pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul al IV-lea
Prima parte: Bioetica, genetica și diagnosticarea prenatală

Manipularea și ingineria genetică

Importanța și delimitarea temei

Bioetica, după cum se poate constata din cele expuse despre originea sa istorică, a primit cea mai directă provocare din partea descoperirilor ingineriei genetice. In opinia publică ca și în publicațiile destinate popularizării, expresii ca " manipulare genetică" și "inginerie genetică" sunt percepute într-un context de incertitudine și în același timp de invitație la vigilență maximă. Incertitudinile și alarmările sporesc acolo unde nu se cunosc bine nici semnificația, nici posibilitățile efective de aplicare.

O primă incertitudine terminologică care este prezentă în diferite publicații este oferită de faptul că în cadrul accepției generice de "manipulare genetică" de factus se înțeleg și alte intervenții asupra vieții, mai ales asupra vieții copilului care urmează să se nască, ca de exemplu procreația artificială, care direct și propriu-zis, nu implică intervenții asupra codului genetic, ci asupra gameților și embrionilor pentru a asigura procrearea și realiza experimente.

Este la fel de adevărat că se poate profita de procrearea artificială, mai ales in vitro, pentru a realiza și intervenții asupra codului genetic al embrionului sau în gameți, dar în sine, după părerea noastră, cele două mari tematici, inginerie genetică și procreare artificială trebuie considerate distincte. Insăși expresia de "manipulare genetică" este foarte generică și nu poate semnifica decât orice intervenție (a manipula, a mânui, a transforma cu mâinile) asupra patrimoniului genetic. In schimb, prin inginerie genetică se înțelege în sens propriu: totalitatea tehnicilor menite să transfere în structura celulei unei ființe vii unele informații pe care altfel nu le-ar fi avut..

Se înregistrează atitudini diferite chiar printre cercetători. Unii sunt optimiști gândindu-se la marile speranțe care se deschid în domeniul terapiei genetice sau geneterapiei: această atitudine este proprie celor care lucrează în domeniu, biologi moleculari sau genetiști, care atunci când se gândesc la aceste speranțe, nu doresc piedici sau obligații ale legilor și nu dau importanță mijloacelor care ar urma să fie folosite, ca în cazul experimentelor pe embrioni, considerate de unii necesare pentru atingerea scopului lor.

Alții sunt mai preocupați de posibilele devieri legate de inginerie și manipulare, care, odată începute, ar putea schimba statutul genetic al umanității, revoluție ce ar întrece, prin importanță, riscul oricărei alte revoluții de tip politic sau militar. Aceasta este o atitudine mai frecvent întâlnită printre juriști și moraliști.

Este normal ca tocmai acest curent de opinii să facă presiuni în favoarea unei legislații clare, care să supună unor obligații legale pe cei ce lucrează în cercetare - despre a căror activități nu se cunosc prea multe lucruri - fapt care ar liniști opinia publică.

Ne aflăm, desigur, în fața unui moment important al istoriei științei și al istoriei umanității.

Momentul istoric actual, de fapt, este definit în istoria civilizației umane ca epocal pentru capacitatea sa excepțională de schimbare pe care o include și o poate aplica; la o analiză aprofundată, el apare ca un moment "paradoxal".

 

Niciodată etica nu a fost atât de importantă pentru medicină, biologie și societate: aceste descoperiri științifice au făcut ca morala, care se ocupă de viață, să fie un punct de interes pentru toți, o problemă prioritară în societate și a societății la nivel mondial.

Această importanță apare mai evidentă și documentată dacă amintim pe scurt progresul rapid al științelor biologice, posibilitățile pe care le comportă pentru viitorul omului și problemele etice pe care le ridică oamenilor de știință și comunității civile.

Trebuie să adăugăm că această temă se află în atenția nu numai a moraliștilor dar și a organismelor naționale și internaționale, care au elaborat unele linii normative.

Prima formulare își are originea în concluziile la care a ajuns conferința de la Asilomar din februarie 1975, la care au participat cei mai mari experți mondiali în manipulările genetice in vitro, care a furnizat o primă clasificare a riscurilor (patru nivele de conținere) a făcut o listă a experimentelor care trebuie interzise, a sugerat necesitatea unor măsuri de supraveghere și reglementare, relevând în același timp posibilitățile pozitive existente pentru progresul uman.

 

Redăm în prezenta schemă normativele internaționale cele mai importante:

  1. Guidelines for Research Involving ADN Molecules publicate în iulie 1977 de către National Institute of Health (NIH) în SUA. Apoi (în 1984) aceste Guidelines au fost actualizate, fiind precizat ulterior domeniul de aplicare al cercetărilor și prevăzute obligații și proceduri bine specificate pentru Recombinant Advisory Committee (RAC) și pentru Federal Register.

  2. In 1985 același NIH a emanat câteva Points to consider in the design and submission of human somatic-cell gene therapy protocols. Aplicabilitatea acestor Points este limitată la cercetările efectuate în instituții care primesc deja finanțare pentru cercetările privind ADN-recombinat de către NIH (după precedentele Guidelines)

  3. Raportul Williams în Regatul Unit, publicat în 1976 (Report of the working party of the practice of Genetic Manipulation). Raportul Williams prevede o autodisciplină a cercetătorilor prin elaborarea unui "cod de conduită"

  4. Raportul Comisiei de Anchetă al Parlamentului Germaniei Federale privind perspectivele și riscurile ingineriei genetice din 1987 (Deutscher Bundestag, Report of the Commision of Enquiry on prospects and risk of genetic engineering). După modelul acestor normative au apărut și cele din alte țări: Australia, Canada, Franța, Tările de Jos, URSS.

Deosebit de importantă este considerată, pentru unele măsuri restrictive, "Legea pentru reglementarea ingineriei genetice" din Germania Federală din 20 iunie 1990 (Gesetz zur regelung von fragen der Genetechnik) cu modificările sale succesive (Bundesgeschblatt 1993 I 2066 și Bundesgeschblatt 1994 I 1416).

  1. Trebuie menționată și Legea Franceză nr. 94-653 din 29 iulie privind respectul față de corpul uman. Temele de genetică sunt abordate în Titlul II Art. 5.

  2. Comitetul Național italian pentru Bioetică (CNB) a publicat unele documente importante în domeniu: Documento sulla sicurezza delle biotecnologie (28-5-1991), Terapia genica (15-2-1991), Diagnosi prenatali (18-7-1992, Rapporto sulla brevettabilita degli organismi viventi (19-11-1993), Progetto Genoma Umano (18-3-1994), La clonazione come problema bioetico (21-3-1997).

  3. In privința instituțiilor comunitare europene, foarte importante sunt Raccomandazione 934 (1982) dell'Assemblea Parlamentare del Consiglio d'Europa și Raccomandazione della Comunita Economica Europea (CEE) n. 472 din 1982 care a elaborat norme de securitate pentru laboratoare și a propus ca în Convenția Europeană să fie inclus așa zis-ul " drept la diferență" și anume interzicerea ingineriei alterative asupra indivizilor umani. Consiliul Europei, în cadrul Convenției privind drepturile omului și biomedicina (numita "Convenție asupra bioeticii") a tratat și problematicile etice rezultate din sectorul geneticii (întreg capitolul IV, art. 11-14 este rezervat genomului uman. Ulterior, Comitetul de Miniștri a aprobat pe 6 noiembrie 1997 un protocol suplimentar (dintre protocoalele suplimentare prevăzute de de aceeași Convenție) în care se interzice clonarea umană. Anterior, același Comitet emanase o Raccomandazione nr. R (92) 3 specifică privind diagnosticarea și lo screening genetic efectuat din motive de sănătate. De asemenea, Parlamentul european, la 16 martie 1989, a publicat o Rezoluție privind problemele etice și juridice ale manipulării genetice (doc. A2-327-88) și, mai recent, (12 martie 1997) Rezoluția privind clonarea (Document B4-209-97). Alte directive au fost emanate de către autoritățile europene privind micro-organismele inginerizate.

  4. Asupra temei clonării, în sfârșit s-au pronunțat, la 18 martie 1997, Organizația Mondială a Sănătății ("Declaration sur le clonage"-Rapp. N. 756-CR-97).

 

Câteva etape importante pe drumul ingineriei genetice

Nu dorim să repetăm aici informațiile de bază privind biologia și genetica, ci ne vom limita la ceea ce este absolut necesar pentru înțelegerea termenilor etici ai problemei; vom începe cu o sinteză a etapelor istorice ale dezvoltării geneticii:

1956: descoperirea cromozomilor umani ca structuri fundamentale și purtătoare de material genetic. Mendel le-a denumit elementa, iar Morgan în 1910 le-a studiat compoziția chimică.

1965: se realizează prima cell-fusion, fuziune între celulele umane și murine prin trecerea genelor ("atribuirea") în cromozomii umani. Atunci Hotchkin a introdus primul termenul de inginerie genetică (genetic engineering) cu semnificația pe care am indicat-o la început.

1967: începe aplicarea tehnicilor de diagnosticare prenatală în domeniul genetic.

1969: se anunță descoperirea endonucleozei de restricție.

1970: sinteza primei gene artificiale

1971: se realizează pentru prima dată DNA recombinant.

1981: se realizează nașterea primilor șoareci prin clonare.

Trebuie să observăm rapiditatea crescătoare a etapelor evolutive ale acestei științe.

Succesele obținute, după cum se vede, nu sunt puse toate și în mod automat într-o lumină proastă, ca fiind evenimente sinistre, pentru că ele deschid totodată și posibilități de intervenție pozitivă.

Înainte de toate s-au făcut mari și importante progrese în cunoașterea informației genetice a fiecărui cromozom:

se cunosc mai bine, acum, mecanismele productive ale imunoglobulinei și structurile cromozomilor X și Y; s-au realizat aplicații tehnologice și industriale pentru producerea moleculelor polipeptidice de mare importanță: insulina umană, interferonul, somatostatina, somatotropina, vaccinurile antigripale, contra hepatitei A și B și altele; s-a deschis posibilitatea realizării unei genetoterapii; etc.

 

În dicționarul acestui capitol se va găsi sub denumirea de " inginerie genetică" definiția tehnologiilor grupate după obiectivul de destinație.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire