pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al V-lea
A doua parte: Bioetica și tehnologiile de fecundare umană

Aspecte morale ale inseminării artificiale omogene

Acest tip de inseminare nu prezintă, în general, contraindicații sau dificultăți de ordin moral, în măsura în care este vorba de un ajutor terapeutic și integrativ pentru ca actul conjugal în sine să fie complet în toate componentele sale (fizice, psihice, spirituale), și să poată avea efect procreativ.

Chiar pentru Magisterul Bisericii Catolice o asemenea practică nu ridică probleme etice, cu condiția ca tehnicile acționate (în particular pentru prelevarea spermei) să fie ele însele, morale. După prelevare, sperma poate fi și tratată, în mod licit, pentru o mai bună "capacitare".

Evaluarea morală a inseminării artificiale omologe, oricum este diferită de cea eterologă, fie că este vorba de o adevărată inseminare artificială, fie de un simplu ajutor dat actului conjugal.

În cazul inseminării artificiale "impropriu zise" este acționat un ajutor de ordin tehnic, pentru ca serma ejaculată în mediul și în coincidență cu actul conjugal, să poată ajunge la celula ou și astfel să se petreacă fecundarea.

Magisteriul Catolic, deja prin Pius al XII-lea și prin Paul al VI-lea cu Humanae Vitae a stabilit apoi în Instrucțiunea "Donum Vitae" un prag de netrecut: salvgardarea unității fizico-spirituale a actului conjugal; astfel, intervenția ginecologului este licită doar dacă ajută eficiența acestui act și caracterul lui complet procreativ, dar nu trebuie să i se substituie.

Procrearea este privată de perfecțiunea proprie dacă nu este rodul unirii atât fizice cât și spirituale a soților: "procrearea unei noi persoane, prin care bărbatul și femeia colaborează cu puterea Creatorului, va trebui să fie rodul și semnul dăruirii personale reciproce a soților, al iubirii și al fidelității lor. Fidelitatea soților, în unitatea căsătoriei, comportă respectul reciproc al dreptului lor de a deveni tată și mamă doar unul prin celălalt" (41)

Astfel, inseminarea artificială omogenă, care comportă o disociere între uniunea soților și procreare, "nu poate fi admisă, decât doar în cazul în care mijlocul tehnic nu ar substitui actul conjugal, ci s-ar prezenta ca o facilitare și un ajutor pentru ca acesta să-și atingă scopul natural" (42). Și unica formă de intervenție care poate fi considerată un "ajutor" dat actului conjugal este, cum am spus deja, inseminarea artificială impropriu zisă.

În acest punct trebuie să clarificăm ce înțelege Magisteriul Catolic atunci când cere respectarea structurii naturale a actului procreativ.

În sensul acesta, aș dori să ofer doar câteva puncte de reflecție, căci tema ar putea fi abordată amplu pornind de la o discuție adecvată asupăra a ceea ce trebuie să se înțeleagă prin lege naturală.

a. Natura despre care se vorbește în documentele Magisteriului Catolic și pentru care se cere respectul cuvenit, nu este în sine doar natura biologică, acel bios, ci natura în sens metafizic, caracteristica structurală a persoanei umane, grație căreia persoana este ceea ce este , o individualitate în care spirit și corp sunt unite astfel încât în corp se întrupează și se manifestă spiritul, iar spiritul informează, structurează și însuflețește corporalitatea.

b. Legea despre care se vorbește în documentele Magisteriului Catolic este legea morală naturală, nu o lege fizică și biologică. În procrearea artificială este acționată întotdeauna legea biologică, căci dacă nu ar fi respectată, făcând să se întâlnească gametul masculin cu cel feminin nu ar exista fecundare. Ceea ce nu se respectă este legea morală naturală, care obligă la a considera omul ca persoană în totalitate. În această lumină, actul sexual procreativ este expresia spiritului de iubire personală în corporalitatea care se dăruiește.

Ceea ce se condamnă nu este tehnica, nici folosirea tehnologiei asupra corporalității umane, ci faptul că această practică introduce o separare și un dualism între dimensiunea biologică a fecundării și dimensiunea spirituală a "eului" sponsal.

Criteriile indicate în Instrucțiunea "Donum Vitae" înțeleg să excludă deci legitimarea moralei în sensul pur subiectiv (morala intenționalității).

Un punct crucial este a ști și a clarifica dacă în cazul celor doi soți, care trăiesc într-o legitimă și completă uniune conjugală și doresc să aibă un fiu, faptul că se prelevă sperma în afara actului specific determină o separare reală a elementului fizic al procreației de componenta sa psihico-spirituală.

Instrucțiunea "Donum Vitae" a indicat faptul că globalitatea vieții conjugale nu este suficientă pentru a asigura demnitatea actului procreării (43), atunci când este lipsită de fiecare act care alcătuiește interioritatea vieții conjugale.

Într-adevăr, în paragraful 14 din "Humanae Vitae" se subliniază că legătura între dimensiunea unitivă și cea procreativă în actul conjugal trebuie să se realizeze în fiecare act și nu doar global, în sfera vieții conjugale, înțelegând astfel să corecteze așa zisul "principiu al globalității" propus de unii teologi. Pe de altă parte, este evident că dacă un comportament este inacceptabil din punct de vedere moral, el este inacceptabil, mai ales, în fiecare dintre actele care îl exprimă.

O considerație aparte trebuie făcută în cazul impotenței, care trebuie să fie examinată nu doar din punct de vedere medical, ci și din punct de vedere etic și canonic.

Când impotența este "psihică" și deci, reversibilă, căsătoria rămâne validă și ajutorul medical și psihologic este oferit cuplului ca susținere terapeutică (44) (este cazul în care se situează și posibilitatea inseminării artificiale); dar când impotența este totală, apare alt fapt cu prioritate, și anume acela al invalidității căsătoriei.

Doar dacă o căsătorie este validă și încheiată legitim este licit ajutorul dat fertilității-fecundității actului conjugal.

 

Note


41. Congregația pentru Doctrina Credinței, Istruzione...p. II,nn. I; a se vedea și Catehismul Bisericii Catolice, nn.2375-2379, Citta del Vaticano, 1992, pp. 580-581 care reia indicațiile din Instrucțiunea Congregației pentru Doctrina Credinței

42. Congregația pentru Doctrina Credinței, Instrucțiune...p. II,.n 6

43. Ibi, p. II. N. 5

44. Asupra acestui subiect v. C. Zaggia (sub îngrijirea) Progresso biomédico e Diritto Matrimoniale Canónico, Padova 1992; M.L.Di Pietro-S.M. Correale, Valutazione delle terapie medico-chirurgiche e protesiche dell'impotentia coeundi nell'uomo ai fini della validita del matrimonio canonico, "Apollinaris", 1993, LXVI, pp. 273-314
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire