pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone

achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprins Capitolul I
Bioetica: origini, răspândire și definiții

Apariția Bioeticii ca o "nouă" reflecție și originea termenului

După circa 25 de ani de la apariția în literatură a termenului de "bioetică" datorată oncologului Van Rensselaer Potter (1) este util să reparcurgem drumul mișcării de idei cu acest nume, care a avut un succes rapid și substanțial. Există de acum anumite contururi istorico - filozofice ale acestei dezvoltări (2) .

Mi se pare oportun să ofer, înainte de toate, o expunere istorico-culturală a acestei gândiri, subliniind opere de o deosebită relevanță și dezvoltări instituționale (Centre, Comitete de învățământ academic) care exprimă cele mai semnificative evoluții și o recunoaștere suficientă a problemelor.

Toți recunosc faptul că bioetica, în sensul propriu al cuvântului, apare în Statele Unite, și nu numai prin Potter, care i-a dat numele și i-a conferit o anumită semnificație. Introducând termenul, el a subliniat că bioetica trebuiea să constituie "o nouă disciplină care să combine cunoașterea biologică cu cea a sistemului valorilor umane" (3) . "Am ales - scria el - rădăcina bio - pentru a reprezenta cunoașterea biologică, știința sistemelor ființelor; și etica pentru a reprezenta cunoașterea sistemului valorilor umane" (4) .Potter specificase într-adevăr pericolul ce-l reprezenta, pentru supraviețuirea întregului sistem, o ruptură între două domenii ale cunoașterii, cel științific și cel umanist. Distincția netă între valorile etice (ethical values) care reintră în cultura umanistă în sens larg, și faptele biologice (biological facts) se află, după Potter, la baza acelui proces științifico-tehnologic lipsit de discernământ și care punea în pericol omenirea și însăși supraviețuirea pe pământ. Din acest motiv, el va numi bioetica știința supraviețuirii (science of survival). "Instinctul supraviețuirii nu era suficient și apărea, în consecință, necesitatea unei noi științe, bioetica.

Potter prevestea urgența unei științe noi, care să nu aibă drept scop doar cunoașterea și explicarea fenomenelor naturale, ci să tindă în același timp să descopere felul în care aceste cunoștințe tehnico-științifice pot fi întrebuințate cu înțelepciune, astfel încât să favorizeze supraviețuirea speciei umane și să ridice calitatea vieții pentru generațiile viitoare. Singura cale posibilă în fața iminentei catastrofe era crearea unei "punți" între cele două culturi, cea științifică și cea umanistico-morală; bioetica, de asemenea, nu trebuia să se focalizeze numai asupra omului, spune Potter, ci trebuia să cuprindă și biosfera în întregul ei, adică orice intervenție științifică a omului asupra vieții în general. (5) În acest sens, conceptul de bioetică are o semnificație mai amplă față de etica medicală tradițională.

În concepția potteriană, bioetica pornește de la o situație alarmantă și de la o preocupare critică privind progresul științei și al societății; se exprimă, în acest fel în mod teoretic, îndoiala privind capacitatea de supraviețuire a umanității, în mod paradoxal tocmai ca efect al progresului științific.

Descoperirile din acei ani și din cei imediat următori, anunțate în domeniul ingineriei genetice cu înspăimântătoarea posibilitate de a se construi arme biologice și de a fi alterat statutul însuși al formelor de viață, al speciilor și indivizilor, au conferit acestei alarme o mare rezonanță și au dat naștere unei mișcări de idei și temeri de genul "catastrofală".

În afara acestui traseu al nașterii bioeticii, mai există încă o "moștenire" ce trebuie luată în seamă, moștenire care astăzi a devenit preponderentă față de cea a lui Potter, astfel încât W.T.Reich (6) vorbește despre o geneză "bilocată" a termenului de bioetică. În acei ani trebuie recunoscut impulsul puternic imprimat de un faimos obstetrician de origine olandeză, Andre Hellegers, angajat în cercetări în domeniul demografic și fondator al Kennedy Institute of Ethics. El consideră bioetica un fel de maieutică, o știință capabilă de a reuni valori prin dialogul și confruntarea dintre medicină, filozofie și etică. După Hellegers, deci, obiectul acestui domeniu de studiu nou îl constituie aspectele etice implicate în practica clinică. Desigur, Hellegers a fost primul care a introdus termenul de bioetică în lumea universitară - structurând în mod academic această disciplină - și apoi a inserat-o în domeniul științelor biomedicale, politice și în mass-media. Așa cum s-a afirmat, concepția lui despre bioetică va fi în consecință cea care va prevala: bioetica va fi considerată de majoritatea oamenilor de știință ca o disciplină specifică capabilă să sintetizeze cunoștințele medicale și pe cele etice. Trebuie să i se recunoască lui Hellegers și meritul de a fi indicat o metodologie specifică a acestei discipline noi, cea interdisciplinară preconizând că specialistul în clinică bioetică ar fi devenit mai expert decât moralistul tradițional. În această perspectivă, noul termen de bioetică este adoptat în locul celui de "morală medicală", chiar și pentru a o diferenția de aceasta.

Deci, concepția bioeticii potteriene a fost umbrită de mai renumita bioetică hellegeriană, pentru care moștenirea lui Potter a fost moderată, dar cu siguranță își păstrează importanța întrucât viziunea originală a unei bioetici globale cuprinde atât biosfera cât și omul cu interacțiunile reciproce pe termen scurt și lung. Apoi, tocmai această concepție, cu timpul, a favorizat nașterea unei bioetici a mediului.

Rigoarea istorică ne obligă să afirmăm că deja cu câțiva ani înaintea lui Potter și a lui Hellegers, și anume în 1969, apăruse faimosul Hastings Center, datorat - după cum vom arăta mai departe - filozofului Daniel Callahan și psihiatrului Willard Gaylin, a căror preocupare era de a studia și formula norme mai ales în domeniul cercetării și experimentării biomedicale, fără însă a se folosi termenul de bioetică. În Statele Unite discuția privind problemele etice ale experimentării era deja acutizată, înainte chiar de anunțarea descoperirilor din sfera geneticii, de denunțurile și procesele legate de unele abuzuri răsunătoare care se refereau la experimente făcute pe om. În anul 1963, de exemplu, la Jewish Chronic Disease Hospital din Brooklyn fuseseră injectate, în timpul unui experiment, celule tumorale unor pacienți în vârstă, fără consimțământul lor. În perioada 1965-1971, la Willowbrook State Hospital din New York, s-au făcut studii pentru imunizarea împotriva hepatitei virale, inoculând virusul unor copii handicapați internați în spital. Aceste experiențe ne duc cu gândul la experimentele sălbatice ce se făceau în lagărele de concentrare din perioada nazistă. (7)

 

Note


(1) În 1970 apare articolul său Bioethics: The science of survival, publicat în revista "Perspectives in Biology and Medicine" (14 (1) pp. 127-153; după un an (1971) acest articol devine primul capitol al volumului său "Bioethics: bridge to the future", Englewood Cliffs (NJ), Ptretice Hall.

(2) C. Viafora (sub îngrijirea) Vent'anni di bioetica idee protagonisti istituzioni, Padova 1990; D. Gracia, Fundamentos de bioetica, Madrid 1989

(3) Potter, Bioethics: Bridge to the future, p.1

(4) Ibidem

(5) El va indica acest concept cu termenul de "global bioethics", care va fi și tema unui alt volum: VR Potter , Global Bioethics: Building on the Leopold Legacy, East Lansing 1988

(6) W.T. Reich, The word "Bioethics"; The Struggle Over Its Earliest Meanings, Kennedy Institute of Ethics Journal, 1995, 5 (1), pp 19-29.

(7) A.R. Jonsen - A.L. Jameton - A. Lynch, Medical ethics, history of North America in the Twentieth century, in Reich W.T. (ed.) Encyclopedia of Bioethics, New York 1978, pp 992-1001.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire