și prin căsătorie. (...) Recurgerea la gameții unei terțe persoane, având la dispoziție sperma sau ovulul, constituie o violare a angajamentului reciproc al soților și o lipsă gravă în privința acelei proprietăți esențiale a căsătoriei, care este unitatea sa" (Congregația pentru Doctrina Credinței, Instrucțiune...p. II, n. 2)

72. J. N. Edwards, New concewptions:biosocial innovations and the family, "Journal of Marriage and the Family" 1991, 53, 2, pp. 346-360; P. Donati, Trasformazioni socio-culturali della famiglia e comportamenti relativi alla procreazione, "Medicina e Morale", 1993, 1, pp. 117-163; G. Rossi Sciume, Problemi sociologici emergenti nel merito del dibattito sulla procreazione assistita, "medicina e Morale", 1993, 1, pp. 165-181.

73. "Fecundarea artificială heterologă lezează drepturile fiului, îl privează de relațiunea filială cu originile parentale și post împiedica maturizarea identității sale personale (Cngregația pentru Doctrina Credinței, Istruzione...p. ii, n. 2). Asupra acestui subiect v. B.Z. Sokoloff, Alternative methods of reproduction, "Clinical Pediatrics" 1987, 26, 1, pp 111-17; P. Vercellone, Children's Rights and Artificial Procreation,"Medicine and Law" 1995, 14, pp 13-22; A. McWhinnie, A Study of Parenting of IVF and DI Children, "Medicine and Law", 1995, 14, pp. 501-508.

74. Wattiaux, Insemination artificielle, fecondation in vitro...

75. A. Jacquard-D. Schoevaert, Artificial insemination and consamguinity, în Human artificial insemination and semen preservation, Plenum Press, New York 1980

76. J. Testart, Le desir du gene, Francois Bourin, Paris 1992, pp. 44ss, Amintim, printre băncile de spermă pe aceea a Premiilor Nobel, la care ne-a referit deja și care a fost fondată de Robert Graham.

77. Ibi p. 41

78. Testart, Le desir du...pp 48-49

79. Ibi, p. 90ss.

80. Ibi, p. 143

81. Unii fac distincție între mama purtătoare și mama surogată: în primul caz femeia,chemată să -și ofere uterul pentru gestație, primește implantul unui embrion care-i este cu totul străin: în al doilea caz,.gestația s-ar petrece prin participarea mamei surogat chiar și prin propriul ei ovul, darul făcut în contul unei mame comanditare,. Dar terminologia nu este încă bine diferențiată. Instrucțiunea "Donum Vitae" înțelege prin "mamă înlocuitoare" atât femeia care poartă în gestație un embrion implantat în uterul său și care îi este genetic străin, cât și femeia care contribuie la gestație prin donarea propriului ovul, fecundat prin inseminare cu sperma unui bărbat, diferit de bărbatul ei, în cazul în care este prevăzută cedarea nou-născutului cuplului comanditar (Congregația pentru Doctrina Credinței, Instrucțiune...p. II, n. 3) ; MLDi Pietro, Fecondazione artificiale e frammentazione della maternita, "La Famiglia", 1992

82. Congregația pentru Doctrina Credinței, Istruzione...p. II, n.3

83. Ibi, p.II,n.3

84. Di Pietro, Analisi comparata...
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire