pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHISM 

Catehismul Bisericii Catolice
achizitionare: 28.08.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

ARTICOLUL 10
«Cred în iertarea păcatelor»

976.    Simbolul apostolilor leagă credința în iertarea păcatelor de credința în Duhul Sfânt, dar și de credința în Biserică și în împărtășirea sfinților. Dăruindu-l pe Duhul Sfânt apostolilor săi, Cristos cel înviat le-a conferit propria sa putere divină de a ierta păcatele: «Primiți pe Duhul Sfânt. Cui îi veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar cui i le veți ține, vor fi ținute» (In 20, 22-23.)

       (A doua parte a Catehismului va trata în mod explicit despre iertarea păcatelor prin Botez, prin sacramentul Pocăinței și prin celelalte sacramente, mai ales prin Euharistie. E suficient, deci, să evocăm aici pe scurt câteva date fundamentale.)

I. Un singur Botez spre iertarea păcatelor

977.    Mântuitorul a legat iertarea păcatelor de credință și de Botez: «Mergeți în lumea întreagă și vestiți Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede și se va boteza va fi mântuit» (Mc 16, 15-16). Botezul este primul și principalul sacrament al iertării păcatelor, pentru că ne unește cu Cristos mort pentru păcatele noastre, înviat pentru îndreptățirea noastră [1610] ca «să trăim și noi în înnoirea vieții» (Rom 6, 4).

978.    «În clipa când facem prima mărturisire de credință primind sfântul Botez care ne purifică, iertarea pe care o primim este atât de totală și de deplină încât nu ne mai rămâne nimic de șters, nici din păcatul strămoșesc, nici din greșelile săvârșite din voință proprie și nu ne mai rămâne nici o pedeapsă de îndurat pentru a le ispăși (...). Totuși, harul Botezului nu eliberează pe nimeni de toate slăbiciunile firii. Dimpotrivă, avem încă de luptat cu înclinațiile poftei, care nu încetează să ne îndemne spre rău [1611].»

979.    În această luptă cu înclinația spre rău, cine poate fi «destul de viteaz și de vigilent ca să evite orice rană» a păcatului? «Deci, dacă era necesar ca Biserica să aibă puterea de a ierta păcatele, trebuia și ca Botezul să nu fie singurul ei mijloc de a folosi aceste chei ale Împărăției cerurilor pe care le primise de la Isus Cristos; trebuia ca ea să fie capabilă să ierte păcatele oricărui păcătos care se căiește, chiar dacă ar fi păcătuit până în ultima clipă a vieții [1612].»

980.    Omul botezat poate fi reconciliat cu Dumnezeu și cu Biserica prin sacramentul Pocăinței:

Pe bună dreptate au numit sfinții Părinți pocăința «un botez trudnic [1613]». Pentru cei care au căzut după Botez, taina Pocăinței este necesară pentru mântuire, așa cum e necesar Botezul pentru cei care n-au fost încă renăscuți [1614].

II. Puterea cheilor

981.    Cristos, după ce a înviat, i-a trimis pe apostoli «să vestească în numele lui pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile» (Lc 24, 47). Această «slujire a împăcării» (2 Cor 5, 18) apostolii și urmașii lor nu o împlinesc numai vestind oamenilor iertarea lui Dumnezeu meritată pentru noi de Cristos și chemându-i la convertire și la credință, ci și împărtășindu-le iertarea păcatelor prin Botez și împăcându-i cu Dumnezeu și cu Biserica datorită puterii cheilor primite de la Cristos:

Biserica a primit cheile Împărăției cerurilor ca să se săvârșească în ea iertarea păcatelor prin sângele lui Cristos și prin lucrarea Duhului Sfânt. În această Biserică sufletul care era mort prin păcat își recapătă viața, pentru a trăi cu Cristos, al cărui har ne-a mântuit [1615].

982.    Nu există nici o greșeală, oricât de gravă, pe care Sfânta Biserică să nu o poată ierta. «Nu există nimeni, oricât de rău și de vinovat ar fi, care să nu fie dator să spere cu certitudine iertarea, cu condiția ca părerea sa de rău să fie sinceră [1616].» Cristos, care a murit pentru toți oamenii, vrea ca în Biserica sa porțile iertării să fie totdeauna deschise pentru oricine se întoarce de la păcat [1617].

983.    Cateheza se va strădui să trezească și să hrănească la credincioși credința în măreția neasemuită a darului pe care Cristos cel înviat l-a făcut Bisericii sale: misiunea și puterea de a ierta cu adevărat păcatele prin slujirea apostolilor și a urmașilor lor:

Domnul vrea ca ucenicii săi să aibă o putere nemăsurată: El vrea ca sărmanii săi slujitori să împlinească în numele său tot ce făcuse El când era pe pământ [1618].
Preoții au primit o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. (...) Ceea ce săvârșesc preoții pe pământ Dumnezeu întărește în ceruri [1619].
Dacă n-ar exista în Biserică iertarea păcatelor, n-ar exista nici o nădejde, nici o speranță de viață veșnică și de eliberare veșnică. Să-i aducem mulțumiri lui Dumnezeu, care a făcut Bisericii sale un asemenea dar [1620]!

PE SCURT

984.

Crezul pune în legătură «iertarea păcatelor» cu mărturisirea credinței în Duhul Sfânt. Într-adevăr, Cristos cel înviat a încredințat apostolilor puterea de a ierta păcatele când le-a dăruit pe Duhul Sfânt.

985.

Botezul este primul și principalul sacrament pentru iertarea păcatelor: el ne unește cu Cristos mort și înviat și ne dă pe Duhul Sfânt.

986.

Din voința lui Cristos, Biserica are puterea de a ierta păcatele celor botezați și o exercită prin episcopi și preoți în mod obișnuit în sacramentul Pocăinței.

987.

«În iertarea păcatelor, preoții și sacramentele sunt pure instrumente de care Domnul nostru Isus Cristos, unicul Autor și Dăruitor al mântuirii, vrea să se slujească pentru a șterge fărădelegile noastre și a ne dărui harul îndreptățirii [1621].»

Note


1610. Cf. Rom 4, 25.
1611. CR 1, 11, 3.
1612. CR 1, 11, 4.
1613. Sf. Grigore Naz., Or. 39, 17.
1614. Cc. Trid.: DS 1672.
1615. Sf. Augustin, Serm. 214, 11.
1616. CR 1, 11, 5.
1617. Cf. Mt 18, 21-22.
1618. Sf. Ambrozie, Poenit. 1, 34.
1619. Sf. Ioan Chrysostom, Sac. 3, 5.
1620. Sf. Augustin, Serm. 213, 8.
1621. CR 1, 11, 6.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire