pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHISM 

Compendiul Catehismului Bisericii Catolice
achizitionare: 03.01.2009; sursa: Editura Presa Bună

PARTEA A DOUA : CELEBRAREA MISTERULUI CREșTIN

SECȚIUNEA A DOUA : CELE șAPTE SACRAMENTE ALE BISERICII

  1. Cum se împart sacramentele Bisericii?

    Se împart în: sacramentele inițierii creștine (Botezul, Mirul și Euharistia); sacramentele vindecării (Pocăința și Ungerea bolnavilor); sacramentele în slujirea comuniunii și a misiunii (Preoția și Căsătoria). Ele marchează momentele importante ale vieții creștine. Toate sacramentele sunt îndreptate spre Euharistie "ca spre scopul lor" (Sfântul Toma de Aquino).

CAPITOLUL ÎNTÂI
SACRAMENTELE INIȚIERII CREșTINE

  1. Cum se realizează inițierea creștină?

    Ea se realizează prin sacramentele care pun temelia vieții creștine: credincioșii, renăscuți prin Botez, sunt întăriți de Confirmațiune (Mir) și sunt hrăniți de Euharistie.

SACRAMENTUL BOTEZULUI

  1. Ce denumire are primul sacrament al inițierii?

    Înainte de toate are denumirea de "botez" datorită ritului central cu care este celebrat: a boteza înseamnă "a cufunda" în apă. Cel care este botezat este cufundat în moartea lui Cristos și învie împreună cu el ca "nouă creatură" (2Cor 5,17). Se mai numește și "baia renașterii și reînnoirii în Duhul Sfânt" (Tit 3,5) și "iluminare", pentru că cel botezat devine "fiu al luminii" (Ef 5,8).

  1. Cum este prefigurat Botezul în vechea alianță?

    În vechea alianță sunt diferite prefigurări ale Botezului: apa, izvor de viață și de moarte; arca lui Noe, care salvează prin intermediul apei; trecerea Mării Roșii, care eliberează Israelul din sclavia egipteană; trecerea Iordanului, care introduce Israelul în Țara Promisă, imagine a vieții veșnice.

  1. Cine duce la împlinire aceste prefigurări?

    Isus Cristos, care, la începutul vieții sale publice, a fost botezat de Ioan Botezătorul în Iordan; pe cruce, din coasta sa străpunsă, revarsă sânge și apă, semne ale Botezului și Euharistiei, și după învierea sa încredințează apostolilor această misiune: "Mergeți și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" (Mt 28,19-20).

  1. De când și cui administrează Biserica Botezul?

    Din ziua de Rusalii Biserica administrează Botezul celui care crede în Isus Cristos.

  1. În ce constă ritul esențial al Botezului?

    Ritul esențial al acestui sacrament constă în cufundarea în apă a candidatului sau în a turna apă pe cap, în timp ce este invocat numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

  1. Cine poate să primească Botezul?

    Poate primi Botezul orice persoană care încă nu a fost botezată.

  1. De ce Biserica botează copiii?

    Pentru că, fiind născuți cu păcatul strămoșesc, ei au nevoie să fie eliberați de puterea Celui Rău și să fie transferați în împărăția libertății fiilor lui Dumnezeu.

  1. Ce se cere unuia care trebuie să primească Botezul?

    De la cel care trebuie să primească Botezul se cere profesiunea de credință, exprimată personal în cazul adultului, sau de către părinți și de către Biserică, în cazul copilului. Și nașul sau nașa și întreaga comunitate bisericească au o parte de responsabilitate în pregătirea pentru Botez (catehumenat), ca și în dezvoltarea credinței și a harului baptismal.

  1. Cine poate să boteze?

    Celebranții obișnuiți ai Botezului sunt episcopul și preotul; în Biserica latină este și diaconul. În caz de necesitate, poate boteza oricine, cu condiția să intenționeze să facă ceea ce face Biserica. El toarnă apă pe capul candidatului și rostește formula trinitară baptismală: "Eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh".

  1. Este necesar Botezul pentru mântuire?

    Botezul este necesar pentru mântuire pentru cei cărora le-a fost vestită evanghelia și care au posibilitatea de a cere acest sacrament.

  1. Se poate mântui cineva fără Botez?

    Deoarece Cristos a murit pentru mântuirea tuturor, se pot mântui, fără Botez, și cei care mor pentru cauza credinței (Botezul sângelui), catehumenii și toți cei care sub impulsul harului, fără a-l cunoaște pe Cristos și Biserica, îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu și se străduiesc să împlinească voința sa (Botezul dorinței). Cât privește copiii morți fără Botez, Biserica, în liturgia sa, îi încredințează milostivirii lui Dumnezeu.

  1. Care sunt efectele Botezului?

    Botezul iartă păcatul strămoșesc, toate păcatele personale și pedepsele datorate păcatului; face părtaș la viața divină trinitară, prin harul sfințitor; face părtaș la harul îndreptățirii, care încorporează în Cristos și în Biserica sa; face părtaș la preoția lui Cristos și constituie fundamentul de comuniune cu toți creștinii; dăruiește virtuțile teologale și darurile Duhului Sfânt. Cel botezat aparține pentru totdeauna lui Cristos: de fapt, este însemnat cu sigiliul de neșters al lui Cristos (caracterul).

  1. Ce semnificație capătă numele creștin primit la Botez?

    Numele este important deoarece Dumnezeu îl cunoaște pe fiecare pe nume, adică în unicitatea sa. Prin Botez, creștinul primește în Biserică propriul nume, de preferință cel al unui sfânt, în așa fel încât acesta să-i ofere celui botezat un model de sfințenie și să-i asigure mijlocirea sa la Dumnezeu.

SACRAMENTUL MIRULUI

  1. Care este locul Mirului în planul divin al mântuirii?

    În vechea alianță, profeții au vestit comunicarea Duhului Domnului lui Mesia așteptat și întregului popor mesianic. Întreaga viață și misiune a lui Isus se desfășoară într-o comuniune totală cu Duhul Sfânt. Apostolii îl primesc pe Duhul Sfânt la Rusalii și vestesc "faptele minunate ale lui Dumnezeu" (Fap 2,11). Ei comunică celor nou botezați, prin impunerea mâinilor, darul aceluiași Duh. De-a lungul secolelor Biserica a continuat să trăiască din Duhul Sfânt și să-l comunice fiilor săi.

  1. De ce se numește Mir sau Confirmațiune?

    Se numește Mir (în Bisericile Orientale: Miruire cu Sfântul Myron) datorită ritului său esențial care este ungerea. Se numește Confirmațiune, deoarece confirmă și întărește harul baptismal.

  1. Care este ritul esențial al Mirului?

    Ritul esențial al Mirului este ungerea cu sfânta crismă (untdelemn amestecat cu balsam, consacrat de episcop), care se face cu impunerea mâinii din partea slujitorului sacru care rostește cuvintele sacramentale proprii ritului. În Occident, această ungere se face pe fruntea celui botezat cu aceste cuvinte: "Primește pecetea darului Duhului Sfânt". În Bisericile Orientale de rit bizantin, ungerea se face și pe alte părți ale trupului, cu formula: "Pecetea darului Duhului Sfânt".

  1. Care este efectul Mirului?

    Efectul Mirului este revărsarea specială a Duhului Sfânt, ca aceea de la Rusalii. Această revărsare imprimă în suflet un caracter de neșters și aduce o creștere a harului baptismal: înrădăcinează mai profund în filiația divină; unește mai trainic cu Cristos și cu Biserica sa; revigorează în suflet darurile Duhului Sfânt; dăruiește o forță specială pentru a mărturisi credința creștină.

  1. Cine poate primi acest sacrament?

    Poate și trebuie să-l primească, o singură dată, cel care deja a fost botezat, care, pentru a-l primi în mod eficace, trebuie să fie în stare de har.

  1. Cine este administrează sacramentul Mirului?

    Celebrantul originar este episcopul. Astfel se arată legătura celui miruit cu Biserica în dimensiunea sa apostolică. Atunci când preotul conferă acest sacrament - așa cum se întâmplă în mod obișnuit în Orient și, în cazuri deosebite, în Occident - legătura cu episcopul și cu Biserica este exprimată de preot, colaborator al episcopului, și de sfânta crismă, consacrată de episcop.

SACRAMENTUL EUHARISTIEI

  1. Ce este Euharistia?

    Este însăși jertfa trupului și sângelui Domnului Isus, pe care el a instituit-o pentru a perpetua peste secole, până la întoarcerea sa, jertfa crucii, încredințând astfel Bisericii sale memorialul morții și învierii sale. Este semnul unității, legătura dragostei, ospățul pascal, în care este primit Cristos, sufletul este umplut de har și este dăruită arvuna vieții veșnice.

  1. Când a instituit Isus Cristos Euharistia?

    A instituit-o în Joia Sfântă, "în noaptea în care era vândut" (1Cor 11,23), în timp ce celebra cu apostolii săi Ultima Cină.

  1. Cum a instituit-o?

    După ce i-a adunat pe apostolii săi în cenacol, Isus a luat în mâinile sale pâinea, a frânt-o și le-a dat-o lor spunând: "Luați și mâncați din aceasta toți: acesta este trupul meu care se jertfește pentru voi". Apoi a luat în mâinile sale potirul cu vin și le-a spus: "Luați și beți din acesta toți: acesta este potirul sângelui meu, al noului și veșnicului legământ, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor. Faceți aceasta în amintirea mea".

  1. Ce reprezintă Euharistia în viața Bisericii?

    Este izvorul și culmea întregii vieți creștine. În Euharistie se află culmea acțiunii sfințitoare a lui Dumnezeu față de noi și a cultului nostru față de el. Ea cuprinde tot binele spiritual al Bisericii: Cristos însuși, Paștele nostru. Euharistia exprimă și realizează comuniunea vieții divine și unitatea poporului lui Dumnezeu. Prin celebrarea euharistică ne unim deja cu liturgia din cer și anticipăm viața veșnică.

  1. Cum este numit acest sacrament?

    Bogăția insondabilă a acestui sacrament se exprimă cu diferite denumiri, care evocă aspecte deosebite ale sale. Cele mai obișnuite sunt: Euharistie, sfânta Liturghie, Cina Domnului, frângerea pâinii, celebrare euharistică, memorialul pătimirii, morții și învierii Domnului, jrtfă sfântă, sfânta și dumnezeiasca Liturghie, sfintele taine, Preasfântul Sacrament al altarului, sfânta Împărtășanie.

  1. Cum se încadrează Euharistia în planul divin al mântuirii?

    În vechea alianță Euharistia este prevestită mai ales în cina pascală anuală, celebrată în fiecare an de evrei cu pâine azimă, ca amintire a plecării neașteptate și eliberatoare din Egipt. Isus o vestește în învățătura sa și o instituie celebrând cu apostolii săi Ultima Cină în timpul unui ospăț pascal. Biserica, fidelă față de porunca Domnului: "Faceți aceasta în amintirea mea" (1Cor 11,24), a celebrat mereu Euharistia, mai ales duminica, ziua învierii lui Isus.

  1. Cum se desfășoară celebrarea Euharistiei?

    Se desfășoară în două momente mari, care formează un singur act de cult: liturgia cuvântului, care cuprinde proclamarea și ascultarea cuvântului lui Dumnezeu; liturgia euharistică, ce cuprinde prezentarea pâinii și vinului, rugăciunea sau anafora, care conține cuvintele consacrării, și împărtășania.

  1. Cine este slujitorul sacru al Euharistiei?

    Este episcopul sau preotul, hirotonit în mod valid, care acționează în persoana lui Cristos-capul și în numele Bisericii.

  1. Care sunt elementele esențiale și necesare pentru a realiza Euharistia?

    Sunt pâinea din grâu și vinul din struguri.

  1. În ce sens Euharistia este memorialul jertfei lui Cristos?

    Euharistia este memorial în sensul că face prezent și actual jertfa pe care Cristos a oferit-o Tatălui, o dată pentru totdeauna, pe cruce, în favoarea omenirii. Caracterul de jertfă al Euharistiei se manifestă în înseși cuvintele consacrării: "Acesta este trupul meu dăruit pentru voi" și "Acest potir este noua alianță în sângele meu, vărsat pentru voi" (Lc 22,19-20). Jertfa crucii și jertfa Euharistiei sunt o unică jertfă. Sunt identici victima și cel care oferă, este diferit doar modul de a se oferi: în mod sângeros pe cruce, în mod nesângeros în Euharistie.

  1. În ce mod participă Biserica la jertfa euharistică?

    În Euharistie, jertfa lui Cristos devine și jertfa mădularelor trupului său. Viața credincioșilor, lauda lor, suferința lor, rugăciunea lor, munca lor sunt unite cu cele ale lui Cristos. Ca jertfă, Euharistia este oferită și pentru toți credincioșii vii și răposați, ca reparare a păcatelor tuturor oamenilor și pentru a obține de la Dumnezeu binefaceri spirituale și vremelnice. La ofranda lui Cristos este unită și Biserica din cer.

  1. Cum este prezent Isus în Euharistie?

    Isus Cristos este prezent în Euharistie în mod unic și incomparabil. De fapt, este prezent în mod adevărat, real, substanțial: cu trupul său și sângele său, cu sufletul său și dumnezeirea sa. Deci este prezent în ea în mod sacramental, adică sub speciile euharistice ale pâinii și vinului, Cristos în întregime: Dumnezeu și om.

  1. Ce înseamnă transsubstanțiere?

    Transsubstanțiere înseamnă schimbarea întregii substanțe a pâinii în substanța Trupului lui Cristos și a întregii substanțe a vinului în substanța Sângelui. Această schimbare se realizează în rugăciunea euharistică, prin eficacitatea cuvântului lui Cristos și a acțiunii Duhului Sfânt. Totuși, caracteristicile sensibile ale pâinii și vinului, adică "speciile euharistice", rămân nealterate.

  1. Frângerea pâinii îl împarte pe Cristos?

    Frângerea pâinii nu-l împarte pe Cristos: el este prezent în întregime în fiecare specie euharistică și în toate părțile sale.

  1. Până când continuă prezența euharistică a lui Cristos?

    Ea continuă atât timp cât subzistă speciile euharistice.

  1. Ce tip de cult se datorează sacramentului Euharistiei?

    Se datorează cultul de latrie, adică de adorație, rezervat numai lui Dumnezeu atât în timpul celebrării euharistice, cât și în afara ei. De fapt, Biserica păstrează cu cea mai mare atenție ostiile consacrate, le duce la bolnavi și la alte persoane care nu pot participa la sfânta Liturghie, le prezintă pentru adorația solemnă a credincioșilor, le poartă în procesiune și invită la vizitarea și adorația frecventă a Preasfântului Sacrament păstrat în tabernacol.

  1. Pentru ce este Euharistia ospăț pascal?

    Euharistia este ospăț pascal deoarece Cristos, realizând în mod sacramental Paștele său, ne dăruiește Trupul său și Sângele său, oferite ca hrană și băutură, și ne unește cu el și între noi în jertfa sa.

  1. Ce semnifică altarul?

    Altarul este simbolul lui Cristos însuși, prezent ca victimă de jertfă (altar-jertfa crucii) și ca aliment ceresc ce ni se dăruiește (altar-masă euharistică).

  1. Când obligă Biserica să se participe la sfânta Liturghie?

    Biserica îi obligă pe credincioși să participe la sfânta Liturghie în fiecare duminică și în sărbătorile de poruncă și recomandă să se participe la ea și în celelalte zile.

  1. Când trebuie să se primească sfânta Împărtășanie?

    Biserica recomandă credincioșilor care participă la sfânta Liturghie să primească și sfânta Împărtășanie având dispozițiile cuvenite, stabilind obligația de a primi sfânta Împărtășanie cel puțin la Paște.

  1. Ce se cere pentru a primi sfânta Împărtășanie?

    Pentru a primi sfânta Împărtășanie trebuie să fim pe deplin încorporați Bisericii Catolice și să fim în stare de har, adică fără conștiința de păcat de moarte. Cel care este conștient că a comis un păcat grav trebuie să primească sacramentul Reconcilierii înainte de a merge la Împărtășanie. Sunt importante și spiritul de reculegere și de rugăciune, respectarea postului stabilit de Biserică și atitudinea trupului (gesturile, hainele), în semn de respect față de Cristos.

  1. Care sunt roadele sfintei Împărtășanii?

    Sfânta Împărtășanie mărește unirea noastră cu Cristos și cu Biserica sa, păstrează și reînnoiește viața de har primită la Botez și la Mir și ne face să creștem în iubire față de aproapele. Fortificându-ne în dragoste, șterge păcatele lesne-iertătoare și ne ferește în viitor de păcatele de moarte.

  1. Când se poate administra creștinilor sfânta Împărtășanie?

    Slujitorii catolici administrează în mod licit sfânta Împărtășanie membrilor Bisericilor Orientale care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, atunci când aceștia o cer în mod spontan și au dispoziția cuvenită.
    Pentru membrii celorlalte comunități ecleziale, slujitorii catolici administrează în mod licit sfânta Împărtășanie credincioșilor care, din motive grave, o cer în mod spontan, au dispoziția cuvenită și manifestă credința catolică în ceea ce privește sacramentul.

  1. De ce Euharistia este "garanția gloriei viitoare"?

    Pentru că Euharistia ne umple de orice har și binecuvântare a cerului, ne întărește pentru pelerinajul din această viață și ne face să dorim viața veșnică, unindu-ne deja cu Cristos înălțat la dreapta Tatălui, cu Biserica din cer, cu Preafericita Fecioară și cu toți sfinții.

În Euharistie noi frângem "unica pâine, care este medicament al nemuririi, antidot pentru a nu muri, ci pentru a trăi în Isus Cristos pentru totdeauna" (Sfântul Ignațiu din Antiohia).

CAPITOLUL AL DOILEA
SACRAMENTELE VINDECĂRII

  1. Pentru ce a instituit Cristos sacramentele Pocăinței și Ungerii bolnavilor?

    Cristos, medic al sufletului și al trupului, le-a instituit pentru că viața nouă, dăruită nouă de către el în sacramentele inițierii creștine, poate să fie slăbită și chiar pierdută din cauza păcatului. De aceea Cristos a voit ca Biserica să continue lucrarea sa de vindecare și de mântuire prin aceste sacramente.

SACRAMENTUL POCĂINȚEI șI RECONCILIERII

  1. Cum este numit acest sacrament?

    Este numit sacramentul Pocăinței, al Reconcilierii, al Iertării, al Spovezii, al Convertirii.

  1. Pentru ce există un sacrament al Reconcilierii după Botez?

    Pentru că viața nouă în har, primită la Botez, nu a suprimat slăbiciunea naturii umane, nici înclinația spre păcat (concupiscența), Cristos a instituit acest sacrament pentru convertirea celor botezați care s-au îndepărtat de el prin păcat.

  1. Când a fost instituit acest sacrament?

    Domnul înviat a instituit acest sacrament când în seara Paștelui s-a arătat apostolilor săi și le-a spus: "Primiți pe Duhul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute" (In 20,22-23).

  1. Cei botezați au nevoie de convertire?

    Chemarea lui Cristos la convertire răsună încontinuu în viața celor botezați. Convertirea este o angajare continuă pentru întreaga Biserică, aceasta este sfântă, dar cuprinde în cadrul ei și păcătoșii.

  1. Ce este pocăința interioară?

    Este dinamismul "inimii căite" (Ps 51,19), mișcat de harul divin pentru a răspunde la iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Implică durerea și repulsia pentru păcatele comise, propunerea fermă de a nu mai păcătui în viitor și încrederea în ajutorul lui Dumnezeu. Se hrănește cu speranța în milostivirea divină.

  1. În ce forme se exprimă pocăința în viața creștină?

    Pocăința se exprimă în forme foarte diferite, îndeosebi prin post, rugăciune, pomană. Acestea și multe alte forme de pocăință pot fi practicate în viața zilnică a creștinului, îndeosebi în timpul Postului Mare și în ziua penitențială de vineri.

  1. Care sunt elementele esențiale ale sacramentului Reconcilierii?

    Sunt două: actele îndeplinite de om, care se convertește sub acțiunea Duhului Sfânt, și dezlegarea dată de preot, care în numele lui Cristos acordă iertarea și stabilește modalitățile de reparare.

  1. Care sunt actele penitentului?

    Ele sunt: o atentă cercetare a cugetului; căința (sau părerea de rău), care este desăvârșită atunci când este motivată de iubirea față de Dumnezeu, nedesăvârșită dacă este întemeiată pe alte motive, și care include propunerea de a nu mai păcătui; mărturisirea, care constă în acuzarea păcatelor făcută în fața preotului; repararea (îndestularea), adică îndeplinirea anumitor acte de pocăință, pe care confesorul o impune penitentului pentru a repara dauna provocată de păcat.

  1. Care păcate trebuie mărturisite?

    Trebuie mărturisite toate păcatele grave care încă nu au fost mărturisite, de care penitentul își aduce aminte după o atentă cercetare a cugetului. Mărturisirea păcatelor grave este unicul mod obișnuit pentru a obține iertarea.

  1. Când suntem obligați să mărturisim păcatele grave?

    Fiecare credincios, ajuns la vârsta rațiunii, are obligația de a mărturisi propriile păcate grave cel puțin o dată pe an, și oricum înainte de a primi sfânta Împărtășanie.

  1. De ce pot fi și păcatele lesne-iertătoare obiect al mărturisirii sacramentale?

    Mărturisirea păcatelor lesne-iertătoare este mult recomandată de Biserică, chiar dacă nu este necesară în mod strict, pentru că ne ajută să ne formăm o conștiință dreaptă și să luptăm împotriva înclinațiilor rele, pentru a ne lăsa vindecați de Cristos și pentru a înainta în viața Duhului.

  1. Cine este celebrantul acestui sacrament?

    Cristos a încredințat slujirea reconcilierii apostolilor săi, episcopilor, succesorii lor, și preoților, colaboratorii lor, care devin deci instrumente ale milostivirii și dreptății lui Dumnezeu. Ei exercită puterea de a ierta păcatele în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

  1. Cui îi este rezervată dezlegarea de unele păcate?

    Dezlegarea de unele păcate deosebit de grave (cum sunt cele pedepsite cu excomunicarea) este rezervată Scaunului Apostolic sau episcopului locului sau preoților autorizați de el, chiar dacă orice preot poate să dezlege de orice păcat și excomunicare pe cel care se află în pericol de moarte.

  1. Confesorul este obligat să păstreze secretul?

    Dată fiind delicatețea și măreția acestei slujiri și respectul datorat persoanelor, fiecare confesor este obligat, fără nici o excepție și sub pedepse foarte severe, să mențină sigiliul sacramental, adică secretul absolut cu privire la păcatele cunoscute la Spovadă.

  1. Care sunt efectele acestui sacrament?

    Efectele sacramentului Pocăinței sunt: reconcilierea cu Dumnezeu și deci iertarea păcatelor; reconcilierea cu Biserica; recuperarea stării de har, dacă s-a pierdut; iertarea pedepsei veșnice meritată din cauza păcatelor de moarte și, cel puțin în parte, a pedepselor vremelnice care sunt consecințe ale păcatului; pacea și seninătatea conștiinței și mângâierea spiritului; creșterea forțelor spirituale pentru lupta creștină.

  1. În unele cazuri se poate celebra acest sacrament prin mărturisirea generică și dezlegarea colectivă?

    În cazuri de necesități grave (cum este pericolul iminent de moarte), se poate recurge la celebrarea comunitară a Reconcilierii cu mărturisirea generică și dezlegarea colectivă, respectându-se normele Bisericii și cu propunerea de a mărturisi individual păcatele grave în cel mai scurt timp.

  1. Ce sunt indulgențele?

    Indulgențele sunt iertarea în fața lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice meritată pentru păcate, iertate deja în ceea ce privește vina, pe care credinciosul, sub condiții determinate, o obține pentru sine însuși sau pentru răposați prin slujirea Bisericii, care, ca împărțitoare a răscumpărării, împarte comoara meritelor lui Cristos și ale sfinților.

SACRAMENTUL UNGERII BOLNAVILOR

  1. Cum este trăită boala în Vechiul Testament?

    În Vechiul Testament omul în timpul bolii experimentează propria limită și în același timp percepe că boala este legată, în mod misterios, de păcat. Profeții au intuit că ea putea să aibă și o valoare răscumpărătoare pentru păcatele proprii și ale altuia. Astfel, boala era trăită în fața lui Dumnezeu, de la care omul implora vindecarea.

  1. Ce semnificație are compasiunea lui Isus față de cei bolnavi?

    Compasiunea lui Isus față de cei bolnavi și numeroasele sale vindecări ale bolnavilor sunt un semn clar că o dată cu el a venit împărăția lui Dumnezeu și deci victoria asupra păcatului, asupra suferinței și asupra morții. Cu pătimirea și moartea sa el dă un sens nou suferinței, care, dacă este unită cu suferința sa, poate să devină mijloc de purificare și de mântuire pentru noi și pentru alții.

  1. Care este comportamentul Bisericii față de cei bolnavi?

    Biserica, primind de la Domnul porunca de a-i vindeca pe bolnavi, se angajează să o realizeze prin îngrijirea lor, însoțită de rugăciuni de mijlocire. Biserica are un sacrament special în favoarea bolnavilor, instituit de însuși Cristos și atestat de sfântul Iacob: "Este cineva dintre voi bolnav? Să-i cheme pe preoții Bisericii și ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului" (Iac 5,14-15).

  1. Cine poate primi sacramentul Ungerii bolnavilor?

    Poate să-l primească acel credincios care începe să fie în pericol de moarte din cauza bolii sau bătrâneții. Același credincios poate să-l primească din nou, atunci când are loc o agravare a bolii sau când se îmbolnăvește de o altă boală gravă. Celebrarea acestui sacrament trebuie să fie precedată, pe cât posibil, de spovada individuală a bolnavului.

  1. Cine administrează acest sacrament?

    El poate să fie administrat numai de episcopi sau preoți.

  1. Cum se celebrează acest sacrament?

    Celebrarea acestui sacrament constă în mod esențial în ungerea cu untdelemn, binecuvântat de obicei de episcop, pe frunte și pe mâinile bolnavului (în ritul roman, sau și pe alte părți ale trupului în alte rituri), însoțită de rugăciunea preotului, care imploră harul special al acestui sacrament.

  1. Care sunt efectele acestui sacrament?

    El conferă un har deosebit, care unește mai intim pe bolnav cu pătimirea lui Cristos, pentru binele său și pentru cel al întregii Biserici, dăruindu-i mângâiere, pace, curaj și chiar iertarea păcatelor, dacă bolnavul nu a putut să se spovedească. Acest sacrament permite uneori, dacă vrea Dumnezeu, și recuperarea sănătății fizice. În orice caz, Ungerea îl pregătește pe bolnav pentru trecerea în casa Tatălui.

  1. Ce este Viaticul?

    Este Euharistia primită de cei care sunt în pragul părăsirii vieții pământești și se pregătesc pentru trecerea la viața veșnică. Primită în momentul trecerii din această lume la Tatăl, împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Cristos mort și înviat este sămânță de viață veșnică și putere de înviere.

CAPITOLUL AL TREILEA
SACRAMENTELE ÎN SLUJBA COMUNIUNII șI MISIUNII

  1. Care sunt sacramentele în slujba comuniunii și a misiunii?

    Două sacramente, Preoția și Căsătoria, conferă un har special pentru o misiune deosebită în Biserică în slujba edificării poporului lui Dumnezeu. Ele contribuie îndeosebi la comuniunea eclezială și la mântuirea celorlalți.

SACRAMENTUL PREOȚIEI

  1. Ce este sacramentul Preoției?

    Este sacramentul grație căruia misiunea încredințată de Cristos apostolilor săi continuă să fie exercitată în Biserică, până la sfârșitul timpurilor.

  1. Pentru ce se numește sacramentul Preoției?

    Preoția indică un trup eclezial, din care se face parte printr-o consacrare specială (hirotonire), care, printr-un dar deosebit al Duhului Sfânt, permite exercitarea unei puteri sacre în numele și cu autoritatea lui Cristos în slujirea poporului lui Dumnezeu.

  1. Cum se încadrează sacramentul Preoției în planul divin de mântuire?

    În vechea alianță găsim prefigurări ale acestui sacrament: slujirea leviților, preoția lui Aron și instituirea celor șaptezeci de "bătrâni" (Num 11,25). Aceste prefigurări își au împlinirea în Cristos Isus, care, prin jertfa crucii sale, este "un singur... mijlocitor între Dumnezeu și oameni" (1Tim 2,5), "mare preot după rânduiala lui Melchisedec" (Evr 5,10). Unica preoție a lui Cristos este făcută prezentă de preoția ministerială.

"Numai Cristos este adevăratul preot, ceilalți sunt slujitorii săi" (Sfântul Toma de Aquino).

  1. Din câte trepte se compune sacramentul Preoției?

    El se compune din trei trepte, care sunt de neînlocuit pentru structura organică a Bisericii: episcopatul, prezbiteratul și diaconatul.

  1. Care este efectul hirotonirii episcopale?

    Hirotonirea episcopală conferă plinătatea sacramentului Preoției, face din episcop succesorul legitim al apostolilor, îl inserează în colegiul episcopilor, împărtășind împreună cu papa și ceilalți episcopi grija pentru toate Bisericile și îi conferă funcțiile de a învăța, a sfinți și a conduce.

  1. Care este funcția episcopului în Biserica particulară încredințată lui?

    Episcopul, căruia îi este încredințată o Biserică particulară, este principiul vizibil și fundamentul unității acestei Biserici, față de care îndeplinește, ca vicar al lui Cristos, funcția pastorală, ajutat de preoții și diaconii săi.

  1. Care este efectul hirotonirii prezbiterale?

    Ungerea Duhului însemnează pe prezbiter cu un caracter spiritual de neșters, îl configurează cu Cristos-preotul și îl face capabil să acționeze în numele lui Cristos-capul. Fiind cooperator al ordinului episcopal, el este consacrat pentru a predica evanghelia, pentru a celebra cultul divin, mai ales Euharistia din care își trage forță slujirea sa, și pentru a fi păstorul credincioșilor.

  1. Cum exercită preotul slujirea sa?

    Deși este hirotonit pentru o misiune universală, el o exercită într-o Biserică particulară, în fraternitate sacramentală cu ceilalți preoți, care formează "preoțimea" și care, în comuniune cu episcopul și în dependență de el, poartă responsabilitatea Bisericii particulare.

  1. Care este efectul hirotonirii diaconale?

    Diaconul, configurat cu Cristos slujitorul tuturor, este hirotonit pentru slujirea Bisericii, pe care el o îndeplinește sub autoritatea episcopului propriu, în privința slujirii cuvântului, a cultului divin, a conducerii pastorale și a carității.

  1. Cum se celebrează sacramentul Preoției?

    Pentru fiecare dintre cele trei trepte, sacramentul Preoției este conferit prin impunerea mâinilor pe capul celui care primește hirotonirea din partea episcopului, care rostește solemna rugăciune de consacrare. Prin ea, episcopul invocă de la Dumnezeu, pentru cel care primește hirotonirea, revărsarea specială a Duhului Sfânt și a darurilor sale în vederea slujirii.

  1. Cine poate conferi acest sacrament?

    Revine episcopilor hirotoniți în mod valid, ca succesori ai apostolilor, să confere cele trei grade ale sacramentului Preoției.

  1. Cine poate să primească acest sacrament?

    Poate să-l primească în mod valid numai cel botezat de sex masculin: Biserica se recunoaște legată de această alegere făcută de însuși Domnul. Nimeni nu poate cere să primească sacramentul Preoției, ci trebuie să fie considerat adaptat slujirii de către autoritatea Bisericii.

  1. Se cere celibatul pentru cel care primește sacramentul Preoției?

    Pentru episcopat se cere întotdeauna celibatul. Pentru prezbiterat, în Biserica latină sunt aleși în mod obișnuit bărbați credincioși care trăiesc celibatari și care vor să păstreze celibatul "pentru împărăția cerurilor" (Mt 19,12); în Bisericile Orientale nu este permis să se căsătorească după ce s-a primit hirotonirea. La diaconatul permanent pot să acceadă și bărbați deja căsătoriți.

  1. Care sunt efectele sacramentului Preoției?

    Acest sacrament dăruiește o revărsare specială a Duhului Sfânt, care îl configurează pe cel hirotonit lui Cristos în tripla sa funcție de preot, profet și rege, conform respectivelor trepte ale sacramentului. Hirotonirea conferă un caracter spiritual de neșters: de aceea nu poate să fie repetată și nici conferită pentru un timp limitat.

  1. Cu ce autoritate este exercitată preoția ministerială?

    Preoții hirotoniți, în exercitarea slujirii sacre, vorbesc și acționează nu prin autoritate proprie și nici prin mandatul sau prin delegarea comunității, ci în persoana lui Cristos-capul și în numele Bisericii. Prin urmare, preoția ministerială se deosebește în mod esențial, și nu numai prin grad, de preoția comună a credincioșilor, în slujba căreia Cristos a instituit-o.

SACRAMENTUL CĂSĂTORIEI

  1. Care este planul lui Dumnezeu cu privire la bărbat și la femeie?

    Dumnezeu, care este iubire și care l-a creat pe om din iubire, l-a chemat să iubească. Creând bărbatul și femeia, i-a chemat, în Căsătorie, la o intimă comuniune de viață și de iubire între ei, "astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup" (Mt 19,6). Binecuvântându-i, Dumnezeu le-a spus: "Fiți rodnici și înmulțiți-vă" (Gen 1,28).

  1. Pentru ce scopuri a instituit Dumnezeu Căsătoria?

    Legământul matrimonial dintre un bărbat și o femeie, întemeiat și structurat cu legi proprii de către Creator, este rânduit prin natura sa spre comuniunea și binele soților și spre nașterea și educarea copiilor. Unirea matrimonială, conform planului divin originar, este indisolubilă, așa cum afirmă Isus Cristos: "Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă" (Mc 10,9).

  1. În ce mod păcatul amenință Căsătoria?

    Din cauza primului păcat, care a provocat și ruptura comuniunii dintre bărbat și femeie, dăruită de Creator, căsătoria este amenințată adesea de discordie și de infidelitate. Totuși, Dumnezeu, în milostivirea sa infinită, dăruiește bărbatului și femeii harul său pentru a realiza unirea vieților lor conform planului divin originar.

  1. Ce învață Vechiul Testament despre Căsătorie?

    Dumnezeu, mai ales prin pedagogia legii și a profeților, ajută poporul său să maturizeze progresiv conștiința unicității și a indisolubilității Căsătoriei. Alianța nupțială a lui Dumnezeu cu Israelul pregătește și prefigurează alianța nouă realizată de Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cu mireasa sa, Biserica.

  1. Care este noutatea dăruită Căsătoriei de către Cristos?

    Isus Cristos nu numai că restabilește ordinea inițială voită de Dumnezeu, ci dăruiește harul pentru a trăi Căsătoria în noua demnitate de sacrament, care este semnul iubirii sale căsătorești față de Biserică: "Bărbaților, iubiți-vă soțiile așa cum Cristos a iubit Biserica" (Ef 5,25).

  1. Căsătoria este o obligație pentru toți?

    Căsătoria nu este o obligație pentru toți. Îndeosebi Dumnezeu cheamă bărbați și femei să-l urmeze pe Domnul Isus pe calea fecioriei sau a celibatului pentru împărăția lui Dumnezeu, renunțând la marele bine al Căsătoriei pentru a se îngriji de cele ale Domnului și a căuta să-i placă, devenind semn al primatului absolut al iubirii lui Cristos și al așteptării arzătoare a venirii sale glorioase.

  1. Cum se celebrează sacramentul Căsătoriei?

    Deoarece Căsătoria stabilește pe soți într-o stare publică de viață în Biserică, celebrarea sa liturgică este publică, în prezența preotului (sau a martorului calificat al Bisericii) și a altor martori.

  1. Ce este consimțământul matrimonial?

    Consimțământul matrimonial este voința, exprimată de un bărbat și de o femeie, de a se dărui reciproc și definitiv, cu scopul de a trăi o alianță de iubire fidelă și rodnică. Deoarece consimțământul face Căsătoria, el este indispensabil și de neînlocuit. Pentru a face validă Căsătoria, consimțământul trebuie să aibă ca obiect adevărata Căsătorie și să fie un act uman, conștient și liber, nu determinat de violență sau constrângeri.

  1. Ce se cere atunci când unul dintre miri nu este catolic?

    Pentru a fi licite, căsătoriile mixte (dintre un/o catolic(ă) și un/o botezat(ă) necatolic(ă)) cer permisiunea autorității ecleziastice. Cele cu disparitate de cult (dintre un/o catolic(ă) și un/o nebotezat(ă)) pentru a fi valide au nevoie de o dispensă. În orice caz, este esențial ca soții să nu excludă acceptarea scopurilor și a proprietăților esențiale ale Căsătoriei și ca soțul catolic să confirme angajamentele, cunoscute și de celălalt soț, de a păstra credința și de a asigura Botezul și educarea catolică a copiilor.

  1. Care sunt efectele sacramentului Căsătoriei?

    Sacramentul Căsătoriei dă naștere unei legături perpetue și exclusive între soți. Însuși Dumnezeu pecetluiește consimțământul mirilor. Prin urmare, Căsătoria încheiată și consumată între botezați nu poate fi desfăcută niciodată. De asemenea, acest sacrament conferă mirilor harul necesar pentru a ajunge la sfințenie în viața conjugală și pentru primirea responsabilă a copiilor și educarea lor.

  1. Care sunt păcatele contrare în mod grav sacramentului Căsătoriei?

    Ele sunt: adulterul; poligamia, deoarece contrazice demnitatea egală dintre bărbat și femeie, unicitatea și exclusivitatea iubirii conjugale; refuzarea fecundității, care privează viața conjugală de darul copiilor; și divorțul, care contravine indisolubilității.

  1. Când admite Biserica separarea fizică a soților?

    Biserica admite separarea fizică a soților atunci când coabitarea lor a devenit, din motive grave, practic, imposibilă, chiar dacă dorește o reconciliere a lor. Însă ei, atât timp cât trăiește soțul (soția), nu sunt liberi să încheie o nouă unire, afară de cazul în care Căsătoria lor este nulă și este declarată ca atare de autoritatea ecleziastică.

  1. Care este atitudinea Bisericii față de divorțații recăsătoriți?

    Fidelă Domnului, Biserica nu poate recunoaște ca și Căsătorie unirea celor divorțați recăsătoriți civil: "Oricine își lasă femeia și se însoară cu alta, comite adulter cu ea. Și dacă ea, lăsându-și bărbatul, se mărită cu un altul, comite adulter" (Mc 10,11-12). Față de ei, Biserica îndeplinește o grijă atentă, invitându-i la o viață de credință, la rugăciune, la fapte de dragoste și la educarea creștină a copiilor. Dar ei nu pot primi dezlegarea sacramentală, nici să meargă la Împărtășania euharistică, nici să exercite anumite responsabilități ecleziale, atât timp cât durează această situație, care contrastează în mod obiectiv cu legea lui Dumnezeu.

  1. De ce este numită familia creștină și Biserică domestică?

    Pentru că familia manifestă și înfăptuiește natura comunională și familială a Bisericii ca familie a lui Dumnezeu. Fiecare membru, conform propriului rol, exercită preoția baptismală, contribuind la a face din familie o comunitate de har și de rugăciune, o școală a virtuților umane și creștine, locul primei vestiri a credinței față de copii.

CAPITOLUL AL PATRULEA
CELELALTE CELEBRĂRI LITURGICE

SACRAMENTALIILE

  1. Ce sunt sacramentaliile?

    Sunt semne sacre instituite de Biserică, prin care sunt sfințite unele circumstanțe ale vieții. Ele cuprind o rugăciune însoțită de semnul crucii și de alte semne. Între sacramentalii, un loc important îl ocupă binecuvântările, care sunt o laudă a lui Dumnezeu și o rugăciune pentru a obține darurile sale, consacrările de persoane și sfințirea (dedicarea) anumitor lucruri pentru cultul lui Dumnezeu.

  1. Ce este un exorcism?

    Un exorcism are loc atunci când Biserica, cu autoritatea sa, cere în numele lui Isus ca o persoană sau un obiect să fie ocrotit împotriva influenței Celui Rău și scos de sub stăpânirea sa. Este practicat în formă obișnuită în ritualul Botezului. Exorcismul solemn, numit marele exorcism, poate să fie săvârșit numai de un preot autorizat de episcop.

  1. Care forme de evlavie populară însoțesc viața sacramentală a Bisericii?

    Simțul religios al poporului creștin a găsit întotdeauna diverse exprimări în diferitele forme de evlavie care însoțesc viața sacramentală a Bisericii, cum sunt venerarea relicvelor, vizitele la sanctuare, pelerinajele, procesiunile, Via crucis (Calea crucii), Rozariul. Biserica luminează cu lumina credinței și favorizează formele autentice de evlavie populară.

ÎNMORMÂNTAREA CREșTINĂ

  1. Ce raport există între sacramente și moartea creștinului?

    Creștinul care moare în Cristos ajunge, la sfârșitul existenței sale pământești, la împlinirea noii vieți începută la Botez, întărită de Mir și hrănită de Euharistie, anticipare a ospățului ceresc. Sensul morții creștinului se manifestă în lumina morții și învierii lui Cristos, unica noastră speranță; creștinul care moare în Cristos Isus, merge "acasă la Dumnezeu" (2Cor 5,8).

  1. Ce exprimă înmormântarea?

    Înmormântarea, deși se celebrează conform diferitelor ritualuri care corespund situațiilor și tradițiilor din fiecare regiune, exprimă caracterul pascal al morții creștine în speranța învierii și sensul comuniunii cu răposatul, îndeosebi prin rugăciunea pentru purificarea sufletului său.

  1. Care sunt momentele principale ale înmormântării?

    De obicei, înmormântarea cuprinde patru momente principale: primirea sicriului din partea comunității prin cuvinte de mângâiere și de speranță, liturgia cuvântului, jertfa euharistică și ultimul "rămas-bun" cu care sufletul răposatului este încredințat lui Dumnezeu, izvor de viață veșnică, în timp ce trupul său este înmormântat în așteptarea învierii.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire