pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Întrebări despre avort
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.03.2001; sursa: Editura Presa Bună

Cuprinscapitolul anterior În loc de încheiere

Unde vom ajunge?

       Mark și Iulia Weltermann stăteau plini de încordare în sala de așteptare a Sanatoriului de Stat numărul 342. O frumoasă funcționară blondă își vedea de munca sa fără să-i pese de neliniștea lor. Razele soarelui pătrundeau prin ferestrele multicolore creând o atmosferă de maiestate impunătoare în biroul spațios și ultramodern.
       Mâinile lui Mark erau reci și acoperite de sudoare în timp ce strângeau mâinile mici ale Iuliei. Perle de sudoare se vedeau prelingându-se pe fruntea sa brăzdată de riduri ușoare în timp ce părul său abundent, ondulat, își pierduse în mare măsură strălucirea. Nu o slăbea din privire pe Iulia ai cărei ochi erau pironiți asupra pardoselei de marmură. «E încă frumoasă, așa cum era când ne-am logodit, cu treizeci de ani în urmă.» gândea Mark. «Are încă pielea fină, de culoarea măslinei, părul negru, lucios, ochii mari și negri, nasul mic ridicat în sus, buzele roșii delicate de pe care nu a ieșit niciodată un cuvânt dur. Cum am putut să fiu atât de norocos, și acum să mă găsesc în această situație? Nu e drept.» Gândul îi fu întrerupt de vocea răgușită a unui tânăr îmbrăcat în alb:
       - Doamna Weltermann.
       - Da..., răspunse Iulia tremurând.
       - Am terminat analizele mamei dumneavoastră.
       Iulia încercă să spună ceva, dar nici un cuvânt nu ieși de pe buzele ei care se mișcară în tăcere. În cele din urmă Mark întrebă:
       - Care este hotărârea?
       - E gata pentru a fi eliminată? veni întrebarea rece și crudă.
       Iulia se prăbuși și izbucni în hohote amare în brațele lui Mark.
       - Trebuie să fie o greșeală, spuse Mark cu voce frântă. Doamna este mai vioaie și mai tânără decât multe altele.
       - Voi știți că decizia Consiliului este definitivă: bătrâna Weltermann este în fază de senilitate: uită totul, nu mai este în stare să susțină o conversație inteligentă, iar producția sa a scăzut încât nu mai este posibil, din punct de vedere economic, să fie menținută.
       - Nu e just. A fost bună și statul o știe. Cred că acest lucru trebuie luat în considerație.
       - Vreți să puneți în discuție autoritatea statului?
       - Ah, nu, domnule, trăgeam nădejde doar că momentul nu va veni atât de curând. După cum puteți constata, soția mea nu este pregătită.
       - Doriți să prezentați o cerere la Consiliu?
       - Da, dacă se poate.
       - Bine, urmați-mă.
       Mark o ajută pe Iulia să se ridice în picioare și trecură printr-o ușă albastră cu portocaliu aprins care se deschise și se închise electronic. Trei bărbați, îmbrăcați în alb, ședeau îndărătul unei mese lungi și înalte. Cel din centru părea să fie șeful. Se ridică:
       - Poftiți, poftiți, luați loc, zise arătând cu mâna două scaune așezate în fața mesei, la circa un metru și jumătate mai jos de ea.
       - Aveți de făcut vreo întrebare?
       Plecându-se înainte pe scaun Mark răspunse:
       - Am o cerere.
       - Ce cerere?
       - După cum vedeți, soția mea este extrem de agitată. Nu ne închipuiam că sfârșitul mamei va fi atât de aproape.
       - Simpson, nu ai explicat domnilor Weltermann situația?
       - Ba da, dar nu au voit să aprofundeze discuția.
       - Din câte înțeleg, cereți să facem o excepție pentru cazul vostru și să dispunem o amânare, așa e?
       - Da.
       - Vă dați seama că dacă Consiliul face o excepție pentru voi, alții vor prezenta cereri asemănătoare și ar începe un lanț fără sfârșit? În cele din urmă am pierde orice control și nimeni nu ar mai respecta autoritatea. Am sfârși prin a crea o mare confuzie. Înțelegeți?
       - Da.
       - Știți că totul se petrece fără durere?
       - Nici o durere?
       - Nici una.
       Omul care conducea reuniunea se ridică arătând că întâlnirea s-a terminat.
       - Dacă vreți să priviți, Simpson vă va conduce în camera de eliminare.
       Pe când încerca să se ridice, picioarele lui Mark cu greu îi suportau greutatea. În timp ce îl urma pe omul în alb, capul i se învârtea. Intrară într-o cameră îngustă, care părea lungă de kilometri. Trecură fără să se poată controla datorită înghețului misterios care domnea acolo. Un perete de sticlă despărțea camera în două și în față se aflau scaune pe care stăteau cupluri triste, cu privirile rătăcite. Partea camerei de dincolo de peretele de sticlă era înzestrată cu mese speciale. Niște angajați aduseră înăuntru câțiva bătrâni și îi legară de mese. Un bărbat îmbrăcat în alb luă un ac hipodermic dintr-un vas care îi fu adus de o infirmieră. Luă lichid dintr-un recipient și îl injectă unei femei bătrâne. Un timer deasupra mesei bătu cinci secunde, apoi angajatul acoperi cu o pânză fața și trupul bătrânei, care fu scoasă afară din cameră.
       Doi angajați o purtară în cameră și pe mama Iuliei: fața sa deveni ca o mască de groază după ce i-a văzut pe Mark și pe Iulia. Mark putu să-i ghicească cuvintele:
       - Ajutați-mă, ajutați-mă! care ieșeau de pe buzele sale tremurătoare.
       În timp ce privea cum lichidul este luat din recipient, ochii lui Mark se întunecară și capul începu să se învârtă. Căzu la pământ fără cunoștință. Iulia se aruncă la pământ asupra lui, scuturându-l cu putere. Vocea ei se auzea ca un murmur îndepărtat.
       - Mark, Mark, trezește-te, ce se întâmplă?
       El încercă să-și miște brațele și picioarele, degetele, dar nu reușea. Părea complet paralizat. Cuvintele Iuliei deveniră mai clare și simți că este scuturat. În sfârșit deschise ochii.
       - Mark, scumpule, trezește-te, ce se întâmplă?
       - Ah, dragoste, am avut un vis teribil. O strânse puternic la piept.
       - Mi-a venit din modul în care te plângeai. Unde este mama ta? o întrebă îndepărtând-o.
       - E în bucătărie. Stăteam de vorbă. Spunea că e un lucru îngrozitor faptul că au legalizat avortul. Ai auzit de sentința dată de Curtea Supremă?
       - Da, tocmai acest lucru îl citeam când am adormit.
       - Mă întreb unde va duce acest lucru, zise Iulia dispărând în bucătărie.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire