pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Mijloacele anticoncepționale
dr. Rudolf Ehmann

achizitionare: 10.10.2003

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior II. MIJLOACE CONTRACEPTIVE ARTIFICIALE

Deosebim cinci mari grupe de astfel de mijloace:

1. Spirala sau IUD (Intra-Uterin-Device)

Există deja de la începutul secolului 20. Pe vremea aceea se fabrica din ceramică. Din cauza unor experiențe neplăcute s-a renunțat, dar în perioada contemporană, noile materiale sintetice ar putea-o readuce masiv în uz.

Spirala este în primul rând un mijloc abortiv timpuriu. Prin producerea intenționată a unei congestii de iritație în țesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată și acesta moare. Rolul spermicid al cuprului înglobat în materialul spiralei moderne nu schimbă hotărâtor acest mecanism de funcționare. Tot atât de puțin convingătoare este și descrierea mai recentă a spiralei care pretinde că IUD pur și simplu ar împiedica realizarea fecundării.

 

Efecte secundare

Cele mai importante sunt, aici, infecțiile, mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor și deci la sterilitate. Datorită acestor infecții apare un mare pericol de sarcină extrauterină (de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală) și sarcină ovariană (de 4 ori mai frecventă). Prin urmare, implantarea unui IUD la o nulipară este, din punctul de vedere al ginecologiei academice, un procedeu greșit profesional.

Un alt efect sunt perforații ale uterului, însoțite de pericolul rănirii peretelui intestinului, de exemplu.

Sângerările și durerile sunt alte posibile efecte secundare.

În SUA, din cauza acestor factori de risc, se află în curs circa 2500 procese de responsabilitate personală, implicând pretenții la daune de ordinul a miliarde de dolari. Din această cauză, din anul 1987, IUD a fost retras de pe piață în SUA. Industria farmaceutică a avut această inițiativă chiar înainte de a se fi pronunțat interdicția FDA (Food and Drug Administration). Această abilă mișcare de șah a avut drept scop asigurarea posibilității de a produce în continuare spirale pentru export în alte țări. Verdictul FDA ar fi provocat mari dificultăți pentru continuarea exportării produsului.

Și în acest caz putem constata un spectru larg de efecte colaterale, pe de o parte, iar pe de alta, efectul de avort timpuriu, cu aspecte etice care nu pot fi trecute cu vederea.

 

2. Condom-ul sau prezervativul

A fost mult timp criticat și respins. I s-a atribuit un foarte ridicat coeficient de eșecuri în evitarea sarcinii. Abia odată cu masiva răspândire a Sindromului Imuno-deficienței Umane Dobândite (SIDA) a reintrat brusc în uz, propagat de stat cu milioane luate din veniturile din impozite, deși ar trebui să se recunoască un coeficient foarte ridicat de eșecuri și în evitarea propagării SIDA.

Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice [92] că - la un index Pearl de 5 - 100 bărbați infectați cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceștia utilizează în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susțin prezervativul ca o protecție împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei și trebuie să o numim o adevărată înșelătorie periculoasă.

 

3. Spermicide sub forma de supozitoare, săruri, alifii, spray-uri, tampoane

Acestea sunt substanțe chimice destinate uciderii spermatozoizilor.

Incertitudinea împiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidență. Vom semnala doar o informație recentă, furnizată de Societatea Central-europeană pentru Medicina Reproducerii, de Societatea Elvețiană pentru Planificarea Familiei și de Societatea Elvețiană pentru Sterilitate și Fertilitate în cadrul unei sesiuni de perfecționare care a avut loc în ianuarie 1989 la Schaffhausen: Toate sărurile, alifiile, spary-urile, tampoanele, supozitoarele anticoncepționale conținând monoxidol-9 nu produc doar reducerea mobilității spermatozoizilor și a funcției lor acroseminale, ci au ca efect și o "decondensare a nucleului lor celular". Se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi și modificări ale structurii ADN. În cazul unei fecundări, acestea conduc la malformații ale zigotului. Până în prezent nu s-au semnalat, totuși, nașteri cu malformații, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruți se elimină de regulă prin avort timpuriu. Așadar, și în acest caz ne aflăm în fața unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent.

 

4. Sterilizarea bărbatului și a femeii

Este cunoscută de mult timp. Se realizează pe cale chirurgicală, deseori fără o indicație medicală, și constituie un mijloc radical de evitare a sarcinii.

Există două tehnici operaționale: laparotomia, deschiderea cavității abdominale, și laparoscopia, intervenție realizată prin examinarea vizuală a cavității abdominale. Penetrarea cu succes a abdomenului este asigurată în mare măsură de tehnica nouă a laparoscopiei, care face superfluă laparotomia.

Efecte secundare

Intervenția nu este lipsită de riscuri și aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală și deschiderea abdomenului, indiferent de metoda adoptată pentru sterilizare.

Pericole deosebite prezintă sterilizarea tubelor prin laparoscopie; dubla introducere a acestora în abdomen, fără control vizual, orbește, poate produce, de exemplu, răniri ale vezicii urinare, intestinelor și pe traiectul vaselor sangvine etc.

Conform unui studiu întocmit de Royal College of Obstreticians and Gynecologists (1978) [104] cota de cazuri cu complicații este de 29,1 la 1000 de laparoscopii pentru diagnostic și de 40,6 la 1000 de laparoscopii de sterilizare.

Hirsch (1977) [37] prezintă comparativ ratele de cazuri mortale pentru sterilizarea tubară cu laparoscopie, sterilizarea chirurgicală, inhibitorii de ovulație și IUD:

  • Sterilizare tubulară prin laparoscopie: 2,5 - 10,0 la 100.000

  • Sterilizare chirurgicală transabdominal/transvaginal: 10,0 - 43, 0 la 100.000

  • Inhibitor de ovulație (anual): 2,2 - 4,5 la 100.000

  • IUD (anual): 0,1 - 1,0 la 100.000

Urmări pe termen lung ale sterilizării

Sarcini extrauterine:

Acestea survin în urma unor eșecuri în sterilizare. Diferite studii indică procente variind între 13,6 și 90% din cazuri.

Sarcina extrauterină după sterilizare tubulară este o complicație foarte gravă și constituie cauza a circa 10% din cazurile de deces a mamei.

Tulburări ale ciclului menstrual:

O serie de cercetări descriu în mod repetat tulburări menstruale de diferite tipuri: hipermenoree și dismenoree urmate de frecvente hysterectomii (20% mai multe hysterectomii după sterilizarea tubulară). Sindromul de șoc la tampon apare accentuat mai frecvent la femeile sterilizate față de cele nesterilizate.

Donnez și colaboratorii [20] au "cercetat în 1981 funcțiunea luteică după sterilizare și au constatat la 54% din femei un nivel foarte scăzut al progesteronului după electrocoagularea tubelor, comparativ cu numai 20% după sterilizarea cu clipsuri Kulka-Clemens. Acest efect este atribuit întreruperii continuității arterei utero-ovariene. Măcar parțial, își găsesc astfel o explicație și tulburările menstruale menționate mai sus. De curând s-a formulat supoziția că la femeile supuse sterilizării tubulare apare cu frecvență mai mare carcinomul mamar; se poate lua în considerare și ipoteza că apariția carcinomului mamar este legată de tulburările hormonale (dereglarea ciclului).

Tulburări psihice:

În 1978, psihiatrul Petersen [83] semnala că în jur de 5% dintre femei regretă intervenția (de sterilizare). În 1986, literatura de specialitate vorbește de 10-15% - adică de două până la trei ori mai multe cazuri în 10 ani! Deși Petersen afirmă că majoritatea femeilor, bărbaților și a cuplurilor au senzația unei despovărări după sterilizarea tubară, totuși, tot el subliniază seriozitatea consecințelor psihice și consideră: "Faptul real al dificultăților scoate în evidență cu pregnanță că această intervenție în sfera sexuală este un act cu efecte profunde și care trebuie să fie tratat cu toată seriozitatea; el impune explicații deplin transparente, consiliere individualizată și o decizie bine cântărită".

Referitor la urmările nefavorabile, percepția multora dintre persoanele interogate a fost contradictorie (așa numita disonanță cognitivă). Pe de o parte, se exprimă energic satisfacție pentru rezultatele operației. Dar pe de altă parte, se relatează și situații nedorite consecutive acesteia, "negându-se însă, în general, legăturile interne cu operația. Probabil este vorba aici de «satisfacție de justificare» cu ajutorul căreia persoanele operate caută să-și înăbușe propriile îndoieli sau scepticismul altora în absența posibilității de a produce astfel de dovezi. Îndoiala (ambivalența) sporește inconștient în forul lor interior, dând naștere la tulburări cu atât mai puternice". În continuare, Petersen spune: "O cercetare foarte amănunțită pe durata unui an la un grup de femei din Zürich a furnizat o concluzie importantă, cu puternice valențe generalizatoare: femeile cu sensibilitatea medie trec printr-un fel de doliu tăcut de 6 până la 12 luni; ele trebuie să facă față în acest timp unei dorințe după copil care apare în mod repetat sub diferite forme (de pildă, «fanteziile de restituire», reprezentări mentale ale dorinței de a purta o sarcină, care ar fi un semn de sănătate psihică și de dominare sănătoasă a situației de contracepție ireversibilă). Femeile mai robuste psihic, puternic răzbătătoare nu trec prin astfel de situații. Cele nevrotice sau care au suferit tulburări sufletești din diverse alte cauze își refulează tristețea - dar dezvoltă în schimb tulburări sexuale și psihosomatice (cum ar fi simptomele unei sarcini)".

O prognoză defavorabilă au, după o serie de autori, acele femei la care sterilizarea s-a produs asociată cu o operație cezariană, cu un avort sau cu perioada de leuzie. De asemenea, pentru femeile cu personalitate preoperativă tulburată, cu probleme relaționare cronice sau acute, cu motivare contraceptivă redusă sau cu un comportament precedent neglijent în ceea ce privește contracepția sau indicațiile medicale, psihiatrice și eugenice. "În general, atunci când responsabilitatea proprie este înlăturată și este acordată unei alte instanțe de decizie și responsabilitate (medic, familie, autoritate oficială etc.), cu atât mai mare va fi nemulțumirea ulterioară. Din această cauză, nemulțumirea este mai mare în urma operației la indicația medicală, psihiatrică sau eugenică, decât la cea din motive de planificare familială. Cei afectați și-au declinat responsabilitatea și transformă în țapi ispășitor medicul sau chiar indicația impersonală." [85]

Pentru practica medicală este important faptul că nici vârsta subiectului în momentul operației și nici numărul copiilor proprii nu au vreo influență asupra urmărilor psihice a contracepției ireversibile... Maturitatea personală și maturitatea deciziei pentru contracepția definitivă nu se pot aprecia nici după numărul copiilor, nici după numărul anilor trăiți." [85]

În ceea ce privește libidoul, facem trimitere la considerațiile dezvoltate cu privire la inhibitorii de ovulație, valabile în totalitate și aici.

Împotriva sterilizării în perioada de lehuzie există constatarea frecventă a așa-numitor "sudden unexpected death", respectiv "sudden infant death syndrome" (SIDS), adică brusca și neașteptata moarte a copilului, care survine în primul an de viață a acestuia.

Sintetizând cele de mai sus, putem spune:

Alături de argumentele împotriva sterilizării în timpul lehuziei, rata mult prea ridicată a complicațiilor după sterilizarea tubară constituie un argument împotriva opțiunii pentru această intervenție. Pe lângă toate acestea, creșterea de două-trei ori în numai zece ani a repercusiunilor psihice ale intervenției arată că nu ne este permis să neglijăm nici acest aspect al problemei.

În afară de aceasta, observăm în ultimul timp o creștere a cererilor de refertilizare (procesul invers sterilizării). Cea mai căutată este metoda coagulării (căile ovariene/trompele uterine sunt sudate în trei locuri situate alăturat). Dar cota de succese în refertilizare este încă foarte nesatisfăcătoare.

Este însă demn de semnalat că în anii 1986-1987 ginecologii americani și-au afirmat deschis consensul de a aplica pe viitor deosebit de restrictiv sterilizarea tubară.

 

5. Efectul depresiv asupra ovulației și cel de avort timpuriu exercitat de Pilula Anti-Baby

5.1. Preistoria

Cercetările asupra mecanismelor de comandă hormonale pot fi urmărite până spre anii '20 ai secolului nostru. Savanții germani Ludwig Haberland, Adolf Butenandt, Karl Junkmann și Werner Bickenbach, alături de Walter Stöckel și Heinrich Martins au lucrări scrise în domeniul cercetării medicale hormonale.

În SUA, în anul 1943, chimistul Russel E. Marker este primul savant care reușește să producă progesteron pur dintr-un extract de rădăcini de jam mexican sălbatic. În 1951, o echipă condusă de George Rosenkranz și Carl Djerassi obține din același material de bază primul progestagen eficace pe cale orală, denumit Norethisteron.

În același an, activista feministă Margaret Sanger, cu ocazia unei vizite în SUA, i-a cerut lui Gregory Pincus, fiziologul principal de la Worcester Foundation, să elaboreze noi metode de prevenire a sarcinii. Mijlocul trebuia să fie "nedăunător, absolut sigur, simplu și practic, universal valabil și estetic". Cinci ani mai târziu, în 1956, Pincus, împreună cu ginecologii John Rock și Celseo Garcia puteau deja să anunțe în revista "Science" primele încercări reușite de evitare a sarcinii cu o pilulă combinată conținând estrogen și progestagen

Rezultatele au fost verificate cu o serie de teste pe parcursul a trei ani în mahalalele din San Juan, Puerto Rico, pe un grup de 1308 femei care s-au oferit voluntar. Pincus realizase prima pilulă Anti-Baby pentru evitarea sarcinii. Enovid-10 se chema preparatul care, pe data de 18 august 1960, a fost pus în vânzare și care promitea femeilor absolută siguranță împotriva unei sarcini nedorite. El conținea o combinație între hormonul sexual feminin estrogen și progestagen, cu o doză de 85 micrograme estrogen.

De la bun început, savanții și medicii au fost unanimi în a considera că acest nou medicament nu trebuie să fie comercializat decât sub control medical strict. Pe atunci, se recomanda ca pilula să nu fie administrată mai mult de doi ani consecutivi.

Deși doza era mult prea ridicată, totuși era însoțită de reclama dibace care lăuda calitățile de absolută siguranță și de bună tolerabilitate și susținea că produsul nu este vătămător, pilula Anti-Baby și-a început mersul triumfal în jurul lumii, purtând vălul care ascundea modul în care se realiza efectul scontat: luată fără grijă și reflecție de către femei, prescrisă de către medici fără grijă și reflecție suplimentară. A devenit mina de aur a vânzătorilor de pilule și medicamente.

Deja în 1961, la un an după americani, pătrundea pe piață și Schering AG din Berlin cu "Anoviar", prima pilulă Anti-Baby europeană.

Astăzi, sunt 50, multe cu aceleași substanțe în compoziție. Nu pot fi comparate în nici un caz cu cele din 1961. Conținutul în hormoni, cu cele 85 micrograme de estrogen, era de circa 40 de ori mai mare decât cel din pilulele noilor generații. Compoziția și dozajele au fost continuu modificate și reduse în scopul diminuării proporțiilor efectelor secundare posibile (14 : Concepte vol. 10/1990, p. 7).

În SUA, țara de origine a pilulelor Anti-Baby, s-a produs un mare reflux de la mijlocul anilor '70, o mișcare de retragere care se menține și în prezent: vânzările au scăzut drastic, după ce comisia de supraveghere americană a avertizat împotriva unor grave efecte secundare ale pilulei cu hormoni. Numai cca. 1 din 13 din femeile între 15 și 45 de ani din SUA mai iau pilula ca mijloc de reglare a sarcinii, adică un procent de numai 8%. Alta e situația în Germania: aici 1/3 din femeile între 15 și 45 de ani (deci 33% !) înghit regulat pilula. Pe tot globul, se apreciază că 60 până la 80 de milioane de femei își administrează zilnic mijlocul de evitare a sarcinii. De pe la mijlocul anilor '70, numărul consumatoarelor de pilule a rămas aproximativ constant (14 : Concepte vol. 10/1990, p. 7).

Preparatul hormonal "Pilula" este un preparat chimic, prin care se intervine intenționat în ciclul natural de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându-l de la ritmul natural, cu efecte importante asupra întregului organism. Acest tip de produse chimice face parte din clasa steroizilor (de care aparțin și preparatele cu cortizon), cu toate avantajele și dezavantajele lor.

Prin hormonii artificiali, pilula Anti-Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie împiedicând sarcina, fie provocând avort timpuriu:

  • asupra ovarelor, împiedicând eliberarea ovulelor (inhibitor al ovulației);

  • asupra consistenței mucozității cervixului în colul uterin, îngroșând mucusul și astfel îngreuind sau chiar împiedicând înaintarea spermatozoizilor spre uter și trompele uterine;

  • asupra țesutului mucoasei uterului, astfel încât implantarea vitală a ovulului fecundat în acest țesut nu mai poate avea loc și ovulul fecundat moare (inhibarea implantării, deci efect de avort timpuriu);

  • asupra trompelor uterine, în sensul că ovulul fecundat este transportat atât de lent, încât nu mai ajunge la timp la implantarea salvatoare și piere (factorul tubar, tot efect de avort timpuriu).

Se discută deja despre o corelație cauzală între scăderea artificială a vitezei de transport a ovulului fecundat în trompele uterine (ceea ce determină epuizarea rezervei proprii de materii nutritive) și creșterea numărului de sarcini extrauterine (în trompele uterine). Ovulul fecundat, care și-a epuizat rezerva de hrană înainte de a ajunge la implantarea în țesutul uterin, face o ultimă încercare de supraviețuire prin implantarea în tub.

Fără îndoială că revoluția în prevenirea sarcinii (numită contracepție) o datorăm "inhibitorilor de ovulație". De fapt, această formulă verbală este un fals, pentru că, așa cum am văzut mai sus, efectele pilulei Anti-Baby nu se limitează la inhibarea ovulației și la modificarea mucoasei colului uterin, ci poate acționa și în sensul avortului timpuriu. Dar având în vedere că în literatura de specialitate a intrat în uz formula inhibitori de ovulație (prescurtat IO), acest termen va fi folosit și de noi, în continuare. (În Anglia, dimpotrivă, s-a încetățenit în literatura medicală termenul de Orale Contraceptives, cu prescurtarea OC.)

Așadar, în cele ce urmează, formula inhibitori de ovulație va fi folosită nu doar în sensul de împiedicare a ovulației, ci și în acela de avort timpuriu.

Asupra acestor inhibitori de ovulație vom plasa centrul de greutate al considerațiilor noastre.

 

5.2. Efectul de inhibare a eliberării ovulului

Inhibarea ovulației

Intenția inițială a inventatorilor pilulei era inhibarea ovulației prin imitarea procesului ciclic cu componente de estrogen și progesteron în doză ridicată. Tipurile de pilulă produse la început corespundeau acestui model într-o mai mare măsură prin conținutul enorm de mare de estrogen și progesteron.

Efectele secundare obligă la micșorarea fracțiunii de hormoni

Din cauza ratei înalte de efecte secundare obiective și subiective, fapt curând constatat, procentul de hormoni a fost micșorat continuu. S-a indicat drept ideală o limitare a dozei de inhibitori ai ovulației de 0,05 mg ethinylestradiol, în timp ce fracțiunii de progesteron nu i se dădea prea mare atenție. S-a descoperit apoi că, la o scădere în continuare a fracțiunii de estrogen până la 0,035-0,030 mg ethinylestradiol, este absolut necesară asocierea în inhibitor și a unui progestagen nou produs, de exemplu desogestrelul. De altfel, este clar că potențialul în progestagen trebuie să fie corespunzător de ridicat. În ultimul timp, se vorbește despre "doza de inhibare a ovulației".

7-10% ovulații care străpung bariera

Scăderea numărului de hormoni a condus la o creștere a numărului de ovulații care nu au putut fi împiedicate. Deja în anii '60 erau 7% cazuri, apoi 7-10%. Dovada ovulațiilor penetrante la doze scăzute de hormoni a fost făcută atât histologic, cât și pe cale chimică, în laborator. Astfel, Kurt S. Ludwig, în 1983 [66], relatează asupra unor cercetări histologice asupra ovarelor aflate sub influența inhibitorilor de ovulație. El a găsit foliculi aproape gata de migrare în primele două cicluri. Deja în 1985 el putea să dovedească prezența de corpora lutea în cursul primelor două și, parțial, în cursul celui de-al doilea ciclu. Dar pe vremea aceea erau în uz doar inhibitori cu dozaje mari, astfel încât putem deduce că în cazul preparatelor cu dozaje joase, ovulația survine mult mai frecvent.

Un studiu din Olanda [132] arăta că 30% din mostrele de foliculi erau de 18 mm sau mai mult, ceea ce corespunde unei mărimi preovulatorii în stratul exterior. La aproape 60% din cazurile cercetate apăreau creșteri foliculare. La 4% din cazuri s-a presupus existența unei ovulații la doza de 0,03-0,04 mg ethinylestradiol și diferite doze de progesteron.

Corespunzător, s-au furnizat și cote de eșec. De exemplu:

  • La preparatele trei faze - 1,87%

  • La preparatele două faze - 3,7%

  • Minipilula - 13,7%

Pentru minipilulă, Ludwig [66] a găsit în mod regulat corpora lutea recente.

La preparatele-trei-faze nu se dă ca sigură inhibarea ovulației. În unele condiții este posibil să se producă în medie o ovulație la fiecare 4 luni. Referitor la contracepția orală cu combinații de doză joasă, revista Extracta gynecologica din 1986 [71] dădea publicității următoarea concluzie: După 7 zile fără hormoni, geneza foliculară a ovarelor arată în a șaptea zi foliculi deja atât de dezvoltați, încât se poate vorbi de o oarecare creștere a nivelului gonadotropic. Iar această situație survine mai ales atunci când, în timpul celor 7 zile precedente de administrare a pilulei, una din ele a fost uitată. Iar atât de des recomandata înghițire a două pilule în ziua următoare uitării poate determina chiar o ovulație favorizată de constelația în estrogen astfel rezultată! De asemenea și o amânare a administrării pilulei după intervalul fără hormoni crește riscul unei sarcini nedorite. În ceea ce privește obișnuitele serii de 21 de zile, autorii recomandă insistent să se adauge în completare și o formă de contracepție alternativă, dacă s-a uitat luarea pilulelor în primele 7 zile după începutul seriei.

Toate acestea corespund și celor descrise în detaliu în broșura "Pilula" [90] ca fiind "regula celor 14 zile": după fiecare uitare de a lua pilula (adică orice amânare mai mare de 12 ore), urmează o perioadă de 14 zile în care există pericolul unei sarcini nedorite și, deci, în care este recomandabil un mijloc de protecție suplimentar. De asemenea, omiterea unei pilule spre sfârșitul seriei în curs are fără îndoială efect asupra intervalului fără pilulă, trebuind să fie respectată și în acest caz "regula celor 14 zile".

După d-na prof. Marianne Mall-Häfeli, Basel, 1983 [68], în cazul preparatelor cu doze scăzute de estrogeni și o doză de progestagen de tărie medie sau joasă, se constată în timpul tratamentului o situație favorabilă ovarului cistic: astfel, se pot observa în timpul administrării de IO foliculi de curând deplasați, corpora lutea și implantări luteice. Determinări ale progesteronului pot dovedi prezența ovulațiilor. Astfel de "tipuri de reacție" se pot explica prin creșterea inițială și apoi scăderea concentrației de estrogen determinată de pilule tocmai în mijlocul ciclului de tratament. Aceasta poate acționa în sensul unei reacții-inverse-pozitive (feed-back pozitiv), prin care se pot explica eșecurile izolate semnalate (referirea se face la pilulele-trei-faze).

Pe lângă aceasta, "combinația cu Chlormadinon arată o putere de inhibare mai redusă decât la Diane. În consecință, se constată cazuri de valori ale progesteronului mai ridicate în cursul tratamentului, respectiv la 3 din 29 de paciente. Explicația acestei situații ar fi că în cazuri izolate se ajunge la ovulație, formare de corpus-luteum sau luteinizare".

"Dar întrucât la cercetarea unor grupe mari de aplicare a Chlormadinonului nu s-au observat produceri de sarcini, putem considera acest fapt drept o indicație a efectelor legate de factori multipli ale inhibatorului de ovulație. Chlormadinonul se comportă în doze mici similar cu progesteronul, adică menține efectul inhibitor al estrogenului la nivelul hipofizar". În felul acesta, Mall-Häfeli indică acțiunea de inhibiție a implantării ovulului exercitată de pilulă.

După d-na N. Van de Vange [132], într-un referat din iunie 1986, în tratamentul cu micropilulă apar 4,2% cazuri de ovulații ciclice și corpora lutea. În afară de acestea, ea mai scrie următoarele: "Pe baza cercetărilor întreprinse se poate concluziona că siguranța contraceptivă a micropilulelor nu se sprijină pe inhibarea ovulației".

 

5.3. Efectul de ucidere a ovulului fecundat

Împiedicarea implantării

Împiedicarea implantării se bazează pe modificările secretorii ale endometrului și pe schimbările regresive ale acestuia, în sensul secreției insuficiente, transformări provocate de IO. Schimbările regresive devin tot mai severe odată cu mărirea duratei de administrare a "inhibitorului". La tratamentul cu preparatele în combinație se observă aproape totdeauna așa numita "secreție încremenită", în care glandele sunt îngustate și în stare de nefuncționare, cu un aspect aproape de atrofie, iar stroma arată o reacție pseudodeciduală. După administrarea constantă de preparate combinate de-a lungul a mai multor ani stroma este de obicei a-funcțională și fibroasă. Femeile reacționează diferit la o administrare de lungă durată de preparate secvențiale și pe trepte; în unele cazuri, și după multe luni de tratament, pot rămâne semne de activitate secretorie a glandelor, dar în alte cazuri, după scurt timp deja, ele își pierd capacitatea funcțională cu o preponderentă reacție de stromă.

Diverși autori indică în literatura de specialitate efectul de împiedicare a implantării ovulului exercitat de pilulă:

  • Mutscheler, de exemplu, scrie în al său "Manual de farmacologie" [73]: "Anticoncepționalele orale, chiar dacă se mai produce ovulația, împiedică totuși implantarea ovulului (întrucât încetează activitatea normală a endometrului)".

  • De asemenea Häussler [32]: Directorul celei de-a doua clinici universitare de ginecologie din München, prof. dr. R. Fikentscher afirma în referatul său...că la așa numiții inhibitori ai ovulației efectul de împiedicare a ovulației nu se realizează întotdeauna și în circa 7% din cazuri au loc ovulații (Goldzieher, Mears și Gual). Dar încă de atunci, din 10 decembrie 1967, prof. Fikentscher mergea cu raționamentul mai departe: "Nu este potrivit să se considere tratamentul medical hormonal drept un inhibitor al ovulației, ci drept o potențială împiedicare a implantării".

  • Reprezentanții unei mari firme producătoare de hormoni admiteau deja în cadrul unui simpozion medical din 1967 că la administrarea de inhibitori ai ovulației au loc până la 67% emiteri de ovule și că este deci posibilă fecundarea, dar în continuarea procesului va fi, de regulă, împiedicată implantarea ovulului fertilizat în uter. [32]

  • Hauser, Lucerna, spunea în 1974 [33] că expresia "inhibitor al ovulației" "nu este o formulă întru totul corectă" din cauza celor 7% produceri totuși posibile de ovule.

  • În același sens, s-a pronunțat și Haller, din Göttingen [30]: "Folosirea termenului de substanțe care împiedică ovulația pentru preparatele aflate în comerț poate fi contestată în ceea ce privește rigurozitatea ei".

  • Beller, Münster, 1979/80 [5]: "Efectul abortiv al pilulei - pilula și IUD = abortive timpurii".

  • În același sens și Centrala Federală pentru Cercetare în Domeniul Sănătății din Köln (80): "Inhibitor al ovulației care împiedică implantarea".

  • Taubert și Kuhl, în cartea lor "Contracepție cu hormoni" (1980) [125] : "Efectul de împiedicare a implantării al aproape tuturor pilulelor".

  • În revista "Der informierte Arzt" (Medicul informat) din 1987 [142]: "D-na prof. Marianne Mall-Häfeli din Basel este convinsă că blocarea axei hipotalamo-hipofizare în tratamentul cu micropilula este de o foarte mare importanță. Atunci când se administrează pilule în dozaje înalte, datorită blocării acestei axe funcționale, ovarul intră într-o stare de imobilism; această presiune este mai redusă în cazul preparatelor cu dozaje mici. Dar întrucât efectul anticoncepționalelor orale este mutlifactorial, siguranța tratamentului nu are de suferit datorită acestei schimbări. Totuși, datorită blocajului mai mic se poate ajunge la o creștere foliculară în ovar și, în continuare, la o producere endogenă de estrogen. Această relativă hiperestrogenemie se exprimă fiziologic la pubertate și premenopauză prin ușoare sângerări, sângerări bruște și congestii ale sânilor ca semne clinice. Dacă astfel de simptome apar în mod persistent la consumatoarea de pilule, D-na prof. Mall-Häfeli este de părere că este indicată trecerea la un preparat cu progestageni mai puternic inhibitori". Și aici se face referire la efectul multifactorial, deci la împiedicarea implantării și la factorul tubar; factorul cervical nu arată direct efectul avut în vedere inițial. La acest efect multifactorial se fac referiri în mod repetat și în alte publicații recente.

  • Este de asemenea interesant că în SUA, la Congresul "Federației Naționale a Avortului" (NAF - National Abortion Federation) din 1985 [74], cu ocazia discuțiilor asupra planificării familiei s-a ajuns la următoarea formulă acceptată de Congres: "Make no mistake, the pill and IUD are abortive" ("Nu vă faceți iluzii. Pilula și spirala sunt abortive").

 

5.4 Modificarea mucoasei cervicale

Este cunoscut faptul că în ciclul natural progesteronul îngroașă mucoasa cervicală și creează astfel o anumită barieră pentru ascensiunea spermatozoizilor. Această stare face parte și din efectele IO dar creșterea vâscozității nu este deplină, situație dovedită de sarcinile care apar la pacientele care-și administrează pilula, cazurile fiind în continuă creștere numerică în ultimii ani datorită preparatelor cu doze tot mai mici. S-ar putea deduce din toate acestea și faptul că progestagenii folosiți în prezent ca înlocuitori - așa cum rezultă și din ultimul citat din d-na prof. Mall-Häfeli -, pe lângă blocajul mai redus, au și un efect mai redus asupra cervixului și deci este ușurată ascensiunea spermatozoizilor. În experiențele pe animale chiar și la preparatele cu dozaje mari s-a constatat prezența spermatozoizilor în tuburi.

 

5.5. Un alt efect ucigător al pilulei cu hormoni artificiali:
factorul tubar sau transportul încetinit al ovulului fecundat în trompele uterine

Vom prezenta aici teoria conform căreia motilitatea tubului este tulburată de anticoncepționalele hormonale și drept urmare este încetinit transportul embrionului.

În această privință, d-na prof. dr. Mall-Häfeli, Basel [67]: "Acțiunea pilulei este multifactorială - transportul tubar încetinit, el singur, conduce la îmbătrânirea ovulului și la împiedicarea dezvoltării unui embrion viabil, așa cum am putut constata și la fertilizările in vitro". Adică, datorită faptului că embrionul are de suportat un transport prea lent prin trompele uterine, el suferă anumite vătămări și în momentul când ar trebui să realizeze implantarea nu mai are capacitate vitală și moare. Efectiv "se usucă" pentru că nu ajunge la timp la implantarea care i-ar salva viața oferindu-i substanțele hrănitoare necesare dezvoltării.

De asemenea și din Schering - Information [107] : "Estrogenii și progestagenii influențează mobilitatea tubelor și astfel transportul ovulului, încât ovulul nu mai ajunge în timp util la endometriu pentru a găsi condiții favorabile implantării. În afară de aceasta, se modifică și compoziția secrețiilor tubului și, drept urmare, maturizarea ovulului."

 

5.6. Factorii exogeni (externi) care influențează "efectul de împiedicare a sarcinii" al pilulei

Perseverența pacientei

După cum arată diverse studii, nu se poate conta prea mult pe seriozitatea administrării. S-a constatat uitarea administrării pilulei în 2-7% din cazuri.

Organon descrie într-un studiu despre Marvelon că 4-5% dintre femei uită 1-4 tablete pe ciclu. Totuși, la 1 : 160 femei, deci 15 : 222 cicluri, s-a produs o singură sarcină [79]. Chiar și această "siguranță" trebuie să constituie o indicație pentru acest tip de efect multifactorial al "inhibitorilor de ovulație" și deci a acțiunii lor abortive.

Interacțiunile: alcool, cofeină, nicotină, medicamente

Până acum a fost prea puțin cunoscut și s-a dat prea puțină atenție rolului important jucat de cantitățile mari de alcool, cofeină sau nicotină. Mai ales cofeina și nicotina au o influență care nu poate fi neglijată. Au intrat în discuție și interacțiunile cu medicamentele (de exemplu cu Antizida, administrarea îndelungată a laxativelor etc.). Mai de mult se considera că mai ales sau chiar exclusiv antibioticele ar avea o influență dăunătoare asupra efectului anticoncepționalelor. În prezent însă sunt referiri la aproape toate grupele de medicamente, așa cum reiese din Organon-Broschüre [78]. Nu degeaba a editat Organon această broșură extrem de scumpă. Cu cât este mai jos dozată pilula, cu atât mai frecvent intervin astfel de interacțiuni, ceea ce putem afirma bazându-ne și pe propria noastră experiență.

Formulă enzimatică atipică

Observațiile lui Grünental [27]: "Afară de aceasta sunt cazuri de paciente la care, probabil din cauza unei constituții enzimatice personale diferită de medie, pilula nu este pe deplin eficientă (paciente care în ciuda administrării atente a pilulei au rămas totuși gravide de 2-3 ori)".

Tulburări în tranzitul intestinal

Este de mult cunoscut că diareea și voma reduc folosirea pilulelor în mod remarcabil. Așa cum s-a constatat de repetate ori, este suficientă masiva indispoziție a întregului aparat digestiv, sesizată adesea abia retrospectiv de paciente, ca să se ivească refuzul pilulei. Dar și recomandarea de a lua o a doua pilulă în caz de diaree sau vomă nu are prea multe șanse de succes, pentru că modificările enterice împiedică resorbția suficientă a celei de-a doua pilule. La pilulele cu dozaj redus acest fenomen este și mai clar marcat.

Alimentația naturală acidă din Asia

Este interesantă de asemenea o comunicare din publicația Deutschen Ärzteblatt (1986) [42], în care se face o comparație între efectul "inhibitorilor de ovulație" în Asia și Europa. În Asia predomină o alimentație naturală acidă, care neutralizează efectul alcalin al pilulei. În consecință sunt numeroase eșecuri, dacă nu chiar ineficacitate totală.

Toți acești factori completează tabloul indiciilor care dovedesc efectul de avort timpuriu al pilulei.

 

Informații manipulate despre efectul de avort
timpuriu al pilulei cu hormoni și al spiralei.
O definiție a omului, cu efect nimicitor.

S-a căutat ani de zile să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulei și al spiralei, știindu-se foarte bine că o divulgare promptă a acestui fapt ar fi determinat multe femei să se abțină de la folosirea pilulei.

Această tactică face parte din arsenalul managementului și este sintetizată în formula "Verbal engineering precedes social engineering" (Manipularea prin limbaj - manipulare a societății).

Următorul exemplu ne arată aceasta foarte limpede: Un grup de ginecologi din mai multe țări întruniți în cursul anilor '60 "fixa" drept "început" al vieții omului implantarea, deci și definirea începutului stării de sarcină începând cu acest moment. [5] În acest fel, primele 14 zile după fecundare rămân fără nici o apărare. Pe vremea aceea, această doctrină era importantă pentru modul de acțiune abortiv al spiralei care era deja binecunoscut grupului respectiv.

Aceasta privește și inhibitori de ovulație, al căror efect abortiv timpuriu îl cunosc desigur și ei.

Dar și pentru fertilizarea-in-vitro/transferul-de-embion este această graniță a celor 14 zile de foarte mare importanță. Într-adevăr, fertilizarea-in-vitro/transferul-de-embion lucrează direct cu embrioni ca materie primă și în unele țări în acest interval de timp este permisă utilizarea embrionului în scopuri de cercetare. Iată de unde rezultă "lărgimea de orizont" a deciziei grupului.

Devine vizibilă aici o foarte bine închegată ideologie a valorii și non-valorii (Wert-Umwert-Ideologie), pe care sociologa Gerlinda Smauz a sintetizat-o, într-un text din 1983, în felul următor:

"Când trebuie uciși oameni, li se atribuie mai întâi prin definiție un statut inferior, non-uman. Este și cazul fetusului: pentru a-l putea ucide legal în trupul mamei, se decide că nu i se vor recunoaște nici un fel de calități specifice omului." [117] Ideea se aplică, desigur, și pentru oul omenesc fecundat până la realizarea completă a implantării, datorită faptului că începutul vieții omului s-a hotărât, din motive pur utilitariste, să fie considerat la sfârșitul implantării. Întocmai cum remarca Gerlinda Smauz : pentru a coborî pragul care oprește uciderea celui nenăscut, i s-a atribuit un statut inferior, non-uman, motivat de dimensiunile microscopice ale oului omenesc fecundat.

De asemenea practici fac uz statele unde domnește nedreptatea, care consideră grupele de populație nedorită drept inferioare rasial sau nedemne de a trăi sau chiar contestă membrilor lor calitatea de ființe omenești. Dar omul nu devine om printr-o definiție, ci este om din clipa fecundării!

În articolul "Noțiunea «om» în dreptul penal", apărut în 1964 în Österreichiche Juristenzeitung, 1964, p. 383ff, consilierul aulic Dr. Raimund Meyer arată următoarele: "Viață și sănătate sunt termeni care aparțin nemijlocit atât ființei cât și originii dumneavoastră în virtutea ordinii existențiale primare: ființă și conținut, început și sfârșit al vieții sunt determinate în exclusivitate pornind de la biosferă. Chiar și ordinea de drept și-a recunoscut dependența de acest domeniu al ordini ontologice, exterior sferei juridice. Faptul în sine, momentul temporal precis și cauza morții, ca sfârșit al vieții sunt precizate exclusiv de medicină. Numai acolo unde îi lipsește medicinii obiectul de cercetare, adică mortul, pășește în locul ei știința juridică sprijinindu-se pe supozițiile specific juridice oricând contestabile: realitatea morții, timpul și cauza morții în cadrul procedurii juridice de cercetare a cazului de deces. De pe poziția acestei ordini existențiale a vieții se ia o hotărâre și asupra începutului ei. Ceea ce aparținea odinioară în această direcție concepției despre lumea teologiei speculative a devenit în ultimele decenii proprietatea comună a cunoștințelor și concluziilor bine fundamentate ale biologiei și științelor ei ajutătoare.

Atât în sperma bărbatului cât și în celula-ou a femeii se găsesc acele gene corporale și spirituale din care, prin unirea lor, rezultă oameni nou formați. Viața lor proprie are o durată limitată în timp. Numai prin unirea lor apare o viață nouă. Știința biologică, în cercetările ei, consideră că această nouă viață începe odată cu fecundarea.

Dar acest obiect de cercetare al științei, supus nenumăratelor ei experiențe, este o realitate a lucrurilor dinainte de formularea concluziilor științei. Deci nu avem de a face cu o ordine a lucrurilor stabilită de om în cursul evoluției lor, ci o ordine ontologică a existenței, total independentă de cunoștințele omenești și de voința omului. Această ordine existențială ontologică a creației nu a fost scoasă din lume de necunoașterea ei de-a lungul mileniilor cât a durat această ignoranță; tot atât de puțin ar putea să o facă inoperantă o majoritate parlamentară, opinia publică, manipulările de limbaj, un consens al literaturii juridice și al jurisprudenței sau al oricărui congres internațional de ginecologie, cu toate ingenioasele lor formulări."

 

Informație manipulată asupra cotei reale de eșecuri ale pilulei

Având în vedere datele expuse mai sus, siguranța pilulei moderne nu mai poate fi garantată. "Proverbiala" ei siguranță se clatină. Guttmacher-Institut din New York a apreciat în 1989 că procentul de eșecuri ale pilulei este în prezent de 6%. [43] Cei ce refuză pilula dovedesc acest fapt și noi cunoaștem situația din practica de zi cu zi. Siguranța în folosirea pilulei nu mai corespunde datelor oficiale, deși industria farmaceutică persistă să conteste această realitate.

 

Cotă ridicată de eșecuri în cazul persoanelor tinere

Toate acestea devin o problemă tot mai importantă pentru cei tineri. Pentru aceștia cota de eșecuri este minimum de două ori mai mare decât pentru cei mai în vârstă.

Ne speriem când aflăm că în SUA la fiecare 30 de secunde o fată tânără (sub 20 de ani) este însărcinată. "Mai mult de o treime din cazurile de început de sarcină din SUA sunt la femei tinere, sub 19 ani. Este procentul cel mai ridicat din toată lumea." [76]

Dar mai nouă este informația că în 18% dintr-un număr de 51 cazuri de graviditate la tinere s-au folosit inhibitori de ovulație. [63] Revista Selecta scrie despre protecția împotriva gravidității la adolescenți: "Libertinajul sexual, înlesnit de pilulă, pune o problemă foarte mare celor tineri, neexperimentați în contracepție: tot mai multe adolescente ajung gravide fără să o dorească, iar numărul de avorturi crește. Trebuie să se însușească noi forme de evitare a sarcinii și să se inventeze anticoncepționale de efect." [76] Și aici, iarăși, nerecunoașterea sau nesocotirea adevăratelor cauze ale răului.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire