pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al V-lea
Prima parte: Bioetică, sexualitate și procreare umană

Delimitarea și actualitatea temei

Ne menținem în mod necesar și deliberat în optica bioeticii, care înseamnă reflecția morală strâns legată de biologie și medicină, și de aceea, nu vom putea, în acest capitol, să acordăm un spațiu și altor perspective care se pot oferi referitor la tema sexualității.

Acest capitol încearcă doar să relanseze tema sexualității în viziunea corporalității și a persoanei și să pună astfel premizele tratării etice a problemelor procreării responsabile, a avortului, a intervențiilor medico-chirurgicale pentru schimbarea sexului, a tratamentului tulburărilor sexuale, a sterilizării și a tehnologiilor fecundării artificiale. Așadar, un punct de vedere limitat dar ținând de structura obiectivă și perenă a vieții umane și astfel valabil indiferent de schimbările culturale și de influența ideologiilor.

Pentru o situare istorică a reflecției noastre, și în limitele necesare, nu putem să nu amintim două componente culturale importante pentru a înțelege atitudinile și schimbările sociale.

Prima este cea mai răspândită și reprezintă permisivitatea hedonistă, de origine burgheză, concomitentă culturii industriale și postindustriale, rezumabilă la "sexualitate ca obiect de consum", sexualitate fără risc și fără scrupule (1) . Este vehicolul cel mai eficient al mentalității contraceptive și avortive. În acest context sociologic figurează unii factori de schimbare culturală surveniți în utlimii cincizeci de ani, după ultimul război mondial și până acum, concomitent cu consecințele industrializării. Acești factori culturali au avut un efect pozitiv și anume faptul că au situat dezbaterile pe tema sexualității la nivel antropologic și au determinat depășirea înțelegerii sexualității ca genitalitate, dar au contribuit, în multe medii sociale și culturale la revendicarea și puternica detașare a comportamentului sexual de orice normă etică (liberalizarea sexului) și chiar conceperea acestei liberalizări drept condiție primară ăentru totala eliberare a omului.

Semnalăm câteva etape în această direcție. Fundamental a fost aportul lui S. Freud (2) la afirmarea sexualității ca dimensiune a întregii persoane și a individuării valenței sexualității în procesul de maturizare și de socializare a individului. Totuși, pentru Freud aceasta înseamnă că nu persoana este cea care se exprimă în dimensiunea sexualității, ci sexualitatea exprimă și structurează personalitatea cu dinamicile ei legate de profunzimea inconștientului. Manifestprile normale și cele patologice ale personalității sunt "determinate" de aceste dinamici, cel mai important dintre ele fiind reprezentat de "complexul lui Oedip". Manifestările personalității, chiar și cele mai geniale și spirituale, precum cultura și arta sunt produsul și elaborarea acestor dinamici și a așa numitelor "mecanisme de apărare" (sublimare, represiune, fugă, agresiune etc). Imaginea însăși a familiei este configurată în lumina suspiciunii că ar fi o împletitură de reprimări, instincte și tensiuni profunde.

Această viziune a răsturnat concepția clasică a sexualității în relația sa cu persoana și mai ales a suscitat o nouă linie comportamentală. Ar fi totuși inexact să i se atribuie lui Freud o pedagogie a libertinajului și a elementului licențios în privința sexualității: el justifică mecanismele blocării forțelor instinctuale și sugerează mecanismul sublimării, dar este o realitate că pornind de la Freud și-a deschis calea o concepție pansexualistă și deterministă asupra persoanei: sexul este totul, sexului nu i se comandă, nevroza și suferințele personalității nu se datorează decât reprimărilor sexualității. Întreaga educație tradițională este prezentată ca o mare forță de reprimare, iar cultura datoriei ca rezultat al unei nevroze colective. Manuale de psihologie, de pedagogie, de istorie a artei și a religiilor, reviste și filme au adus în lume această revoluție lipsită de orice viziune transcendentă, impregnată de severă "suspiciune" și de un determinism îngrijorător pe seama tuturor manifestărilor de viață ascetică și religioasă.

Filozofia existențialistă a lui J.P. Sartre și tendințele înrudite, prezente în literatură și în film, au contribuit nu cu puțin la concepția nihilistă asupra moralei și la exaltarea experienței sexuale ca expresie liberă și formă privilegiată, dacă nu unică, de comunicare.

Nu se poate trece sub tăcere efectul bulversant produs de publicarea așa zisului Raport Kinsey (3) . Autorul principal, un zoolog, ilustrează cu statistici și procente rezultatele unui vast sondaj în rândurile societății americane asupra comportamentelor sexuale chiar și asupra celor mai anormale și aberante, concluzionând că comportamentele sexuale nu sunt decât un mecanism relativ simplu care este atent la reacția erotică atunci când stimulii fizici și psihici sunt suficienți și "este de aceea lipsit de sens să fie chemate în cauză categorii precum binele și răul, ceea ce este licit sau ilicit, ceea ce este normal sau anormal" (4) . În viziunea weberiană asupra culturii, schimbării structurilor sociale care determină trecerea de la societatea agricolă tradițională la cea de tip industrial îi corespunde în mod inevitabil o schimbare a cadrului cultural și deci și a comportamentelor în realitatea vieții de familie și a sexualității preconjugale, extraconjugale și în însăși viața cuplului. O supoziție de determinism sociologic stă la baza și derivă ca o concluzie din această descriere: o ecuație între a fi și a trebui să fii, adică între realitatea sociologică și moralitate - ce se poate exprima în formula deja citată: is=ought - cu posibilitatea unor efecte terifiante (terrific impact) (5)

Alt stimulent pe calea liberalizării sexului și a separării lui de responsabilitățile procreării a fost reprezentat de răspândirea și livberalizarea contraceptivelor și în mod deosebit a "pilulei Pinkus". Fenomenul acesta, a cărui explozie s-a petrecut exact în anii "contestatari", a avut ca efect, în afară de favorizarea hedonismului și a contestării moralei sexuale conjugale tradiționale și pe acela de a fi împrumutat o armă - după cum vom arăta în continuare - pentru politizarea planurilor de controlare a natalității.

Nu poate fi ținută sub tăcere nici altă contribuție cu caracter bulversant și totuși luat în considerație de unele școli, în forme și tehnici mai puțin brutale față de cele originare, și anume cel propus, în domeniul terapiilor sexologice de sexologii americani William H. Masters și Virginia E. Johnson, ale căror teorii au fost apoi reluate de Kaplan și Skinner (6) .

Construită pe baza scrierilor behaviorismului pozitivist, opera celor doi analiza reacțiile neurofiziologice ale actului sexual la bărbat și la femeie, "reducând" dinamica gestului unitiv la o complexă împletitură de reacții măsurabile. Au fost oferite măsurători instrumentale ale acestor reacții, au fost răspândite înregistrări filmate, iar repetarea lor era sugerată ca tehnică "terapeutică".

În sfârșit, trebuie luată în considerare ideologia marxistă. Pentru Marx, familia trebuie legată de productivitate. Un semn tragic al acestui "caracter funcțional" al familiei în relație cu productivitatea este tocmai faptul că prima societate marxistă consideră necesar ca femeia să intre în lumea muncii și să fie legalizat avortul dacă acesta poate împiedica realizarea femeii ca muncitoare.

Pentru neomarxiști revoluția sexuală, concepută ca al doilea timp al revoluției sociale de eliberare trebuie să fie coeficientul major pentru instaurarea unei noi societăți. În noua societate omul ar trebui să fie eliberat nu numai de munca dependentă de fabrică, ci și de dependența erotică și afectivă care se petrece în cadrul căsătoriei și de dependența spiritului care are loc în viața morală. Principalul reprezentant al acestei ideologii este H. Marcuse, prin care se ajunge chiar să se teoretizeze eliberarea sexualității de heterosexualitate și să se vorbească despre "polimorfism" și deci de "libera alegere a sexului" (7)

Respingerea legăturii sexualitate-stare conjugală-familie desface legătura dintre iubire și viață în interiorul familiei și face ca procrearea să devină cu totul accidentală. Vârfurile ideologizante și radicale ale mișcării feministe, inițiate de Simone de Beauvoir, au teoretizat dreptul la avort și la contracepție, ca drept al femeii, adoptând un concept de eliberare a femeii de origine și extracție neomarxistă și revendicând pentru femeie un rol politico-social alternativ celui din căminul familial.

Procreativitatea reprimată de hedonism și înjosită de ideologia marcusiană a fost transformată de asemenea în obiect de control și de programare în cadrul politicilor demografice mondiale. Acesta este cel de al doilea factor sau componentă istorico-culturală de care trebuie ținut cont.

Neomalthusianismul, luându-și ca punct de referință teoriile lui Thomas Robert Malthus (8), le-a dus mai departe furnizând bazele teoretice ale politicilor antinataliste practicate astăzi în lume. Printre altele, teoriile explicitate de neomalthusieni pe plan economico-social nu mai au consistența celor proferate de Malthus: lipsa surselor de energie sau contaminarea progresivă, care sunt motivațiile cele mai recente în susținerea birth control , nu sunt legate fatalmente de creșterea populației și nu constituie rațiuni valide pentru o politică mondială cu caracter antinatalist. Întotdeauna, în ciuda incertitudinii datelor demografice (de exemplu Population Bureau prevedea o populație mondială pentru anul 2046 de aproximativ 10 miliarde, (9) , în timp ce altele prevedeau 11 miliarde deja pentru 2025 (10) ), nu au lipsit cei ce au prevăzut spectacole de sărăcie extremă - la limita supraviețuirii - pentru toți locuitorii Planetei (11) . Asupra lipsei de fundament a teoriilor malthusiene și neomalthusiene s-au pronunțat diferiți autori care au afirmat că resursele disponibile pe Pământ sunt suficiente pentru toți, atât actualmente cât și în viitor. (12)

Adevăratele rațiuni ale acestor previziuni catastrofice rezidă în faptul că prevalează teama că acel baby-boom al popoarelor în curs de dezvoltare ar putea amenința bunăstarea și asistența politică a marilor puteri economice. Iar politica neomalthusiană, care se arată a fi "agresivă" în privința propunerii malthusiene, se concretizează în faptul că impune societăților în curs de dezvoltare dar și întregii lumi limitarea nașterilor ca o condiție a ajutoarelor economice pentru dezvoltare.

Pilula a devenit în acest context o armă politică și un mijloc de dominare economică. O dovadă a politicii Statelor Unite s-a manifestat și la Conferința Internațională asupra Populației și dezvoltării care a avut loc la Cairo, în cadrul căreia a fost zdruncinată "politica stabilită la Ciudad de Mexico", la precedenta Conferință Internațională asupra Populației (1984), a administrației Reagan. Li se recunoaștea, într-adevăr, familiilor, dreptul autonom de a-și planifica nașterile și se afirma că "în nici un caz avortul nu trebuie promovat ca mijloc de planificare familială" (13) . Se poate înțelege astăzi mai bine valoarea poziției Magisteriului Bisericii Catolice, în special cu Paul al VI-lea, care cu Humanae Vitae ha declarat că viața este "inseparabilă" de iubirea conjugală, ambele fiind deasupra dominației omului (14). Și Ioan Paul al II-lea, preocupat de existența unor atari politici, în Scrisoarea enciclică "Evangelium Vitae" a denunțat tonul catastrofic, fără bază reală, pe care îl asumă cei ce se ocupă de probleme demografice (n.16), gravitatea politicilor care duc la eliminarea atâtor vieți umane pe cale de a se naște" (n.4)

Politica demografică mondială se desfășoară între cele două slogane: contracepție pentru combaterea mizeriei; cel mai bun contraceptiv este dezvoltarea economică.

Noi reținem faptul că în interiorul acestei probleme, care atinge viața și destinele popoarelor, trebuie să se afle un apel etic: problema poate avea, deci, doar o soluție etică, prin educarea la procreare responsabilă: nici biologism spontaneist, nici libertate fără norme etice, nici legislație impusă, ci iubire responsabilă, administrare conștientă a vieții în cadrul căsătoriei. (16)

Treptat, medicina a fost antrenată de-a lungul timpului și de ideologii și de politici antinataliste și, în sfârșit, de legi, riscând astfel să fie redusă la un instrument executiv sau al politicilor dominante sau al mentalităților curente: contracepție, avort, sterilizare, toate acestea cer intervenția medicinii și a medicului.

E bine de notat acea escalation care s-a produs în aplicarea programelor de planificare politică a nașterilor: s-a început cu propaganda și difuzarea contraceptivelor, s-a trecut într-o a doua etapă la avort, s-a ajuns la sterilizarea voluntară (17) . Această gradație nu este întâmplătoare: introducerea avortului necesită un teren cultural contraceptiv: este deci nevoie mai întâi de crearea mentalității pentru ca nașterile să fie considerate drept un rău de evitat, antilife mentality, o dată încetățenită această mentalitate, avortul este calea de scăpare a maternității nedorite, sterilizarea se prezintă în ultimă instanță atât ca o cale mai sigură cât și ca un fapt mai puțin traumatizant, pentru evitarea nașterilor și chiar, în sfârșit, ca un element ideologic eliberator. Aceste atitudini culturale au necesitat campanii propagandistice speciale mai ales acolo unde tradițiile culturale erau și sunt mai rezistente. Căutarea mijlocului cel mai eficient și facil pentru răspândirea pe plan social a condus la stimularea cercetării farmacologice pentru producerea unor contraceptive cu factor de risc la adresa sănătății din ce în ce mai scăzut și medicamente avorbive care astfel pot deplasa problema avortului chiar la domiciliu (18)

O inițială revizuire a politicilor internaționale pare să se fi afirmat în ultima vreme în SUA în privința alegerii metodelor de difuzare și mai ales pentru încetarea răspândirii avortului, dar este încă prea devreme să se stabilească eficiența și durata noii atitudini.

 

Note


1. H. Schelsky, Soziologie der Sexualität, Hamburg 1955 (trad. It. Il sesso e la societa, Milano 1970), citat de Häring, Sessualita...p.999; W. Barclay, Ethics in a permissive society, Glasgow-London 1971; G. Concetti, Sessualita, amore e procreazione, Milano 1990, pp.40-64

2. A se vedea C. Musatto (sub îngrijirea), Opere di S. Freud, 12 vol., Torino 1966-1980; A. Milano, Freud, critico della religione per l'autonomia della morale, "Aspernas", 1981, 3-4, pp. 397-425; Kaplan H.I., Sadock B.J., Grebb J.A., Psichiatria, Centro Scientifico Internazionale Torino, 1996, pp. 237-253

3. A.C. Kinsey-W.B. Pomeroy-C.E. Martin, Sexual behaviour in the human male, Philadelphia 1984 (trad.it. Il comportamento sessuale dell'uomo Milano 1950); Id. Sexual behaviour in the human female, Philadelphia 1953 (Il comportamento sessuale della donna, Milano 1955( A se vedea sinteza acestei etape evolutive a culturii în materie de sexualitate în L. Ciccone, Etica della sessualita, în E. Sgreccia (sub îngrijirea) ,Corso di bioetica, Milano 1986, p. 69-94, cu bibliografie; V. Melchiorre (sub îngrijirea), Amore e matrimonio nel pensiero filosofico e teologico moderno, Milano 1976; Schelsky, Soziologie...

4. Kinsey et al.,Sexual behaviour...p. 556; Ciccone, Etica...p. 73.

5. A. Kardiner, Sex and morality, New York 1954, p. 73, citat de Ciccone, Etica..., p. 73.

6. W.H. Masters-V.E. Johnson, Human sexual response, New York 1966 (trad.it. L'atto sessuale nel uomo e nella donna, Milano 1968); Id.,Human sexual inadequacy, New York 1970 (trad.it.Patologia e terapia del rapporto coniugale, Milano 1970); H. Kaplan, Nuove terapie sessuali, Milano 1976; B. Abraham-R. Perto, Psicoanalisi e terapie sessuologiche, Milano 1979; R. Skinner, One flesh: separate persons, London 1976.

7. Marcuse, Eros e civilta, Torino 1972; Melchiore (sub îngrijirea) Amore e matrimonio...pp. 458 ss.

8. T.R. Malthus a propus primul necesitatea de a se efectua birth control din motivul presupusei lipse de alimente pe Terra. Teoria lui asupra creșterii geometrice a populației și aritmetice a alimentelor s-a dovedit destul de curând neîntemeiată. Totuși, ca remedii pentru stăvilirea populației, el nu le sugera oamenilor nimic altceva decât sfatul de a se căsători la o vârstă cât mai avansată, o viață de abstinență și "coitus interruptus" (T.R. Malthus, Essay on the principal of population as it affects the future improvement of society, 1798)

9. Population Reference Bureau (ed), World population data sheet 1991

10. United Nations, World population prospects 1990, New York, 1991

11. Cfr. K.M. Leisinger-K.Schmitt, All our people, Washington D.C., 1994; M.L. Di Pietro - A.C. Spagnolo, Sovrappopozatione come sottosviluppo? Aslcune rifflessioni per capire la posizione cattolica alla Conferenza de Il Cairo, "Bioetica" 1995,2, pp.216-228

12. Cfr: Battle of the bulge, "The economist" , 3.9. 1994: pp. 19-21. V. anche le review di Cantoni, Il problema della popolazione mondiale e le politiche demografiche. Aspetti etici, Piacenza 1994; ID., Popolazioni e risorse. Alcune pietre d'inciampo, "Agricoltura", 1995, 269/270, pp.2-19; R. Cascioli, Il complotto demografico, Casale Monferrato(Asti) 1996.

13. Di Pietro-Spagnolo, Sovrappopolazione come sottosviluppo?...; Cantoni, Il problema della poplazione...pp.87-102

14. Pentru aceste considerații în domeniul proceselor procreației v. lucrarea noastră:Divieto morale e profezia în Sfreccia, Il dono della vita...pp. 205-211.

15. Ioan Paul al II-lea, Scris. Enciclică "Evangelium Vitae" (25.3.1995) Citta del Vaticano 1995. A se vedea și Commento interdisciplinare alla "Evangelium Vitae", condus și coordonat de R. Lucas Lucas (ed.italiaana). Pontificia Accademia per la Vita-Libreria Editrice Vaticana, Vaticano 1997.

16. Cfr. Ioan Paul al II-lea, Ogni politica demografica deve rispettare l'uomo, în Insegamenti di Giovanni Paolo II: Libreria Ed. Vaticana, Citta del Vaticano 1984, vol. VII, I, pp. 1625-1636; Pontifico Consiglio per la Famiglia, Evoluzioni demografiche...; Ioan Paul al II-lea, Scris. Enc."Evangelium Vitae", nn. 16 și 91

17. A se vedea sentința Curții de Casație Italiene din 18.6. 1987 în care se declara că sterilizarea voluntară, chiar pentru scopuri hedoniste, nu este un delict. Despre aceasta se va vorbi pe larg în capitolul "Bioetica și sterilizarea"

18. Centrul de Bioetică - Universitatea Catolică "Sacro Cuore", documentul Sulla cosidetta "contraccezione d'emergenza": problema medico, etico, giuridico, "Vita e Pensiero", Milano 1997, 5, pp. 353-361.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire