pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHISM 

Compendiul Catehismului Bisericii Catolice
achizitionare: 03.01.2009; sursa: Editura Presa Bună

Introducere

1. La 11 octombrie 1992, papa Ioan Paul al II-lea a încredințat credincioșilor din lumea întreagă Catehismul Bisericii Catolice, prezentându-l ca "text de referință pentru o cateheză reînnoită la izvoarele vii ale credinței"[1]. La treizeci de ani de la deschiderea Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965), se ducea astfel la împlinire fericita dorință exprimată în anul 1985 de Adunarea Extraordinară a Sinodului Episcopilor de a fi compus un catehism al întregii învățături catolice atât pentru credință cât și pentru morală.

După cinci ani, la 15 august 1997, promulgând editio typica a Catechismus Catholicae Ecclesiae, suveranul pontif confirma finalitatea fundamentală a operei: "Să fie ca o expunere completă și integrală a învățăturii catolice, care să permită tuturor să cunoască ceea ce însăși Biserica mărturisește, celebrează, trăiește și se roagă în viața sa zilnică" [2].

2. Pentru o mai bună valorificare a Catehismului și pentru a veni în întâmpinarea unei cereri care a reieșit la Congresul Catehetic Internațional, din anul 2002, Ioan Paul al II-lea instituia, în anul 2003, o comisie specială, prezidată de cardinalul Joseph Ratzinger, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, cu misiunea de a elabora un Compendiu al Catehismului Bisericii Catolice, care să conțină o formulare mai concisă a acelorași conținuturi ale credinței. După doi ani de lucru, a fost pregătit un proiect al Compendiului, care a fost trimis pentru consultare cardinalilor și președinților conferințelor episcopale. În ansamblul său, proiectul a avut o evaluare pozitivă din partea majorității absolute a celor care au răspuns. De aceea, comisia a procedat la revizuirea proiectului amintit mai sus și, ținând cont de propunerile de îmbunătățire care au venit, a pregătit textul final al operei.

3. Trei sunt caracteristicile principale ale Compendiului: dependența strânsă de Catehismul Bisericii Catolice; genul dialogat; folosirea imaginilor în cateheză.

Înainte de toate, Compendiul nu este o operă de sine stătătoare și nu vrea în nici un fel să ia locul Catehismului Bisericii Catolice: mai degrabă face încontinuu trimitere la el atât prin indicarea exactă a numerelor de referință, cât și prin folosirea continuă a structurii, a dezvoltării și a conținuturilor sale. În afară de aceasta, Compendiul vrea să trezească un interes reînnoit și o nouă fervoare față de Catehism, care, cu înțelepciunea sa expozitivă și cu uncțiunea sa spirituală, rămâne în continuare textul de bază al catehezei ecleziale astăzi.

Asemenea Catehismului, și Compendiul se împarte în patru părți, corespunzând legilor fundamentale ale vieții în Cristos.

Prima parte, intitulată "Profesiunea de credință", conține o sinteză potrivită a lex credendi, adică a credinței mărturisite de Biserica Catolică, luată din Simbolul apostolic, ilustrat cu Simbolul niceno-constantinopolitan, a cărui proclamare constantă în adunările creștine menține vie amintirea principalelor adevăruri ale credinței.

Partea a doua, intitulată "Celebrarea misterului creștin", prezintă elementele esențiale ale lex celebrandi. Într-adevăr, vestirea evangheliei își află răspunsul privilegiat în viața sacramentală. În ea, credincioșii experimentează și mărturisesc, în fiecare moment al existenței lor, eficacitatea mântuitoare a misterului pascal, prin care Cristos a împlinit opera răscumpărării noastre.

Partea a treia, intitulată "Viața în Cristos", amintește de lex vivendi, adică angajarea pe care o au cei botezați de a manifesta, în comportamentul lor și în alegerile lor etice, fidelitatea față de credința mărturisită și celebrată. Într-adevăr, creștinii sunt chemați de Domnul Isus să îndeplinească fapte care se potrivesc demnității lor de fii ai Tatălui în dragostea Duhului Sfânt.

Partea a patra, intitulată "Rugăciunea creștină", oferă o sinteză a lex orandi, adică a vieții de rugăciune. După exemplul lui Isus, modelul perfect al celui care se roagă, și creștinul este chemat la dialogul cu Dumnezeu în rugăciune, a cărei expresie privilegiată este rugăciunea Tatăl nostru, rugăciunea pe care ne-a învățat-o însuși Isus.

4. A doua caracteristică a Compendiului este forma sa dialogată, care reia un vechi gen literar catehetic, compus din întrebări și răspunsuri. Este vorba de a propune din nou un dialog ideal între învățător și discipol, printr-o serie insistentă de întrebări, care îl implică pe cititor invitându-l să continue în descoperirea aspectelor mereu noi ale adevărurilor credinței sale. Genul dialogat contribuie și la o însemnată scurtare a textului, reducându-l la esențial. Acest lucru ar putea favoriza asimilarea și eventuala memorare a conținuturilor.

5. A treia caracteristică este dată de prezența câtorva imagini, care ritmează împărțirea Compendiului. Ele provin din patrimoniul foarte bogat al iconografiei creștine. Învățăm din tradiția conciliară seculară că și imaginea este predică evanghelică. Artiștii din toate timpurile au oferit contemplației și uimirii credincioșilor faptele mai importante ale misterului mântuirii, prezentându-le în strălucirea culorii și în perfecțiunea frumuseții. Acesta este un indiciu al modului în care astăzi, în civilizația imaginii, mai mult ca oricând imaginea sacră poate să exprime mult mai mult chiar decât cuvântul, din moment ce este deosebit de eficace dinamismul său de comunicare și de transmitere a mesajului evanghelic.

6. La patruzeci de ani de la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican și în Anul Euharistiei, Compendiul poate să reprezinte un ajutor ulterior pentru a satisface atât foamea de adevăr a credincioșilor de toate vârstele și condițiile, cât și nevoia celor cărora, fără a fi credincioși, le este sete de adevăr și de dreptate. Publicarea sa va avea loc în solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul, coloane ale Bisericii Universale și evanghelizatori exemplari ai evangheliei în lumea antică. Acești apostoli au văzut ceea ce au predicat și au mărturisit adevărul lui Cristos până la martiriu. Să-i imităm în elanul lor misionar și să-l rugăm pe Domnul ca Biserica să urmeze mereu învățătura apostolilor, de la care a primit prima vestire fericită a credinței.

20 martie 2005, Duminica Floriilor

Card. Joseph Ratzinger, președintele Comisiei speciale

Note
1 IOAN PAUL AL II LEA, Constituția apostolică Fidei depositum, 11 octombrie 1992.
2 IOAN PAUL AL II LEA, Scrisoarea apostolică Laetamur magnopere, 15 august 1997.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire