pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al IV-lea
Prima parte: Bioetica, genetica și diagnosticarea prenatală

Terapia genică

Comitetul Național italian pentru Bioetică (CNB) definește terapia genică prin acești termeni: " introducerea în organisme sau celule umane a unei gene, adică a unui fragment ADN, care are efectul de a preveni și/sau trata o situație patologică " (16)

Am amintit deja că spre terapia genică se îndreaptă cele mai mari speranțe de aplicare a ingineriei genetice.

Distincția fundamentală, în cadrul terapiei genice, se face între terapia genică asupra celulelor somatice, de exemplu limfocite, măduvă osoasă, care trebuie să aibă ca efect restituirea normalității celulelor afectate ale individului bolnav, și terapia genică asupra celulelor liniei germinale (gameți sau embrioni precoce) modificarea așteptată trebuind să se producă în genomul subiectului care va fi conceput sau care a fost deja conceput, precum și la descendenții săi.

Principiul etic fundamental de apreciere a acestor intervenții este cel al intangibilității patrimoniului genetic al unui subiect, la rândul său bazat pe respectul integrității fizice a persoanei; acest principiu este compatibil - ba mai mult după părerea noastră necesar - cu dreptul bolnavului la menținerea sau recuperarea integrității și propriei dotări genice conform principiului terapeutic. De aceea din perspectiva acestui dublu principiu pot fi admise atât terapia genică de tip somatic, cât și cea de tip germinal în cazul în care scopul și obiectivul sunt cele terapeutice. Terapia genică germinală, totuși, se respinge din două motive diferite:

  1. pentru că metodica actuală nu permite atingerea rezultatului terapeutic fără riscuri incontrolabile și acesta este un motiv legat de actualele cunoștințe științifice;

  2. când se încalcă scopul terapeutic și se urmărește modificarea constituției genetice: în acest caz, interzicerea este absolută și necondiționată de stadiul cunoștințelor, pentru că se configurează o alterare contrară principiului respectării vieții și identității biologice și a egalității între oameni.

Toate acestea nu ne autorizează să considerăm terapia genică, și chiar cea somatică, fără dificultăți și fără condiții.

Condițiile etice pentru terapia genică cu caracter somatic sunt legate de faptul că aceste terapii experimentale pot să comporte riscuri, precum mutații dăunătoare, dezordini proliferative sau fenomene de respingere, sau răspândirea unui eventual vector viral.

Diferiți autori împărtășesc următoarele condiții:

  1. condiții relative la alegerea patologiei tratabile:
    • boli datorate anomaliei unei singure gene structurale recesive și deci susceptibilă de a primi o terapie completă cu o singură genă sănătoasă;
    • boli grave și cu slabe speranțe de viață;
    • boli pentru care astăzi nu există terapie alternativă.
      Astfel de boli sunt de exemplu deficență de ADA, sindrom Lesch-Nyhan, fibroză chistică, etc.
  2. celelalte condiții, legate de controlul tehnicilor, sunt următoarele:
    • obligația de a notifica protocoalele folosite cu referire la tehnicile aplicate și de a pune la dispozitia structurilor autorității civile la nivel național sau regional;
    • evaluarea structurilor;
    • documentația privind gravitatea bolii și lipsa de alternative; ignorarea efectelor colaterale;
    • așteptarea unui final pozitiv plauzibil.

In aceste direcții există de acum acordul actelor normative europene (17) și ale CNB, precum și opinia comitetelor autorizate ca Grupul celor 7 țări cele mai dezvoltate (18) .

Este clar că și pentru aceste terapii este necesar consensul pacientului, date fiind riscurile și stadiul experimental al terapiei; acest consens, pentru că este vorba de terapie, poate fi dat de reprezentant în cazul minorilor sau când cel în cauză se află în imposibilitatea de a o face.

Caracterul deosebit al acestor terapii după cum rezultă în multe state, face necesară o autoritate centrală care să verifice și să controleze protocoalele și structurile.

 

Note


16. Comitato Nazionale per la Bioetica, Terapia genica...

17. Parlamentul European, Risoluzione A2-327-91...

18. International Conference on Bioethics (Rome, 10-15 April. 1988),The Human genome sequencing: ethical issues. Class International, Brescia 1989 (Concluziile Grupului de Studiu al celor Șapte Țări mai Intens Industrializate au fost publicate în "Medicina e Morale", 1988, 2, pp. 308-315).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire