pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al IV-lea
Prima parte: Bioetica, genetica și diagnosticarea prenatală

Nivele și scopuri ale intervenției

Pentru a putea furniza indicații etice este necesar să ne referim la diferitele nivele de intervenție asupra genelor și la scopurile urmărite prin acestea.

 

Nivele de intervenție

Acestea sunt foarte evidente și distincte. Intervenția care urmărește o modificare în patrimoniul genetic poate fi concepută la nivelul celulelor somatice, la nivelul celulelor germinale și la nivelul embrionilor în prima lor fază de dezvoltare. Importanța etică a intervenției se schimbă conform fiecărui nivel.

  1. În celulele somatice se poate realiza, de exemplu, o intervenție menită să modifice o degenerare sau o deficineță a lor ; să presupunem că s-ar reuși corectarea defectelor genetice ale anemiei mediteraneene în celulele hemopoietice în scopul producerii unor celule normale care, înmulțindu-se, le vor înlocui pe cele defectuoase: acesta ar fi un succes de mare relevanță și o eventuală dispersiune a celulelor vii nu ar constitui un neajuns pentru individ și nici nu ar ridica probleme etice. (1) Procedeul trebuie să fie inclus în cadrul scopurilor terapeutice,după cum vom vedea.

  2. Intervenția menită să modifice linia celulelor germinale este exclusă datorită imposibilității, cel puțin până în acest moment, de a conduce introducerea genei corecte. In urma ineficacității genoterapiei asupra celulelor liniei germinale, unele documente din alte țări propun necesitatea experimentelor asupra celulelor germinale deci, asupra embrionilor proveniți din celule manipulate, cu scopul de a optimiza tehnica. Experimentul neterapeutic asupra embrionului uman este considerat profund ilicit de către bioetica personalistă, date fiind scopurile urmărite (alterarea patrimoniului genetic fiziologic sau îmbunătățirea viitoarelor posibilități ale științei) (2)

  3. În sfârșit, ipoteza intervenției asupra embrionului uman are un caracter și mai delicat datorită faptului că există marele risc de a compromite viața embrionului sau viitorul său biologic în sens genetic;Acest procedeu ridică probleme etice importante deorece este prevăzut programatic ca având un scop experimental.

 

Finalități

Finalitățile de folosire ale cuceririlor genetice determină în mare măsură moralitatea multor inervenții, așa cum se poate intui.

Finalitățile de intervenție în domeniul genetic se pot clasifica astfel (vezi și prospectul rezumativ de la sfârșitul capitolului):

- finalități de diagnosticare
- finalități terapeutice
- finalități productive
- finalități alterative
- finalități experimentale (distructive)

Folosirea ingineriei genetice cu finalități de diagnosticare este multiplă și în ultimii ani s-a lărgit gama aplicațiilor noi.

În afara diagnosticii genetice prenatale, la care ne vom referi pe larg cu altă ocazie, se dezvoltă aplicațiile asupra adultului cu scopul descoperirii unor boli a căror origine se bănuiește a fi genetică, în faza prematrimonială și preconcepțională, în domeniul civil, pentru dovedirea paternității, în domeniul penal, pentru identificarea vinovatului de delicte, ca și în domeniul sceening-ului (fetusului dar și al adulților).

Finalitățile terapeutice din domeniul genetic, atunci când sunt demne de a fi urmărite, trebuie să fie înțelese ca fiind destinate subiectului asupra căruia se intervine și în nici un caz ca având intenția de a sacrifica pe cineva în avantajul altcuiva.

Finalitatea productivă a ingineriei genetice se urmărește mai ales în domeniul farmacologic pentru producerea de hormoni, ca insulina umană, interferonul, vaccinurile microbiene, virale sau parasitare.

Perspectiva alterativă (unde alterația înseamnă o modificare nu terapeutică ci electivă și selectivă) poate fi aplicabilă în ambientul uman, animal și vegetal pentru realizarea unor specii modificate sau clase de indivizi inginerizați. In prima ipoteză, cea umană, este considerată de către toți de eliminat, dincolo de posibilitățile tehnice reale, după cum se va vedea. Cea de a doua ipoteză se practică de factus și pune problema posibilei influențe a biotehnologiilor asupra ecosistemului sau a ecosistemelor.

Se discută apoi în acest sens despre o formă atenuată de alterație cum ar fi îmbunătățirea speciei. In general, unii nu exclud ingineria genetică care are scopul de a îmbunătăți, chiar atunci când se aplică la om. (3)

 

Note


1. Prima autorizare a practicării terapiei genice a fost dată în SUA la 4.9.1990, de Food and Drugs Administration (FDA) pentru a încerca un transplant de celule cu gena corectată pentru deficit de enzimă adenosindeaminază (ADA) pe o fetiță de patru ani. Altă autorizare a fost dată tot în SUA de FDA pentru transplant de gene pentru Tumor Necrosis Factor (TNF). În Italia transplantul genic pentru deficit de ADA a fost efectuat pentru prima oară în 1992 la Institutul Științific Spital "S. Raffaele" din Milano. La o distanță de circa trei ani ambele paciente supuse terapiei genice prezentau normalizare imunologică și recuperare funcțională atât în imunitatea celulară cât și a celei umorale. Acest rezultat indică deplinul succes al intervenției (cf. Bourdignon-Notarangelo-Nobili et al., Gene therapy in peripheral blood lymphocytes and bone marrow for ADA-immunodeficient patients,, "Science", 1995, 270, pp. 470-475).

2. Această linie provine și de la documentul CNB asupra genoterapiei (cfr. comentariile pe marginea documentului și o comparație cu documentele altor Comitete etice în materie v. respectiv: V. Mele, La geneterapia ed il parere del Comitato Nazionale per la Bioetica, "Vita e Pensiero", 1991, 5, pp. 362-367; A.G. Spagnolo- ML Di Pietro, Terapia genical documento 15.2.91 del Comitato nazionale per la Bioetica ed un'analisi comparativa con le esperienze di altri Comitati etici nazionali ed internazionali, "Il Diritto di Famiglia e delle Persone", 1992, XXI(2), pp. 323-363

3. M. Cuyas, Problematica etica della manipolazione genetica, "Rassegna di Teologia", 1987, 5, pp. 471-497.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire