pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Mijloacele anticoncepționale
dr. Rudolf Ehmann

achizitionare: 10.10.2003

capitolul urmatorCuprins I. INTRODUCERE

Contracepția - binecuvântare sau blestem?

Contracepția este inseparabil legată de starea moral-spirituală a Europei și a aproape întregii lumi industrializate contemporane. Ridicată în slăvi ca o mare binecuvântare de unii, condamnată ca un blestem de alții, ea a provocat mari transformări sociale și ideologice.

 

Ruptura între sexualitate și procreație

Pentru prima dată în istoria omenirii s-a ajuns la o despărțire de mari proporții între sexualitate și procreație. Această sciziune, aparținând până acum doar sferei private, a năvălit deodată în domeniul public. S-a promovat un drept la uzul liber al sexualității conducând la sfărâmarea tuturor hotarelor anterioare. Principiul plăcerii a căpătat prevalență față de finalitatea biologică a sexualității, reproducerea. Valul de pornografie a pregătit teoretic acest proces, anticoncepționalele l-au realizat practic.

 

Medicalizarea controlului sarcinii

În cadrul acestei desfășurări de fenomene, s-a produs ceva cu totul nou: reglementarea concepției a ajuns să fie aproape total medicalizată; medicul, protectorul vieții până atunci, s-a transformat pe negândite, și la început involuntar, într-un important factor de codecizie la împiedicarea vieții și un monstruos reducător al numărului de nașteri, iar lumea occidentală va avea de suferit încă mult timp de urmările acestei situații.

Medicalizarea nu s-a produs din întâmplare: contraceptivele moderne cele mai importante sunt "medicamente" în sensul cel mai larg al termenului. Adică ne aflăm în fața unor mijloace care au efect direct pe o cale sau alta asupra organismului omenesc și a căror administrare trebuie să fie monitorizată în mod obligatoriu de specialiști în materie. A fost de asemenea o noutate și faptul că pentru prima dată în practica medicală, produsele farmaceutice au fost folosite în stil mare nu sub prescripție medicală, ci din alte motive.

 

Răul mai mic

Nu a fost prea greu să se câștige pentru acest proiect corpul medical, sugerându-i-se acestuia și, de altfel întregii populații, cuvântul de ordine "mai bine să previi decât să avortezi". Extrem de puțini au observat însă că astfel se înlocuia diavolul cu belzebut. Pentru că în același timp a fost propagată - chiar de teologi, îndeosebi! - ideea "răului mai mic", nici ea nu și-a ratat ținta. A acționat foarte insidios din primele momente și încă mai are efect.

 

Din cine este format lobby-ul internațional

Avortul a fost propagat aproape concomitent în toate țările occidentale, sistematic și gradat, cu toate mijloacele la dispoziție, inclusiv prin minciună și manipulare verbală. În prima fază, au fost intenționat încălcate prevederile legale din domeniu, apoi acestea au fost înlăturate de factorii puterii legislative și astfel a fost distrusă conștiința asupra demnității inviolabile și a dreptului inalienabil la viață ale copilului nenăscut.

Procesul formării opțiunilor parlamentare a fost "(re)structurat" cu statistici false. Iată câteva exemple de cifre false asupra avorturilor pentru Germania de vest și SUA (14: Concepte vol. 5-9/1990, p. 17-18):

1964: Pro familia: 1.051.000 avorturi.

1971: Stern: "Anual, în jur de un milion de femei se supun avortului. Sute din ele decedează, zeci de mii rămân bolnave sau sterile".

1986: Conducătorii SPD-ului: "An de an, între o jumătate și trei sferturi de milioane de femei riscă întreruperea ilegală de sarcină." Ca dovadă se avansează estimările celui de-al 45-lea Simpozion medical din 1928: 800.000 de avorturi în Reich-ul german. 10.000 de femei mureau, 50.000 se îmbolnăveau, multe din ele cronic. Toate aceste date sunt de mai multe ori inexacte: Al 45-lea Simpozion medical nu a avut loc în 1928, ci pe 25-26.6.1926, iar despre avorturi nu s-au făcut nici un fel de estimări.

Adevărul arăta cu totul altfel: în 1972, ginecologul Prof. Heinz Kirchhoff, din Göttingen, aducea rectificările de rigoare. De exemplu, nu era vorba de 15.000 de cazuri mortale, sau alte cifre astronomice, ci pur și simplu de 97!

Christopher Tietze, colaborator al Institutului american Allan Guttmacher și recunoscut specialist în 7 grupe științifice de lucru ale Organizației Mondiale a Sănătății, în periodicul său "Weltübersicht zur Abtreibung" (Privire generală la nivel global asupra avortului), înregistrează numai 4.900 avorturi în Germania în anul 1970.

Medicul american Dr. Bernhard Nathanson, odinioară personalitatea cu rol conducător în acțiunea de creare a NARAL (Liga Americană pentru Dreptul la Avort), un medic care a efectuat personal peste 60.000 de avorturi și care se numără în prezent printre cei mai hotărâți adversari ai avortului, ne arată acum în diferite conferințe publice cum au "(re)structurat" el însuși și alți protagoniști procesul formării opțiunilor democratice prin statistici false:

"Noi falsificam numărul avorturilor ilegale... Știam bine că numărul total al avorturilor ilegale din SUA se ridică aproximativ la cifra de 100.000. Însă cifra pe care o prezentam în mod repetat - în mod repetat !! - publicului și mediilor de informare era de un milion... În urma avorturilor ilegale mureau anual între 200 și 250 femei. Cifra pe care o reluam constant și o furnizam mediilor de informare era 10.000. Aceste cifre începeau să marcheze conștiința publică în America".

Dr. Nathanson descrie și o altă tactică:

"Tactica cea mai importantă și mai eficientă pe care noi, cei din NARAL, am folosit-o între 1968 și 1973 a fost «cartea (de joc) catolică»". Adică :

  1. atacuri și calomnii directe împotriva Bisericii catolice: înapoiată, reacționară, nu merge în pas cu vremea; și

  2. falsa reacție a multor funcționari din organismele bisericești și a episcopilor catolici la aceste lovituri neîncetate (14 : Concepte vol. 5-9/1990, p. 18).

Numai această tactică ar fi îndeajuns pentru a ne demonstra că nu se poate lua în serios sloganul anticoncepționiștilor "mai bine să previi decât să avortezi". După cum se vede, este vorba de același lobby, adică cel al planificatorilor populației (de exemplu International Planned Parenthood Federation, Population Council și altele). Dacă s-ar fi avut într-adevăr în vedere anticoncepția preventivă, nu s-ar fi propagat masiv și în paralel avortul, ajungându-se ca o consecință directă a acestei presiuni asupra legiuitorilor la posibilitatea efectuării de avorturi practic fără pedeapsă legală. Dacă se urmărea promovarea prevenirii sarcinii avortul ar fi trebuit să fie combătut pe scară largă .

 

Linia de unire între anticoncepție și avort:
copilul ca amenințare

Astăzi o știm: anticoncepția și avortul se află în strânsă legătură. Nu numai în planul mecanismului de acțiune (așa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic și psihologic. O anticoncepție eficientă urmărește să prevină: Ceea ce trebuie să fie împiedicat este tocmai copilul. Astfel se formează și se dezvoltă intensiv o concepție negativă despre copil, se cristalizează rapid imaginea copilului-dușman. Dar întrucât în toate acestea este implicată sexualitatea, un instinct dominant al umanității, era absolut inevitabil ca sexualitatea să ajungă rapid prioritară față de copil. Copilul a devenit tot mai mult fenomenul nedorit ce însoțește sexul. Și atunci când în ciuda anticoncepționalelor acest fenomen asociat se produce, el este respins și îndepărtat prin avort. Promotorilor contracepției le era bine cunoscută realitatea că nici un anticoncepțional nu poate oferi garanție absolută, ultima soluție fiind numai avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contracepției și tocmai de aceea este propagat în mod egal [8]. Din cazul Californiei aflăm că 40% din cele 300.000-500.000 avorturi dintr-un an sunt legate de rateuri ale contraceptivelor [41]. Deosebit de semnificativă este și observația că tocmai în țările care au acceptat în stil mare contracepția, numărul de avorturi nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut masiv exact în aceeași perioadă de timp. Situația din Iugoslavia ne dovedește că pentru mulți oameni o perfidă schimbare de mentalitate înlocuiește în cele din urmă contracepția cu avortul. Iar în ceea ce îi privește pe planificatorii populației, în final și ei îl recomandă ca mijloc curent de "control al nașterilor". În acest sens descifrează cei mai mulți medici infama înșelătorie: "mai bine să previi decât să avortezi".

Chiar Christopher Tietze de la Population Council din New York, unul din leaderii planificatorilor populației, declara deschis în 1983:

"Întrucât avortul și contracepția au ca scop comun evitarea nașterilor nedorite sau ratate, în masa populației, între avort și practica anticoncepțională se instalează un înalt grad de interșanjabilitate acolo unde ambele sunt accesibile și perechile caută să controleze numărul copiilor și intervalul dintre nașteri. În astfel de societăți, femeile care au practicat contracepția au probabilitatea mai mare de a fi făcut un avort decât cele care nu au practicat-o. Avortul singur nu este o metodă eficientă a regularizării sarcinii, dar își sporește semnificativ eficacitatea în urma extinderii uzului contraceptivelor, jucând rolul de mijloc de siguranță retroactiv." (sublinierea redacției germane) [129]

Și Pierre Chaunu vede o legătură:

"Nu există un mijloc de prevenire, unul de avort și un altul de sterilizare. Ele constituie toate, împreună, un tot în care se dezvoltă unul din altul în mod inevitabil. Așa cum iubirea, sexualitatea și procreația alcătuiesc un întreg de realități relativ autonome dar imposibil de separat complet, tot așa prevenirea artificială a sarcinii, avortul și sterilizarea nu sunt decât trei faze ale aceleiași politici familiale". [12, p. 207]

Cele mai recente statistici din Anglia dovedesc falsitatea teoriei mereu repetate că folosirea anticoncepționalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, teorie exprimată direct prin cuvântul de ordine "mai bine să previi decât să avortezi". Anglia face parte dintre țările cu cel mai înalt nivel de acceptare a pilulei: acolo 43% (!!) din femei iau pilula; aproape jumătate! Dacă folosirea anticoncepționalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, atunci cota de avorturi din Anglia ar trebui să coboare în mod corespunzător. Dar nu este așa. Conform cifrelor oficiale oferite în 1988 de guvernul britanic, cota avorturilor din Anglia a ajuns la un nivel record. Numărul avorturilor a crescut din 1969 în 1988 de la 7% la 20%. Este o creștere de aproape 300%! Între adolescenți numărul lor a crescut chiar de la 9 la 36%, deci de patru ori. [112] În Scoția, cifra uciderii copiilor în trupul mamei lor totaliza 16% din cazuri. Avortul a fost legalizat în Marea Britanie din 1967, iar în 1989 termenul limită pentru uciderea nepedepsită a copilului nenăscut a coborât de la 28 la 24 săptămâni. [112]

 

Manipularea limbajului

Dr. med. B. Nathanson (care a condus un an și jumătate cea mai mare clinică specializată în avorturi din SUA și care, de la Saul la Paul, a devenit între timp cel mai hotărât adversar al avortului) a creat următoarea expresie: "Verbal engineering precedes always social engineering." Adică, manipularea verbală precedă totdeauna manipularea socială; manipularea limbajului - manipulare a societății.

Politica evoluează în sfera puterii: lupta pentru putere, lupta pentru menținerea la putere, influențarea cetățenilor. Dar puterea este totală numai atunci când își poate aservi și gândirea. Gândirea se transmite prin limbă. De aceea, limba este și politică! Deja Friederich Nietzsche formula o previziune: Adevăratul deținător al puterii va fi în viitor cel ce va putea impune noi reguli în limbaj. [48] "O astfel de răspândire a propriilor reguli verbale are întotdeauna caracterul unui proces de dominare." [61, p. 44]

Prof. Dr. Günther Rohrmoser din Stuttgart scrie: "Toate schimbările din societatea noastră sunt rezultatul unor schimbări culturale revoluționare care le-au premers și anume: mai întâi limba, apoi, prin limbă, conștiința și în cele din urmă prin conștiință sunt modificate cerințele oamenilor. Din aceste cerințe-necesități rezultă revoluția așteptărilor în ascensiune și corespunzător acestor noi speranțe se instalează și se impun și politic noi valori și noi norme". [99, 100]

"Dimensiunea fundamentală a procesului de modificare a societății se împlinește în modificările antropologice, în domeniul formării și interpretării realității sociale." [100]

Scoaterea din domeniul criminalității a uciderii copiilor în trupul mamei lor a devenit posibilă prima dată prin limbaj.

Un exemplu clasic pentru o astfel de manipulare a limbajului este modificarea paragrafului 218 din Codul Penal pe vremea guvernului social-democrat (SPD) în Germania. Textul de lege în speță, în vigoare până în 1974, definea fapta în următorii termeni:

"O femeie care își ucide fătul ("Leibesfrucht" în germană, "rodul trupului", n.tr.) sau permite altei persoane să o facă, va fi pedepsită". [110]

Obiectul protecției legale împotriva acțiunii de ucidere, copilul nenăscut, era numit făt. Spre deosebire de această formulare, norma schimbată de SPD și valabilă din 1974 ne spune numai că:

"Cel care întrerupe o sarcină va fi pedepsit".

Obiectul protecției legale, copilul nenăscut, nu mai este desemnat; este încriminată numai o intervenție asupra corpului femeii! O flagrantă manipulare verbală. În baza cunoștințelor moderne de embriologie umană, prescripția legală ar fi trebuit să sune cam așa: "Cel care ucide un copil nenăscut în trupul mamei va fi pedepsit. Noul om începe din momentul fecundării".

O altă manipulare de limbaj: folosirea termenului "indicii" sau "reguli de indicare" pentru a desemna condițiile obligatorii în care i se permite unui medic să aplice nepedepsit procedura de ucidere a unui copil nenăscut. Cuvântul "indiciu" (din lat. indicare = a arăta, a indica) desemnează de fapt semnele însănătoșirii [93], nu "semnele uciderii". "Semnele uciderii" au fost redate aici cu termenul Indikation (în germană, indicii) ca "indicii ale însănătoșirii".

Studiile de cultură și limbaj realizate de Sapir și Whorf au arătat că limba de fiecare zi influențează decisiv, profund și durabil trăirile subiective, acțiunile și percepțiile omului. [61, p.44]

Regulile și normele limbii au modificat în profunzime conștiința juridică. În paralel cu dispariția conștiinței a ceea ce este drept, dispare întotdeauna și conștiința a ceea ce este nedrept, ca faptă sau neglijență criminală. Nu trebuie deci să ne mirăm că a dispărut aproape cu desăvârșire conștiința naturii criminale a uciderii copiilor nenăscuți. S-a dorit oare aceasta? A fost o politică deliberată? Ce amploare a luat pierderea conștiinței binelui și a răului ne pot arăta într-un mod cutremurător cele relatate de o soră de caritate despre practicile din secția de ginecologie dintr-o mare clinică din Hamburg, de la mijlocul anilor '80. Cităm din Schwäbischer Zeitung - (apare la Leutkirch 1 D - 7970, Postfach 1145, Rudolf - Roth - Str. 18)-- articolul "Biserică și Viață" din 05.12.1990:

"...Altă dată am participat la o întrerupere de sarcină în luna a șasea. Femeii i se aplicase perfuzia pentru stimularea nașterii, adică procesul de expulzare a fătului fusese provocat artificial, pe cale medicamentoasă. Deîndată ce a început travaliul de eliminare am chemat medicul de gardă. Femeia se afla întinsă pe pat. I-am pus plosca dedesubt și copilul a căzut în ea. Scâncea... Necrezându-și urechilor, femeia a întrebat: «Trăiește cumva? Strigă?» Medicul a tăiat cordonul ombilical și a pus capacul pe vas. Am dus oala în spălătorul secției, unde, conform regulamentului interior, trebuia lăsată circa două ore, interval după care copilul era sigur mort. De acolo ajungea la lada de gunoi a clinicii.... Din câte știu eu, situația din secție nu s-a schimbat de atunci încoace".

În cazul de mai sus nu este vorba de un avort în sensul paragrafului 218 din Codul Penal german, ci de omor cu premeditare în sensul paragrafului 211. Dar și aici se aplică formula lingvistică trecută cu vederea: omorul premeditat al unui copil în vârstă de 6 luni - născut viu ! - este descris drept "întrerupere de sarcină în luna a șasea"...

S-a folosit aceeași tactică "manipularea limbajului-manipularea societății" pentru a impune nepedepsirea de facto a pornografiei.

Sloganuri ca "mai bine să previi decât să avortezi" sau "a te păzi este un rău mai mic" ca și multe altele sunt toate manipulări ale limbii făcute cu scopuri precise.

Ce efect au aceste idei? În prima fază ele provoacă o relativizare a structurilor etice transmise de-a lungul timpului și perfect verificate. "Răul mai mic" trece cu totul cu vederea faptul că "nu este îngăduit să facem nimic negativ pentru a obține ceva pozitiv". Și această aserțiune rămâne valabilă chiar dacă am face abstracție de situația că acel "pozitiv" nu este și nu va fi atins în nici un fel, pentru că urmările acestui comportament au fost și sunt întotdeauna ceva încă și mai negativ.

 

Medicina fără valori - medicina fără etică

Cu această relativizare a ideilor morale s-a urmărit în stil mare o etică "eliberată" de valori. Este inadmisibil să-i impui cuiva propriile tale concepții valorice, chiar dacă ele sunt juste. Așa a apărut medicina a-valorică, medicina fără etică. S-a ajuns atât de departe, încât un medic, "bun catolic", referindu-se chiar la numele unei asociații ("World Fedaration of Doctors Who Respect Human Life" - Federația Mondială a Medicilor care Respectă Viața Umană) a atras atenția: "Nu este medic cel ce nu respectă viața", dar același medic implantează femeilor spirala care provoacă avort motivând că ele doresc aceasta, dar nu reușesc să o facă singure. Această poziție trimite la o altă urmare de proporții a "eticii moderne" - permisivitatea în medicină. Pacientul poate dori orice - medicul este doar executantul neutru, neconstrâns de considerații moral-valorice. Atitudine care își extinde valabilitatea de la abordarea cosmetizată a contracepției, la diagnoza prenatală și avort, până la eutanasie.

 

Provocarea panicii prin teoria suprapopulării

Un alt factor creator de motivații care a ajutat atât emoțional cât și ideologic la pătrunderea și instalarea anticoncepției moderne a fost ideea stăvilirii "suprapopulării" și ea tot o minciună crasă. [91] De fapt nu există o suprapopulare. Inițial, anticoncepționalele trebuiau să țină în frâu "suprapopularea" țărilor din Lumea a Treia. Dar conducătorii acestor țări au sesizat la timp resorturile jocului, iar femeile de acolo nu au acceptat să se supună acestor agresiuni artificiale. A fost atunci necesară o fulgerătoare comutare a propagandei spre a se dovedi că femeile națiunilor industrializate acceptau de exemplu pilula și spirala avorționistă, ceea ce era adevărat într-o măsură neașteptat de mare. Numai că efectul a fost o implozie a numărului populației în aceste țări industrializate, în timp ce în Lumea a Treia creșterea populației a continuat. Până în prezent, metodele anticoncepționale moderne nu au reușit să pătrundă în Lumea a Treia; dimpotrivă, se folosește într-o măsură crescândă controlul natural al nașterilor.

Ce s-a petrecut la noi a fost sintetizat de doctorița engleză dr. med. Ellen Grant în cartea sa demnă de toată atenția "The Bitter Pill" (Amara pilulă): "Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populației". [26]

 

Efecte amenințătoare asupra structurii demografice
- exemplul Germaniei -

Câteva cifre sunt îndeajuns spre a ne arăta amenințătoarele urmări pentru structura populației în Germania de Vest. Implementarea și menținerea în viabilitate a dinamicii reformei sistemului de pensii introdusă în 1957 sub cancelariatul lui Konrad Adenauer (CDU) depindea direct de un anumit număr minim de copii absolut necesar pentru a menține sistemul stabil. Dacă notăm acest număr necesar din 1957 cu 100%, în 1983 numărul de copii a scăzut la aprox. 60%. Adică, în 1983 lipseau deja 40% din copiii care ar fi întreținut stabilitatea sistemului. Depresiunea demografică a început în 1970. Coeficientul net de reproducere, care între 1956-1969 a fost constant supraunitar - în 1969 era de 1,037 - a scăzut în 1970 exact sub 1, la 0,946 și de atunci încoace a coborât în continuare. În 1982 era de numai 0,647 pentru teritoriul vest-german. [121, 111]

Coeficientul net de reproducere este cifra care indică dacă populația unui stat stagnează, rămâne constantă (= 1.00); dacă ea scade, cifra este subunitară, dacă populația sporește, coeficientul devine supraunitar.

Iată coeficientul net de reproducere calculat pe baza statisticilor serviciului federal din Wiesbaden [121, 111] :

  • 1881-1913 în Reich-ul German = 1,409 (populația în creștere)

  • 1925 în Reich-ul German = 1,000 (populația stagna)

  • 1930 în Reich-ul German = 0,852 (populația în scădere)

  • 1931 în Reich-ul German = 0,770 (populația în scădere)

  • 1935 în Reich-ul German = 0,890 (populația în scădere)

  • 1949-1955 în Germania de Vest = 0,934 (populația în scădere)

  • 1956-1969 în Germania de Vest = 1,118 (populația în creștere)

În perioada 1956-1969, pe vremea guvernării CDU/CSU, coeficientul a fost peste 1. Din 1970, anul începutului declinului demografic, serviciul federal de statistică din Wiesbaden oferă coeficienții de reproducere atât pe întreaga populație, cât și separat, pe germani și pe străinii din Republica Federală.

Coeficientul de reproducere pe populația germană a atins în 1978 cel mai coborât nivel (0,627), a crescut foarte foarte puțin în 1979 (0,628) și în 1980 (0,658), apoi a început iar să scadă:

  • 1981 = 0,655

  • 1982 = 0,647

  • 1983 = 0,620

  • 1984 = 0,604

  • 1985 = 0,602 (nivelul cel mai coborât)

Din 1986 a crescut iarăși, ușor, dar a rămas mult sub 1 (în 1988 era de 0,663 pentru întreaga populație a Germaniei de Vest!)

Ratele de reproducere pentru 1989 și 1990 nu sunt deocamdată date publicității.

Dacă luăm în considerare ratele nete de reproducere până în 1969 (supraunitare) și cele din 1970 încoace (subunitare), se observă imediat o coincidență temporală, care ar putea fi întâmplătoare: căderea ratei de reproducere sub 1 coincide cu luarea puterii politice de SPD, care a ocupat postul de cancelar federal din octombrie 1969 până în septembrie 1982 (Willy Brandt, octombrie 1969 - mai 1974; Helmuth Schmidt, mai 1974 - septembrie 1982). Chiar dacă din această simplă coincidență nu putem deduce nici o relație cauzală, totuși este un fapt că în perioada de guvernare SPD (1969-1982) s-au produs modificări legislative cu un larg spectru politic și social, ale căror consecințe, voite sau nu, au zguduit din temelii întreaga structură de valori tradiționale creștine, ceea ce în mod sigur nu a rămas fără efecte asupra căsătoriei, familiei, raporturilor părinți-copii, raporturilor cetățeni-stat, asupra educației și atitudinilor din planul eticii. Modificările legislative priveau, de exemplu, domeniul moravurilor, dreptul familiei, executarea pedepselor, majoratul, înlăturarea "puterii parentale" și înlocuirea ei cu "dreptul la îngrijire din partea părinților", modificarea paragrafului 218 din Codul Penal, legislația din domeniul impozitelor și cea din domeniul social etc.

Realitatea faptului că legislația își pune amprenta asupra moravurilor a fost negată și considerată drept o concepție învechită și depășită. [137] Fundamentele spirituale și morale ale Germaniei de Vest au fost profund și puternic zdruncinate. Viața economică s-a destabilizat și a fost inițiată atât de controversata Ostpolitik (politica față de țările răsăritene).

Drept urmare, totala interzicere a produselor pornografice a fost ridicată într-o mare măsură, iar controlul exercitat de stat a fost înlăturat, toate sub motivația că morala publică și privată ar fi, chipurile, o zestre juridică inutilă. [119,137] SPD a respins ca fiind o ideologie conservatoare și a combătut cu hotărâre concepția că pornografia, "conform normelor superioare", este desfrâu, încalcă "ordinea sexuală a căsătoriei" și "legea moravurilor" (art. 2 din Constituția Republicii Federale Germane) și trebuie să fie reprimată, pentru că în caz contrar regulile de control "ale tuturor formelor de sexualitate care nu servesc perpetuarea speciei" ar exploda. [119, p. 13]

În anul 1988, Renate Schmidt, vicepreședinta fracțiunii SPD din Bundestag prezenta strategia din anii '70 în modul următor: "Reușita ieșire de sub acest control, cu intenții emancipatoare, de stânga, avea drept țel eliberarea vieții sexuale sub toate aspectele prin desprinderea ei de reprezentările legate de stigmatul desfrâului, păcatului și murdăriei"! [113, p.13]

Sexualitatea trebuia să fie separată de perpetuarea vieții și trebuia să fie prezentată ca o necesitate corporală, biologică, oarecare. Cu ce profunde consecințe! Plăcerea a fost "privatizată", urmările plăcerii însă, "socializate". "Punctul de vedere «Apărarea demnității femeii» nu a stat în centrul dezbaterilor" (Observație a redacției publicației germane: e vorba de discuțiile din anii '70, legate de modificarea Codului Penal referitor la moravuri), a recunoscut în 1988 dr. Willfried Penner, președinte adjunct al fracțiunii parlamentare SPD. [119, p. 19] Privind retrospectiv, Renate Schmidt, din SPD, constată în 1988 următoarele: "Eroarea revoluției sexuale a fost aceea de a considera sexualitatea eliberată de stigmatul ‚desfrâului' și constrângerile procreației... drept o necesitate fiziologică ca oricare alta." [119, p. 14]

În fața consecințelor persistente - creșterea nivelului general al agresivității, climatul generalizat de violență, inclusiv cel din mediile de informare [83; 119, p. 223]; o evoluție care, de altfel, ar fi fost întru totul previzibilă, atunci când se coboară pragul tolerabilității și se distruge sentimentul pudoarei - cercul de lucru al fracțiunii parlamentare SPD pentru egalitatea dintre bărbați și femei și-a pus în 1988 pentru prima dată "problema unei posibile limitări sau chiar eliminări a liberalizării" și a unei alte atitudini "față de sexualitate". [119, p. 14] La sfârșitul lucrărilor s-a ajuns chiar la concluzia că "avem nevoie de o nouă etică" și, firește, acesteia ar trebui "să-i revină sarcina de a susține lămurirea situației noastre prezente". [119, p. 224]

În februarie 1943, la invitația Universității Durham, prof. dr. C.S. Lewis a tratat în trei conferințe problema obiectivității principiilor morale primare, prezentând cu o rară ascuțime de spirit ideea că este pusă în joc existența sau pieirea omenirii ("a fi sau a nu fi") dacă omul disprețuiește legea morală valabilă în mod absolut și consideră că își poate construi o etică nouă, convenabilă lui. Cele trei prelegeri au fost publicate într-un volum tot în 1943, sub titlul, în original: "The Abolition of Man, or Reflections on education with special reference to the teaching of English in the upper forms of schools". (În 1979 cartea a apărut și în limba germană: "Die Abschaffung des Menschen" ("Lichidarea omului") [62].)

"...Legea naturală sau morala tradițională sau Primul Principiu al Rațiunii Practice... nu este un (sublinierea redacției) sistem de valori înăuntrul unei serii de posibile sisteme de valori. Ea este șansa unică a tuturor judecăților de valoare", spune foarte convingător prof. dr. Lewis. "Dacă ea este refuzată, atunci va fi respinsă orice valoare. Dacă se păstrează vreuna din valori, atunci se menține și ea. Încercarea de a o înlătura și de a pune în locul ei un nou sistem valoric constituie o contradicție în sine. Un sistem valoric radical nou nu a fost dat sau produs niciodată în istoria lumii și nici nu va fi niciodată. Curentele care au pretenția că ar fi un nou sistem sau (așa cum se spune în prezent) o nouă ideologie sunt plăsmuite din fragmente disparate din Legea naturală sau din morala tradițională, extrase arbitrar din întreg și hipertrofiate până la demență în izolarea lor și care își datorează întâmplătoarea lor valabilitate tot aceleiași legi naturale. Dacă obligația morală față de părinți este o superstiție, atunci tot superstiție este și obligația mea față de urmași. Dacă dreptatea este o superstiție, atunci și datoria morală față de patria și neamul meu tot superstiție va fi. Așa cum este o valoare veritabilă cercetarea științifică, tot așa este și fidelitatea conjugală. Rebeliunea noilor ideologii împotriva «Legii naturale» este răzvrătirea crengii împotriva trunchiului; dacă ar izbândi, rebelii ar fi puși în situația de a constata că s-au distrus pe ei înșiși. Spiritul uman are tot atât de puțină putere de a inventa o valoare nouă, pe cât are puterea de a imagina o nouă culoare primară sau de a crea un nou soare pe un nou firmament." [62; Lewis, p. 49, 50]

Tot așa spunea și Confucius în "Convorbirile didactice": "Omul nobil lucrează pe trunchi", sau: "Este nefolositor să urmezi sfatul care merge pe alt drum". [62; Lewis, 51] "Lipsa de constrângere în cele ce nu sunt de mare importanță este folositoare. Dimpotrivă, libertatea neîngrădită față de temeliile ultime ale Rațiunii Practice sau Teoretice este o imbecilitate... În afara legilor moralei nu există nici un teren de pe care să se poată supune examenului critic legile morale sau orice altceva." [62; Lewis, p. 51, 52]

În aceiași perioadă de timp, din octombrie 1969 până în septembrie 1982 s-a desfășurat și apriga luptă pentru înlăturarea protecției prin Codul Penal a copiilor nenăscuți, aflați în trupul mamei lor (§ 218 Cod Penal): Libertatea de a ucide era fundamentată pe un pretins drept la libera dispunere de sine însăși a femeii.

Preluarea guvernării de către CDU/CSU în octombrie 1982 (cancelar federal Helmut Kohl, CDU) nu a putut stopa prăbușirea cotelor demografice în RFG. A lipsit mai ales promisa cotitură spiritual-morală.

 

Câteva cifre revelatoare:

Conform statisticilor oficiale ale Ministerului Federal pentru Tineret, Familie, Femei și Sănătate, numărul de copii sub 15 ani din RFG a variat astfel [16] :

  • 1970: 14,3 milioane

  • 1983: numai 9,7 milioane, deci cu 33% mai puțin decât în 1970! Pentru 1995 se estimează un număr de numai 7,5 milioane de copii, deci deja 48% mai puțini decât în 1970, adică din 1970 până în 1995 numărul de copii ar trebui să scadă de două ori! Efectul asupra întregii structuri sociale sunt semnificative (în domeniul pensiilor, asigurărilor de boală etc.).

În mod corespunzător de prezintă și numărul de copii în familiile vest-germane[16]:

  • în 52% din familii - numai 1 copil

  • în 34% din familii - numai 2 copii

  • în cca. 14% din familii: 3 sau mai mulți copii.

Fiecare a cincea familie vest-germană (deci 20%) este fără copii. Un coeficient net de reproducere în valoare de numai 1,00 ar cere minimum 2,13 copii de fiecare femeie în întreaga Germanie [12, p. 200].

Un ultim exemplu pentru această evoluție primejdioasă, în care numărul de copii scade mereu, iar numărul persoanelor în vârstă crește mereu [18] :

Pentru fiecare 100 de locuitori:

  • în 1910 în Reich-ul German erau
    5 vârstnici (oameni peste 65 ani) la 34 copii (până la 14 ani)
    raport 1 : 6,8

  • în 1988 în întreaga Germanie (RFG + RDG)
    15 vârstnici la 16 copii
    raport aproape 1 : 1

  • pentru 2040 se apreciază (pentru întreaga Germanie)
    29 vârstnici la 12 copii
    deci un raport total inversat: 2,4 : 1

Cu raportul din 1910, 1 : 6,8, ar fi trebuit să fie la 29 de vârstnici 197 (!) de copii.

Unul din semnalele de început ale acestei evoluții nesănătoase a fost pedagogia emancipatoare de stânga a Școlii de la Frankfurt prin "teoria criticistă" (numită până în 1933 teoria marxistă !!) care promova următoarele idei:

  • înlăturarea și distrugerea educației impregnate de creștinism;

  • coborârea pragului pudorii, eliberarea (prin jurisprudență) a instinctului sexual, disocierea lui de procreare și de "căsătorie ca ordine sexuală", cu o concomitentă anihilare a sentimentului rușinii;

  • distrugerea legăturilor cu familia, părinții, cultura creștină, cu religia, cu Biserica, cu neamul și cu statul; o răsturnare a extremei false: "Tu nu ești nimic. Poporul tău este totul !" în cealaltă falsă extremă: "Tu ești totul, poporul tău nu înseamnă nimic !";

  • recomandarea și sprijinirea uciderii copiilor nenăscuți în trupul mamei lor;

  • contestarea și combaterea unei ordini specifice și apriorice pentru om, înscrisă în articolul 2 al Constituției RFG cu termenul juridic de "Lege a moravurilor",

  • și în acest fel dirijarea spre inuman și chiar bestial.

În 1990 impozitul pentru asigurarea de pensii era de 18,7%. Dacă evoluția demografică negativă își urmează cursul actual, în 2030, impozitul ar trebui ridicat la 40% sau chiar mai mult pentru a se menține actualul nivel al pensiilor. [111] Iar dacă, ulterior, puținii tineri rămași în Germania nu vor mai fi de acord să suporte costurile pentru numeroșii bătrâni din țară, iar cotitura spiritual-morală tot nu se va produce, atunci va începe discuția despre pilula morții. În timp ce, pe de o parte, speranța de viață a omului a crescut mereu ca urmare a măsurilor sociale și medicale, pe de altă parte, sunt lăsați să se nască tot mai puțini copii. În acest fel, speranța atingerii unui înalt nivel de viață este din nou redusă la zero.

O protecție socială sigură a vârstnicilor poate fi garantată în Germania la un nivel acceptabil de impozitare-cotizare,

  • dacă se vor naște mult mai mulți copii, astfel încât coeficientul net de reproducere să rămână mai mult timp semnificativ mai mare de 1,0 (1,00 cere deja minimum 2,13 copii pentru fiecare femeie) [12, p. 200]

  • dacă vor fi mult mai multe familii cu 3 și mai mulți copii

  • dacă se micșorează drastic numărul anual de avorturi și de iresponsabile ucideri de copii nenăscuți în trupul mamei lor

  • dacă se formează o nouă conștiință a deosebitei demnități de femeie și mamă și a demnității copilului nenăscut, ambele în totală opoziție cu propaganda susținută oficial în favoarea anticoncepției artificiale.

Propusa promovare a conceptului de Homo sapiens sapiens contraceptivus [22] de către dr. med. Karl H. Kunz, conducător în 1991 al Institutului Internațional de Cercetări pentru Medicina și Biologia Reproducerii, este nu numai necaritabilă și ignoră datele naturale ale problemei, ci constituie și o exacerbare egocentrică a dorinței de maximizare a plăcerii și a satisfacției proprii. Este o orientare pe care o semnalase Ferdinand Oertel încă din 1979: "În condițiile societății preindustriale a-ți crește proprii copii era ceva legitim, legitimat de sistem. În prezent, dimpotrivă, este «la modă» și marchează direcția socială cel care nu are copii și își folosește întregul venit pentru plăceri proprii cât mai mari [111]. Nu Homo contraceptivus este Homo sapiens sapiens, ci Homo procreator (un înțelept co-creator, un de-viață-dătător în continuare). Așadar, dacă Homo sapiens sapiens germanic nu devine curând un Homo sapiens sapiens procreator, atunci își răpește singur șansele de supraviețuire. Copiii sunt un mijloc al strategiei de supraviețuire în natură.

Homo contraceptivus se lasă întreținut fără rușine de copiii lui Homo sapiens sapiens procreator. Iar copiilor lui Homo sapiens sapiens procreator s-ar putea ca, într-o bună zi, să li se pară firesc să exercite în felul lor funcțiunile regulatoare ale călărețului biblic asupra parazitarului Homo contraceptivus.

Cercetările francezului Pierre Chaunu [12, p. 202-203] au arătat că în anii 1978-79 Münchenul a atins coeficientul net de reproducere 0,35:

"Dacă fertilitatea actuală se va menține la același nivel scăzut, din anul 2010 populația Münchenului va avea următoarea structură:

  • sub 20 de ani - 6,0%

  • peste 65 de ani - 45,0%

  • peste 75 de ani - 25,0%

  • cifra nașterilor - 2,1‰

  • cifra mortalității - 40,3‰

  • fiecărei nașteri îi corespund 19 decese.

Chiar așa! Intrăm în domeniul absolutei absurdități. Dar nu calculele sunt absurde! Situația în care alunecăm fără să ne dăm seama este absurdă. Dacă nu se întâmplă ceva, rapid și masiv, dacă ne lăsăm mânați în continuare ca până acum, dacă femeile germane din Bavaria și RFG vor ajunge la aceiași fertilitate medie ca acelea din München între 1975 și 1979, atunci vom avea în față următoarea imagine:

 19782278
Bavaria10.819.000 loc.1136 loc.
RFG61.300.000 loc.6400 loc.

Rezultatul situării constante la nivelul de 51% peste 60 de ani și 15 decese față de o naștere."

Pentru Germania, cea mai mare națiune industrială din Europa, modelul evitării sarcinii, modelul lui Homo contraceptivus este cel mai greșit posibil, fiind mortal. Pierre Chaunu spune [12, p. 202-203]:

"Acest model pentru cea mai mare națiune industrială a Europei, patria lui Luther, Bach, Kant, Mozart, Goethe și Beethoven, este modelul unei morți tăcute peste maximum 50 de ani, este modelul spectatorului care, în numele sacrelor principii ale individualismului, constată pasiv cum exagerările fără măsură distrug libertatea și persoana. Cunoscând aceste date ale problemei, ar fi pur și simplu o inepție și nebunie să ne mai așteptăm la o autoredresare. Un astfel de abis în inima lumii industriale înseamnă cel mai mare pericol pentru Europa și pentru întreaga umanitate. Numai o recunoaștere imediată a primejdiei și o voință politică în adevăratul sens al cuvântului ar mai putea, in extremis, să dezamorseze această mașină infernală montată spre totala noastră nimicire".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire