pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al IV-lea
Prima parte: Bioetica, genetica și diagnosticarea prenatală

Ingineria genetică alterativă și amplificatoare la om

Ingineria genetică de tip terapeutic urmărește să restituie integritatea normală a subiectului care în acest domeniu este omul. De aceea există o foarte precisă distincție între terapia genică și intervenția unei inginerii alterative (19) .

Putem reține că, acolo nu este vorba de o intervenție care să redea integritatea genetică; orice altă intervenție nu poate fi decât alterativă sau pentru îmbunătățire-amplificare. Conceptual, alterarea înseamnă producerea unui caracter nou, iar îmbunătățirea sau amplificarea se referă, în schimb, la potențarea unui caracter deja existent. Sunt citate ca exemplu îmbunătățirea genei răspunzătoare de creșterea staturii sau prelungirea duratei de viață.

Pentru a găsi o linie de demarcație între ingineria genetică alterativă și cea pentru ameliorare-amplificare în sensul "recombinării genetice ca terapie potențatoare sau eugenetică" (20), Cuyas formulează patru ipoteze de inginerie genetică. Diferitele gradații depind de diferitele finalități:

  1. corectarea unei deficiențe care pune subiectul în condiții de inferioritate față de media statistică;

  2. ameliorarea uneia sau a mai multor calități ale subiectului, peste media statistică ;

  3. procurarea pentru descendenți o superioritate față de normă în exploatarea anumitor calități (înălțime, forță, inteligență etc.);

  4. dotarea omului cu calități care prin ele însele sau în nivelul lor de intensitate sunt străine speciei umane.

In mod just autorul face să coincidă primul caz cu o formă de terapie, în timp ce considerăm că nu se pot numi în mod automat " terapii potențatoare" celelalte tipuri de intervenție; mai curând este vorba de intervenții de eugenetică. Cel de al doilea caz prezintă pentru autor unele dificultăți etice datorită faptului că subiectul nu poate fi interpelat pentru consens, în timp ce supradotarea indusă ar putea condiționa viitorul subiectului însuși, deci autorul consideră în acest sens numai ipoteza unei experimentări care să fie posibilă la adultul care a consimțit. Nu se poate imagina o intervenție de inginerie genetică care să influențeze subiectul dar nu și descendenții amplificând anumite calități peste medie. Ar fi vorba de inginerie genetică de tip somatic, pentru că aceea a liniei germinale ar trece la descendenți. Nu poate fi folosită ca exemplu nici administrarea de hormoni masculini unei atlete adolescente ca "doping" pentru a masculiniza musculatura, pentru că aici nu este vorba de inginerie genetică, ci de administrarea medicamentoasă, oricum interzisă, nu numai pentru că alterează rezultatele întrecerilor sportive, dar și pentru că influențează dezvoltarea psihico-sexuală a femeii atlete.

Totuși, atunci când există o posibilitate, care să nu fie terapeutică ci de tip amplificator a unelor calități fizice peste media normală, în afara consensului subiectului supus acestei creșteri și absenței riscurilor, după mine ar trebui să ne întrebăm dacă această alegere-selecție a calităților fizice sau intelective nu ofensează principiul egalității și nu împinge la dominarea arbitrară a propriului corp. Autorul însuși pune în dubiu clasificarea calități/defecte care deseori se conformează modelor culturale sau exaltărilor artificiale.

Raționamentul, conform căruia oamenii, întotdeauna, prin alegerea partenerului în vederea căsătoriilor, au urmărit această îmbunătățire-alegere a calităților fizice, nu este tocmai potrivit, pentru că în aceste cazuri este vorba de a pune condiții pentru o îmbunătățire și nu de a determina direct un grad al calității fizice printr-o intervenție pe întreg componentul biologic. Acest gen de intervenție ipotetică ni se pare mai grea decât ceea ce se întâmplă în domeniul medicinei cosmetologice. Faptul că omul trebuie să se bucure de o anumită putere asupra propriei vieți și că acel concept de sănătate nu trebuie să se limiteze doar la absența bolii ci să urmărească "bunăstarea deplină" fizică, psihologică și socială, admisă dar nu recunoscută, faptul că trebuie să existe această bunăstare deplină,toate acestea nu elimină problema limitei în cadrul căreia trebuie să se înscrie acest obiectiv.

In ce privește îmbunătățirea descendenților pe care Cuyas o consideră încă permisă în anumite condiții în sensul și în direcția potențării calităților fizice și intelectuale, în afara scopului terapeutic și peste normă, îndoiala noastră este și mai mare.

Cred că ar fi necesar să ne punem și mai multe întrebări decât în cazul precedent asupra raportului posibil de instrumentalizare a persoanei umane începând cu genomul său; mai mult, nu înțeleg cum s-ar putea ajunge la această îmbunătățire a calităților copiilor (cu excepția cazului unei terapii în plus) la nivel genetic, fără a se interveni asupra liniei germinale și fără să se treacă printr-o procreare "in vitro".

Conferirea unor calități, străine speciei umane,unui individ uman prin ingineria genetică este o ipoteză substanțial alterativă și este respinsă de însuși Cuyas atunci când comportă asumarea unor calități animale prin hibridisme, dar el nu exclude această eventualitate în cazul în care ar fi vorba de calități care nu contrastează cu ființa umană (văzul vulturului).

Noi credem că, lăsând la o parte cele afirmate mai sus cu privire la mijloacele și metodele folosite pentru atingerea acestui obiectiv, rămân obiecțiile pe planul de principiu al egalității dintre oameni și se potrivește foarte bine în acest sens apelul făcut de Ioan Paul al II-lea, de a îndrepta intervenția genetică " evitându-se manipulările care tind să modifice patrimoniul genetic și să creeze grupuri de oameni diferiți riscând să provoace în societate noi marginalizări." (21)

 

Note


19. Relevă acest lucru și Ioan Paul al II-lea în discursul adresat membrilor Asociației Medicale Mondiale, la 29 octombrie 1983: "O intervenție strict terapeutică ce să aibă ca obiectiv tratarea diferitelor boli, ca cele ce provin din deficiențe cromozomice, va fi considerată principial foarte de dorit cu condiția să tindă spre promovcarea adevăratei bunăstări personale a omului fără să atenteze la integritatea sa nici să deterioreze condițiile sale de viață. O astfel de intervenție se situează în logica tradiției morale creștine."

20. Cuyas, Problematica etica...,pp. 487-488.

21. Ioan-Paul al II-lea, Discorso all'Associazione Medica...
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire