pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHISM 

Catehismul Bisericii Catolice
achizitionare: 28.08.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

PARAGRAFUL 6. Maria - Maica lui Cristos, Maica Bisericii

963.    După ce am vorbit despre rolul Fecioarei Maria în misterul lui Cristos și al Duhului, se cuvine să considerăm acum locul ei în misterul Bisericii. «Într-adevăr, Fecioara Maria (...) e recunoscută și cinstită ca adevărata Mamă a lui Dumnezeu și a Răscumpărătorului (...). Ea este și ''cu adevărat Mamă a mădularelor [lui Cristos], pentru că ea a cooperat prin iubire la nașterea în Biserică a credincioșilor, care sunt mădularele acestui Cap'' [1589].» «Maria - Maica lui Cristos, Maica Bisericii [1590].»

I. Maternitatea Mariei față de Biserică

Unită total cu Fiul ei…

964.    Rolul Mariei față de Biserică este inseparabil de unirea ei cu Cristos și decurge direct din ea. «Această unire a Mamei cu Fiul său în opera Răscumpărării se manifestă din clipa zămislirii feciorelnice a lui Cristos și până la moartea lui [1591].» Ea se arată în mod deosebit în ceasul pătimirii lui:

       Preafericita Fecioară a înaintat în peregrinarea credinței și a păstrat cu fidelitate unirea cu Fiul său până la picioarele Crucii, unde nu fără un plan divin a stat neclintită, a suferit adânc împreună cu Fiul ei unul-născut și s-a unit cu suflet de mamă la jertfa lui, consimțind cu iubire la sacrificarea Victimei născute din ea; în sfârșit, a fost dată ca mamă ucenicului de către Cristos Isus murind pe Cruce, prin cuvintele «Femeie, iată fiul tău» (In 19, 26-27) [1592].

965.    După Înălțarea Fiului său, Maria «a sprijinit cu rugăciunile sale începuturile Bisericii [1593]». Laolaltă cu apostolii și câteva femei, o vedem pe Maria «implorând și ea în rugăciunile sale darul Duhului Sfânt care o umbrise încă de la Bunavestire [1594]».

... și în Ridicarea ei la cer…

966.    «În sfârșit, Fecioara preacurată, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoșesc, la capătul vieții sale pământești a fost ridicată cu trupul și cu sufletul în gloria cerească și a fost înălțată de Domnul ca Regină a universului pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor și învingător asupra păcatului și a morții [1595]». Ridicarea la cer a Sfintei Fecioare este o participare deosebită la Învierea Fiului ei și o anticipare a învierii celorlalți creștini:

       Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, Născătoare de Dumnezeu; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și prin rugăciunile tale mântuiești din moarte sufletele noastre [1596].

... ea este Mama noastră în ordinea harului

967.    Prin aderarea ei totală la voința Tatălui, la lucrarea răscumpărătoare a Fiului ei, la orice îndemn al Duhului Sfânt, Fecioara Maria este pentru Biserică modelul credinței și al iubirii. Prin aceasta, ea este «membru supraeminent și cu totul deosebit al Bisericii [1597]», și constituie chiar «prefigurarea, prototipul», (typos) Bisericii [1598].

968.    Dar rolul ei în raport cu Biserica și cu omenirea întreagă merge și mai departe. «Ea a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului prin ascultare, credință, speranță și iubire aprinsă, pentru a reda sufletelor viața supranaturală. De aceea ea ne este Mamă în ordinea harului [1599].»

969.    «Această maternitate a Mariei dăinuie neîncetat în economia harului, de la consimțământul dat prin credință la Bunavestire și menținut fără șovăire sub Cruce, până la încununarea veșnică a tuturor celor aleși. Într-adevăr, ridicată la cer, ea nu a părăsit această misiune mântuitoare, ci prin mijlocirea ei multiformă continuă să ne obțină darurile mântuirii veșnice. (...) De aceea Fericita Fecioară este invocată în Biserică sub titlurile de Apărătoare, Sprijinitoare, Ajutătoare, Mijlocitoare [1600].»

970.    «Rolul de mamă al Mariei față de oameni nu umbrește și nu micșorează în nici un fel unica mijlocire a lui Cristos, ci îi arată puterea. Căci orice influență mântuitoare a Fericitei Fecioare (...) decurge din belșugul meritelor lui Cristos, se întemeiază pe mijlocirea lui, depinde în întregime de această mijlocire și din ea își ia toată puterea [1601].» «Într-adevăr, nici o făptură nu poate fi vreodată comparată cu Cuvântul Întrupat, Răscumpărătorul. Însă, după cum la Preoția lui Cristos participă, în moduri diferite, atât preoții cât și poporul credincios, și după cum bunătatea unică a lui Dumnezeu este realmente răspândită în diferite feluri în făpturi, la fel și unica mijlocire a Răscumpărătorului nu exclude, ci suscită în făpturi o cooperare variată ce provine de la unicul Izvor [1602].»

II. Cultul Sfintei Fecioare

971.    «Mă vor ferici toate neamurile» (Lc 1, 48): «Evlavia Bisericii față de Sfânta Fecioară face parte intrinsecă din cultul creștin [1603].» Sfânta Fecioară «este pe bună dreptate cinstită de Biserică printr-un cult deosebit. Din cele mai vechi timpuri, Sfânta Fecioară e venerată sub titlul de ''Născătoare de Dumnezeu'', sub a cărei ocrotire credincioșii aleargă rugându-se în toate primejdiile și nevoile (...). Acest cult (...), deși este cu totul aparte, diferă în mod esențial de cultul de adorație care i se aduce Cuvântului Întrupat deopotrivă ca și Tatălui și Duhului Sfânt și îl favorizează în cel mai înalt grad [1604]»; el își găsește expresia în sărbătorile liturgice dedicate Născătoarei de Dumnezeu [1605] și în rugăciunea mariană, cum ar fi Sfântul Rozariu, «rezumat al întregii Evanghelii [1606]».

III. Maria - Icoana eshatologică a Bisericii

972.    După ce am vorbit despre Biserică, despre originea, misiunea și destinul ei, nu putem încheia mai bine decât întorcându-ne privirea spre Maria pentru a contempla în ea ce este Biserica în misterul ei, în «peregrinarea credinței», și ce va fi în Patrie, la capătul drumului ei, unde o așteaptă «în slava Preasfintei și Nedespărțitei Treimi», «în comuniunea tuturor sfinților [1607]», aceea pe care Biserica o venerează ca pe Mama Domnului său și ca pe propria sa Mamă:

Mama lui Isus, după cum în ceruri, glorificată deja cu trupul și sufletul, este chipul și pârga Bisericii care va ajunge la plinătate în veacul ce va să vină, tot astfel, aici pe pământ, strălucește ca un semn de speranță sigură și de mângâiere pentru Poporul peregrin al lui Dumnezeu, până când va veni Ziua Domnului [1608].

PE SCURT

973.

Rostind acel «Fiat» de la Bunavestire și dându-și consimțământul la misterul Întrupării, Maria colaborează deja la toată lucrarea pe care trebuie să o împlinească Fiul ei. Ea este Mamă pretutindeni unde El este Mântuitor și Cap al Trupului mistic.

974.

Preasfânta Fecioară Maria, după ce și-a împlinit drumul vieții pământești, a fost ridicată cu trupul și cu sufletul la slava cerească, unde este deja părtașă de slava Învierii Fiului ei, anticipând învierea tuturor mădularelor Trupului lui.

975.

«Credem că Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, noua Evă, Maica Bisericii, își continuă în cer rolul de mamă față de mădularele lui Cristos [1609].»

Note


1589. LG 53, citându-l pe Sf. Augustin, Virg. 6.
1590. Paul VI, Cuvântare, 21 noiembrie 1964.
1591. LG 57.
1592. LG 58.
1593. LG 69.
1594. LG 59.
1595. LG 59; cf. Proclamarea, de către Papa Pius XII, în 1950, a dogmei Ridicării la cer a Fericitei Fecioare Maria: DS 3903.
1596. Liturgia bizantină, Troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (15 August).
1597. LG 53.
1598. LG 63.
1599. LG 61.
1600. LG 62.
1601. LG 60.
1602. LG 62.
1603. MC 56.
1604. LG 66.
1605. Cf. SC 103.
1606. Cf. MC 42.
1607. LG 69.
1608. LG 68.
1609. SPF 15.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire