pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHISM 

Compendiul Catehismului Bisericii Catolice
achizitionare: 03.01.2009; sursa: Editura Presa Bună

PARTEA A PATRA : RUGĂCIUNEA CREșTINĂ

SECȚIUNEA A DOUA : RUGĂCIUNEA DOMNULUI : TATĂL NOSTRU

  1. Care este originea rugăciunii Tatăl nostru?

    Isus ne-a învățat această rugăciune creștină de neînlocuit, Tatăl nostru, într-o zi în care un discipol, văzându-l că se roagă, i-a cerut: "Învață-ne să ne rugăm" (Lc 11,1). Tradiția liturgică a Bisericii a folosit mereu textul după sfântul Matei (6,9-13).

"REZUMATUL ÎNTREGII EVANGHELII"

  1. Care este locul rugăciunii Tatăl nostru în Scripturi?

    Tatăl nostru este "rezumatul întregii evanghelii" (Tertullian), "rugăciunea cea mai desăvârșită" (Sfântul Toma de Aquino). Situat în centrul predicii de pe munte (Mt 5-7), reia sub formă de rugăciune conținutul esențial al evangheliei.

  1. De ce este numită "Rugăciunea Domnului"?

    Tatăl nostru este numită "Rugăciune domnească", adică "Rugăciunea Domnului", pentru că ne-a fost învățată de însuși Domnul Isus.

  1. Ce loc ocupă Tatăl nostru în rugăciunea Bisericii?

    Rugăciune a Bisericii prin excelență, Tatăl nostru este "încredințat" la Botez pentru a manifesta noua naștere la viața divină a fiilor lui Dumnezeu. Euharistia îi revelează sensul deplin, deoarece cererile sale, întemeindu-se pe misterul mântuirii realizat deja, vor fi pe deplin ascultate la venirea Domnului. Tatăl nostru este parte integrantă a Liturgiei orelor.

"TATĂL NOSTRU, CARE EșTI ÎN CERURI"

  1. De ce putem "îndrăzni să ne apropiem cu încredere deplină" de Tatăl?

    Pentru că Isus, Răscumpărătorul nostru, ne introduce în fața chipului Tatălui, iar Duhul său face din noi fii. Astfel putem să-l rugăm pe Tatăl nostru cu încredere simplă și filială, cu siguranță plină de bucurie și cu îndrăzneală smerită, având certitudinea că suntem iubiți și ascultați.

  1. Cum este posibil să-l invocăm pe Dumnezeu ca "Tată"?

    Putem să-l invocăm pe "Tatăl" pentru că Fiul lui Dumnezeu făcut om ni l-a revelat și Duhul său ni-l face cunoscut. Invocarea Tatălui ne face să intrăm în misterul său cu o uimire mereu nouă și trezește în noi dorința unui comportament filial. Spunând rugăciunea Domnului devenim conștienți că suntem fii ai Tatălui în Fiul.

  1. De ce spunem Tatăl nostru?

    "Nostru" exprimă o relație cu totul nouă față de Dumnezeu. Atunci când îl rugăm pe Tatăl, îl adorăm și îl preamărim împreună cu Fiul și cu Duhul. În Cristos suntem poporul "său", iar el este Dumnezeul "nostru" de acum și pentru veșnicie. Într-adevăr, spunem Tatăl "nostru" pentru că Biserica lui Cristos este comuniunea unei multitudini de frați care au "o singură inimă și un singur suflet" (Fap 4,32).

  1. Cu ce spirit de comuniune și de misiune îl rugăm pe Dumnezeu, Tatăl "nostru"?

    Deoarece rugăciunea Tatăl nostru este un bine comun al celor botezați, aceștia simt chemarea urgentă de a participa la rugăciunea lui Isus pentru unitatea discipolilor săi. Spunând Tatăl nostru, ne rugăm împreună cu toți oamenii și pentru întreaga omenire, ca toți să-l cunoască pe unicul și adevăratul Dumnezeu și să fie adunați în unitate.

  1. Ce înseamnă expresia "care ești în ceruri"?

    Această expresie biblică nu indică un loc, ci un mod de a fi: Dumnezeu este dincolo și mai presus de toate. Ea desemnează maiestatea, sfințenia lui Dumnezeu și prezența sa în inima celor drepți. Cerul, sau casa Tatălui, constituie adevărata patrie spre care tindem în speranță, în timp ce mai suntem încă pe pământ. Noi trăim deja în ea "ascunși cu Cristos în Dumnezeu" (Col 3,3).

CELE șAPTE CERERI

  1. Cum este compusă rugăciunea Domnului?

    Ea conține șapte cereri adresate lui Dumnezeu Tatăl. Primele trei, mai teologale, ne poartă spre el, spre slava sa: aparține iubirii să se gândească înainte de toate la cel pe care îl iubește. Ele sugerează ce anume trebuie să-i cerem în mod deosebit: sfințirea numelui său, venirea împărăției sale, împlinirea voinței sale. Ultimele patru cereri prezintă Tatălui milostivirii lipsurile și așteptările noastre: să ne hrănească, să ne ierte, să ne susțină în ispite și să ne elibereze de Cel Rău.

  1. Ce înseamnă: "Sfințească-se numele tău"?

    A sfinți numele lui Dumnezeu este înainte de toate o laudă care îl recunoaște pe Dumnezeu ca sfânt. Într-adevăr, Dumnezeu a revelat numele său sfânt lui Moise și a voit ca poporul său să-i fie consacrat ca națiune sfântă în care el locuiește.

  1. Cum este sfințit numele lui Dumnezeu în noi și în lume?

    A sfinți numele lui Dumnezeu care ne cheamă la "sfințire" (1Tes 4,7) înseamnă a dori ca acea consacrare baptismală să dea viață întregii noastre vieți. În afară de aceasta, înseamnă a cere, cu viața noastră și cu rugăciunea noastră, ca numele lui Dumnezeu să fie cunoscut și binecuvântat de orice om.

  1. Ce anume cere Biserica rugându-se: "Vie împărăția ta"?

    Biserica invocă venirea finală a împărăției lui Dumnezeu prin întoarcerea lui Cristos în glorie. Însă Biserica se roagă și pentru ca împărăția lui Dumnezeu să crească încă de astăzi prin sfințirea oamenilor în Duhul Sfânt și, grație angajării lor, prin slujirea dreptății și a păcii, conform Fericirilor. Această cerere este strigătul Duhului și al Miresei: "Vino, Doamne Isuse!" (Ap 22,20).

  1. De ce să cerem: "Facă-se voia ta precum în cer așa și pe pământ"?

    Voința Tatălui este ca "toți oamenii să se mântuiască" (1Tim 2,3). Pentru aceasta a venit Isus: pentru a împlini în mod desăvârșit voința mântuitoare a Tatălui. Noi îl rugăm pe Dumnezeu Tatăl să unească voința noastră cu aceea a Fiului său, după exemplul preasfintei Maria și al sfinților. Cerem ca planul său binevoitor să se realizeze pe deplin pe pământ așa cum este deja realizat în cer. Prin rugăciune putem "să înțelegem care este voința lui Dumnezeu" (Rom 12,2) și să dobândim "statornicia pentru a o împlini" (Evr 10,36).

  1. Care este sensul cererii: "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi"?

    Cerând lui Dumnezeu, prin abandonarea încrezătoare a fiilor, hrana zilnică necesară tuturor pentru propria subzistență, recunoaștem cât de bun este Dumnezeu Tatăl nostru, dincolo de orice bunătate. Cerem și harul de a ști să acționăm pentru ca dreptatea și împărtășirea să permită belșugului unora să suplinească nevoile celorlalți.

  1. Care este sensul specific creștin al acestei cereri?

    Deoarece "nu numai cu pâine trăiește omul, dar și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt 4,4), această cerere se referă la fel și la foamea după Cuvântul lui Dumnezeu și cea după Trupul lui Cristos primit în Euharistie, ca și la foamea după Duhul Sfânt. Noi cerem cu o încredere absolută, pentru astăzi, ziua de astăzi a lui Dumnezeu, și acest lucru ne este dat mai ales în Euharistie, care anticipează ospățul din împărăția care va veni.

  1. De ce spunem: "Ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri"?

    Cerând lui Dumnezeu Tatăl să ne ierte, ne recunoaștem păcătoși în fața lui. Dar în același timp mărturisim milostivirea sa pentru că, în Fiul său și prin sacramente, "primim răscumpărarea, iertarea păcatelor" (Col 1,14). Totuși, cererea noastră va fi ascultată numai cu condiția ca noi, mai întâi, să iertăm la rândul nostru.

  1. Cum este posibilă iertarea?

    Milostivirea pătrunde în inima noastră numai dacă și noi știm să iertăm, chiar și pe dușmanii noștri. Chiar dacă pentru om pare imposibil să satisfacă această exigență, inima care se dăruiește Duhului Sfânt poate să iubească, asemenea lui Cristos, până la mărturia supremă a iubirii, să schimbe rana în compasiune, să transforme ofensa în mijlocire. Iertarea se alimentează din milostivirea divină și este o culme a rugăciunii creștine.

  1. Ce înseamnă: "Nu ne duce pe noi în ispită"?

    Noi îi cerem lui Dumnezeu Tatăl să nu ne lase singuri și în voia ispitei. Îi cerem Duhului Sfânt să știm să discernem, pe de o parte, între încercarea care ne face să creștem în bine și ispita care conduce la păcat și la moarte și, pe de altă parte, între a fi ispitiți și a consimți la ispită. Această cerere ne unește cu Isus care a învins ispita prin rugăciunea sa. Ea solicită harul vigilenței și al perseverenței finale.

  1. De ce terminăm cerând: "Ci ne mântuiește de Cel Rău"?

    Răul indică persoana Satanei, care se opune lui Dumnezeu și care "înșeală toată omenirea" (Ap 12,9). Victoria asupra diavolului este deja obținută de Cristos. Însă noi ne rugăm pentru ca familia umană să fie eliberată de Satana și de faptele sale. Cerem și darul prețios al păcii și harul așteptării perseverente a venirii lui Cristos, care ne va elibera definitiv de Cel Rău.

  1. Ce înseamnă Amin-ul final?

    "La sfârșitul rugăciunii, spui: "Amin", confirmând prin acest "Amin", care înseamnă "Așa să fie", ceea ce cuprinde rugăciunea pe care ne-a învățat-o Domnul" (Sfântul Ciril din Ierusalim).


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire