pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al V-lea
A doua parte: Bioetica și tehnologiile de fecundare umană

Definirea problemei etice

Fecundarea înseamnă și comportă punerea în act a unei noi ființe, un nou individ; când este vorba despre om, fecundarea este sinonimă cu procrearea. În schimb, un tip de intervenție biomedicală și tehnică asupra procreării, nu poate fi evaluat la fel ca orice act fiziologic și tehnic, cum ar putea fi, de exemplu, dializa renală, care, neputându-se petrece în interiorul organismului în manieră organică, este practicată în exterior, în mod artificial, fără ca acest fapt să comporte în sine probleme etice.

Fecundarea sau procrearea umană este un act personal al cuplului și are drept rezultat un individ uman: aceasta cheamă în cauză responsabilitatea soților, structura însăși a vieții conjugale și cu atât mai mult destinul persoanei chemate să se nască.

Tema ține de domeniul medical datorită unei rațiuni: tratarea eventualei sterilității feminine sau masculine. Problema etică de clarificat este următoarea: până la ce punct actul medical, intervenția medicului sau a biologului are caracter de ajutor terapeutic sau devine un act substituitv sau manipulator? A trata înseamnă a înlătura obstacole, a ajuta desfășurarea proceselor; nu înseamnă a se substitui responsabilității persoanelor, în cazul acesta responsabilității cuplului, prin ceea ce acestuia îi este propriu, exclusiv și inalienabil.

De aceea, va trebui să ne întrebăm, pornind de la cunoașterea posibilităților deschise de știință și de tehnică, până la ce punct fecundarea artificială în uter sau in vitro intră în activitatea licită a biologului sau a medicului: aceasta presupune o referire centrală la valorile umane (persoana copilului pe cale de a se naște, natura căsătoriei) care sunt chemate în cauză. Soluția etică poate arunca o lumină chiar și asupra problematicii sociale și juridice deschise de acest tip de intervenție medico-biologică. Bioetica este chemată în cauză plenar și legitim (38) .

Ne aflăm într-un punct nodal al aplicațiilor științifice și tehnice, unde este necesar mai mult ca oricând să se opereze distincția dintre ceea ce din punct de vedere tehnic este posibil - și chiar util - și ceea ce din punct de vedere moral este licit. Mai mult, este vorba de un punct capital al comportamentului cuplului și al medicului, unde moralitatea trebuie să se bazeze pe criterii de obiectivitate etică și nu doar pe simpla intenționalitate.

Pentru a avea o imagine a principalelor tehnici în uz putem să ne referim la următorul tabel rezumativ:

Tabelul 1 - Posibile intervenții de fecundare artificială (modificat de: J. Testart, "Le Monde, 3 ianuarie 1990) Le chaparnaum des fecondations artificielles,

DIFI = inseminare intrafoliculară directă
FIV-ET = fecundare in vitro cu transfer embrionar
GIFT= transfer intratubar al gameților
GIPT= transfer intraperitoneal al gameților
IA= inseminare artificială
ICI= inseminare intracervicală
ICSI= injecție intracitoplasmatică de spermatozoizi
IPI= inseminare intraperitoneală
ITI= inseminare intratubarică
IUI= inseminare intrauterină
LTOT= transfer ovocitar în trompa proximală
PRETT= transfer intratubaric a pre-embrionului
PROST= transfer intratubaric în stadiul pronuclea
PZD= (inseminare) cu disecție parțială a zonei pelucide
SUZI= inseminare sub-zonală a ovocitului
TC-GIFT= GIFT transcervical
TEIT= transfer intratubaric al embrionului
TIUG= transfer intrauterin al gameților
VITI= inseminare intratubarică pe cale vaginală
ZIFT= transfer intratubaric al zigotului

Inseminarea artificială (IA)

Din rațiuni evidente, datele inerente istoriei, statisticii și indicațiilor cu privire la inseminarea artificială le lăsăm pe seama textelor specializate. În continuare noi vom aborda însă tehnicile folosite, pentru că va fi deosebit de util să le avem la îndemână atunci când vom face evaluările etice.

 

Tehnici folosite

Prelevarea spermei masculine pentru inseminarea artificială poate fi executată puțin înainte de transferarea ei în căile genitale feminine, utilizându-se astfel spermă "proaspătă", sau se poate preleva cu mult timp înainte și conserva prin congelare (crioconservare), apoi decongela cu puțin înainte de introducerea în căile genitale feminine.

În privința modalităților de prelevare, aceasta se poate efectua legat de un raport sexual, sau după raportul sexual, sau fără raportul sexual.

a) În conexiune cu raportul sexual: în urma "coitus interruptus": recoltare imediată în capsulă sterilă;

cu condom (prezervativ)

b) După un raport conjugal: cu condom perforat, care permite recoltarea unei părți a spermei; prelevând sperma din vagin; recoltând sperma reziduală din uretra masculină; în cazul circulației retrograde, prin recoltarea spermei din interiorul vezicăi împreună cu urină tratată preventiv cu o bază antiacidă și separarea succesivă.

c) Separat de raportul conjugal: prin masturbare; prin prelevarea spermei din uretră după poluție involuntară; prin electroejaculare; prin spremitura prostatei și veziculei seminale; prin punctura epididimală (MESA=microsurgical epididimial sperm aspiration) sau a ductului deferent; prin biopsie testiculară.

Trebuie notat că prin punctura epididimică se prelevează gameți masculini care nu au ajuns complet în stadiul de maturizare.

Sperma prelevată este transferată în căile genitale feminine în momentul ciclului menstrual cel mai apropiat de ovulația spontană sau indusă prin administrarea de hormoni, precum gonadotrofinele umane menopausale (hMG) și succesiv gonadotrofinele corionice umane (hCG) sau doar cu clomifen citrat.

Sperma poate fi depozitată în diferite părți ale căilor genitale feminine, conform tipului de obstacol care se dorește a fi depășit: în vagin, de exemplu, în cazul unei impotentia coeundi (inseminare intravaginală), la nivelul intracervical pentru impermeabilitate uterină (inseminare intrauterină sau IUI) sau tubarică (inseminare intratubarică sau ITI), pentru grave oligostenospermii, la nivel intraperitoneal (inseminare intraperitoneală directă sau IPI), sau în sedii multiple în același timp.

În cazul în care, în interiorul unui cuplu legitim se întrebuințează sperma bărbatului prelevată în strânsă conexiune sau imediat după actul conjugal se vorbește, după unii moraliști, de inseminare artificială omogenă "impropriu zisă", pentru a o distinge de forma "propriu zisă", care comportă prelevarea spermei din afara raportului sexual (39) .

 

Rezultatele

Succesul IAO diferă în funcție de tehnica utilizată și de indicații. Rezultatele cele mai bune se obțin de la cuplurile în care bărbatul este normospermic.

În medie, graviditatea se obține în proporție de 25% din cazurile tratate. Unii autori consideră că procentajele sunt mai scăzute, nedepășind 15-16%.

Procentajele de succes IAE, în termeni de copii născuți în urma unui ciclu terapic este între 10% - cu spermă congelată - și 20% - cu spermă proaspătă. Discrepanța ar putea fi imputată reducerii potențialului de fertilitate în cazul spermei congelate. (40)

 

Evaluarea etică a inseminării artificiale intracorporale

Pentru evaluarea morală a acestui capitol de inseminare artificiali problemele se referă la scopul urmărit prin intervenția în viața de relație a cuplului, dar privește și mijloacele, tehnicile folosite. În privința scopului, trebuie ținut cont în cazul IAE, că dincolo de finalitatea "terapeutică" există o finalitate eugenistică, chiar și atunci când este determinată de absența sterilității bărbatului.

Examenul moral al problemei diferă după cum este vorba de inseminare artificială omogenă sau heterogenă, în legătură cu natura și cu structura procreării umane în cadrul familiei.

Realitățile expuse în acest paragraf trebuie privite în perspectiva generală a problematicii procreării.

 

Note


38. Cfr. E. Sgreccia, ML Di Pietro, Procreazione artificiale, la Scuola, Brescia, 1999; A. Scola, Quale vita? La Bioetica in questione, , Leonardo Milano , 1998, pp. 143-168.

39. Leuzzi, Il dibattito sull'inseminazione artificiale, pp. 350.353

40. N. Garcea , Tecniche di procreazione assistita, "Medicina e Morale", 1989, I, pp. 59-66, M.S. Mills-H.A. Eddowes-DF Cahill et al., A prospective controlled study of in vitro fertilization, gamete intra-fallopian transfer and intrauterine insemination combined with superovulation, "Hum Reprod", 1992, 7(4), p. 490-494; K. Zikopoulos-CP West- PW Thong et al., Homologus intrauterine insemination has no advantage over natural intercourse when used in combination with ovulation induction for the treatment of unexplained infertility, "Hum. Reprod.", 1993, 8(4) 563-567.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire