pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al V-lea
Prima parte: Bioetică, sexualitate și procreare umană

Legătura conjugală și procrearea

Sexualitatea umană are, după cum s-a spus deja, o structură cu caracter complementar și se prezintă ca o capacitate de deschidere a întregii ființe către aspectul conjugal.

Această afirmație are o importanță capitală și de aceea este chibzuită atent.

Complementaritatea se manifestă plenar, - chiar dacă nu în sens determinist (adică nu din necesitatea realizării exercițiului)- , întotdeauna ca o tendință puternică spre aspectul conjugal, adică spre unirea fizică, psihică și spirituală cu sexul opus. Când, prin liberă alegere, această complementaritate acționează sub aspect conjugal, unirea interesează totalitatea persoanei și nu doar o parte a ei. Când bărbatul și femeia se unesc, dacă actul este deplin uman, sunt antrenate corpul, inima și spiritul; dacă una din aceste dimensiuni lipsește, atunci este vorba de o unire incompletă din punct de vedere uman și falsă din punct de vedere obiectiv, căci corpul nu are sens decât ca expresie a totalității persoanei. De aceea, conjugalul înseamnă totalitate, unitate care exprimă dăruirea reciprocă și totală a persoanelor. Fiind vorba despre dăruirea persoanei, acest lucru este deplin uman atunci când este total în privința conținutului și total ca legătură de stabilitate: nici în sens ontologic nici în sens cronologic persoana nu există parțial, nu se descompune în părți separabile.

Așadar "conjugalul" conferă legăturii unitive perenitate și stabilitate, și aceasta nu numai datorită necesității unui mediu educativ stabil pentru eventualii copii, ci înainte de toate, pentru că este vorba despre dăruirea de sine, dăruirea propriei subiectivități. Este adevărat că persoana nu își epuizează întreaga ființă în sexualitate, dar tot atât de adevărat este că sexualitatea marchează, implică și antrenează totalitatea persoanei. Amintim raportul corp-persoană pentru a înțelege subiectul însuși - persoana.

Să ne gândim la comparația cu semnătura pe care eu o pun în mod liber pe contract: nu mă obligă, nu trăiesc doar pentru acest contract, dar dacă îl semnez, aceasta angajează nu numai mâna care trasează semnul, ci întreaga persoană și libertatea-responsabilitatea mea, iar angajamentul nu este valabil doar pentru moment ci pentru tot timpul indicat în conținutul contractului.

Tot astfel este și cu limbajul existențial conjugal: nu mă obligă într-un mod determinist, nu am doar facultatea de a înfăptui acte sexuale, dar dacă înfăptuiesc această uniune, ea implică tot ceea ce înseamnă și presupune dăruirea totală și stabilă a persoanei. Încă o dată eticul în cazul omului înseamnă împlinirea totalității în armonie și conform ierarhiei valorilor.

Deseori există înclinația de a crede că morala este expresia unei constrângeri: în realitate, ea cere, într-adevăr, stăpânirea forțelor proprii personale pentru ca acestea să nu degenereze în anarhie, dar morala este realizarea plinătății de a fi în conștiința de a acționa.

Atunci când strâng mâna unui prieten eu nu mă rezum doar la mișcări fizice și mecanice, ci îmi exprim sentimentul și recunoașterea demnității propriului prieten, pe care îl întâmpin; altfel, gestul ar fi unul fals și nu uman. (22)

Din această structură omnicomprensivă sau, mai degrabă, omniexpresivă a "conjugalului" în care tinde să se împlinească sexualitatea, decurg câteva consecințe pe plan bioetic.

  1. Este lipsit de sens exercițiul sexualității în manieră autoerotică (masturbare) și în stare de provizorat, adică înainte de începerea vieții conjugale și în afara acesteia.

  2. Delicata problemă a homosexualității poate fi configurată , într-un anumit stadiu , mai degrabă ca o maladie tratabilă - de altfel, deja cu rezultate încurajante - prin psihoterapie, decât ca un viciu deliberat; dintr-un punct de vedere obiectiv lipsit de pericol; imputarea subiectivă nu este întotdeauna cu putință și nu întotdeauna cu referire la subiectul în cauză, ea este reținută ca o anomalie de prevenit și de vindecat și corectat, atât cât este posibil și în limitele posibilului, pentru că sexualitatea are o orientare obiectiv heterosexuală spre aspectul conjugal și doar în acea configurație își atinge plinătatea. (23)

Celelalte consecințe care decurg din aspectul conjugal, adică din întâlnirea stabilă, deplină și conștientă și din unirea a două persoane de sex diferit sunt următoarele: dimensiunea unitivă și dimensiunea procreativă, legate de actul sexual, dimensiunea familială și dimensiunea socială care decurg din pactul de uniune și din alegerea interpersonală.

Acest lucru implică faptul că societatea trebuie să fie informată asupra constituției familiei, într-un anume mod trebuie să o recunoască. Recunoașterea juridică și publică nu este văzută ca o legătură constrictivă, ci ca un act de valoare și de angajare. Societatea ecunoaște și se angajează să apere și să promoveze necesitățile și drepturile originare ale acestei legături. Necesarul de alimente, de muncă, locuința, serviciile sociale pentru familie nu sunt nici daruri, nici obligații impuse, ci datorii pe care colectivitatea le are față de familie. Cuplul familial, la rândul său, are obligația să- și manifeste voința de a forma o familie și să se încreadă în fundamentele acestei intenții.

De aceea, conviețuirea liberă - "căsătoria fără acte" - nu respectă și nu consimte această garanție publică și nu recunoaște importanța socială a căsătoriei.

Odată precizate aceste dimensiuni ale sexualității în concepția globală, dimensiuni care îmbogățesc persoana umană, putem înțelege mai bine fiecare problemă ce aparține vieții conjugale și exercițiului sexualității.

 

Note


22. Pentru o reflectare asupra filozofiei actului uman și a actului conjugal în particular, v. : E. Sgreccia, Il riduzionismo biologico in medicina, (editorial) "Medicina e Morale", 1985, 1, pp. 3-9

23. Cfr. S. Congregație pentru Doctrina Credinței , Dichiarazione su Alcune questioni...; precum și B. Häring, v. "Omossessualita" în "Dizionario enciclopedico...pp. 682-688; A. Massone, Cause e terapie nell'omossessualita, Brezzo di Bedero 1970; B. Haring, Etica medica, Torino 1973.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire