pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHISM 

Catehismul Bisericii Catolice
achizitionare: 28.08.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

ARTICOLUL 6
«Isus s-a suit la cer, șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul»

659.    «Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, s-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu» (Mc 16, 19). Trupul lui Cristos a fost glorificat din momentul Învierii sale, după cum o dovedesc însușirile noi și supranaturale de care Trupul său se bucură de acum înainte în permanență [1030]. Dar în timpul celor patruzeci de zile în care va mânca în mod familiar cu ucenicii săi [1031] și îi va învăța despre Împărăție [1032], slava lui rămâne învăluită sub trăsăturile unei umanități obișnuite [1033]. Ultima apariție a lui Isus se sfârșește prin intrarea ireversibilă a umanității sale în gloria dumnezeiască simbolizată de norul [1034] și cerul [1035] în care șade de acum înainte de-a dreapta lui Dumnezeu [1036]. În mod cu totul excepțional și unic, El i se va arăta lui Paul «ca unuia născut înainte de vreme» (1 Cor 15, 8) într-o ultimă apariție care îl instituie pe acesta apostol [1037].

660.    Caracterul voalat din acest timp al gloriei Celui Înviat transpare în cuvântul lui tainic către Maria Magdalena: «Încă nu m-am suit la Tatăl meu. Mergi la frații mei și spune-le: mă sui la Tatăl meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru» (In 20, 17). Aceasta indică o diferență de manifestare între slava lui Cristos cel înviat și cea a lui Cristos preamărit de-a dreapta Tatălui. Evenimentul, în același timp istoric și transcendent, al Înălțării marchează trecerea de la una la cealaltă.

661.    Această ultimă etapă rămâne strâns unită cu cea dintâi: coborârea din ceruri realizată în Întrupare. Numai Cel care «a ieșit de la Tatăl» poate «să se întoarcă la Tatăl»: Cristos [1038]. «Și nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel care s-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer» (In 3, 13) [1039]. Lăsată pe seama puterilor sale naturale, omenirea nu are acces la «Casa Tatălui» (In 14, 2), la viața și la fericirea lui Dumnezeu. Numai Cristos a putut să-i deschidă omului acest acces dându-ne astfel «încredere că și noi, făcând parte din Trupul lui, îl vom urma acolo unde a mers înaintea noastră El, Capul și Începutul [1040]».

662.    «Iar Eu, când mă voi înălța de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine» (In 12, 32). Înălțarea pe Cruce semnifică și vestește Înălțarea la cer. Este începutul acesteia. Isus Cristos, Preotul unic al Noului și veșnicului Legământ, «n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mână de om, (...) ci chiar în cer, ca să se înfățișeze pentru noi înaintea lui Dumnezeu» (Evr 9, 24). În cer Cristos își exercită necontenit preoția, «căci e pururi viu ca să mijlocească pentru cei ce se apropie prin El de Dumnezeu» (Evr 7, 25). În calitate de «mare preot al bunurilor viitoare» (Evr 9, 11), El este centrul și împlinitorul principal al liturgiei care-l cinstește pe Tatăl în ceruri [1041].

663.    De acum înainte, Cristos șade de-a dreapta Tatălui: «Prin dreapta Tatălui înțelegem slava și cinstea dumnezeirii în care Cel care exista ca Fiu al lui Dumnezeu mai înainte de toți vecii ca Dumnezeu și consubstanțial Tatălui s-a așezat cu trupul după ce s-a întrupat și după ce trupul lui a fost preaslăvit [1042]».

664.    Șederea de-a dreapta Tatălui semnifică inaugurarea domniei lui Mesia, împlinirea viziunii profetului Daniel despre Fiul Omului: «Și lui i s-a dat stăpânirea, slava și împărăția, și toate popoarele și neamurile și limbile îi slujeau lui. Stăpânirea lui este veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția lui nu va fi nimicită niciodată» (Dan 7, 14). Din acest moment, apostolii au devenit martorii «Împărăției care nu va avea sfârșit [1043]».

PE SCURT

665.

Înălțarea lui Cristos marchează intrarea definitivă a umanității lui Isus în domeniul ceresc al lui Dumnezeu, de unde va veni iarăși [1044], dar care până atunci îl ascunde privirilor oamenilor [1045].

666.

Isus Cristos, Capul Bisericii, merge înaintea noastră în Împărăția glorioasă a Tatălui pentru ca noi, mădularele Trupului său, să trăim în speranța că într-o zi vom fi pe vecie cu El.

667.

Isus Cristos, intrând o dată pentru totdeauna în sanctuarul cerului, mijlocește necontenit pentru noi, fiind Mijlocitorul care ne asigură necontenit revărsarea Duhului Sfânt.

Note


1030. Cf. Fapte 10, 41.
1031. Cf. Fapte 1, 3.
1032. Cf. Mc 16, 12; Lc 24, 15; In 20, 14-15; 21, 4.
1033. Cf. Fapte 1, 9; cf. și Lc 9, 34-35; Ex 13, 22.
1034. Cf. Lc 24, 51.
1035. Cf. Mc 16, 19; Fapte 2, 33; 7, 56; cf. și Ps 110, 1.
1036. Cf. 1 Cor 9, 1; Gal 1, 16.
1037. Cf. In 16, 28.
1038. Cf. Ef 4, 8-10.
1039. LR, Prefața Înălțării.
1040. Cf. Ap 4, 6-11.
1041. Sfântul Ioan din Damasc, F.o. 4, 2.
1042. Simbolul niceno-constantinopolitan.
1043. Cf. Fapte 1, 11.
1044. Cf. Col 3, 3.
1045. Cf. Ef 4, 10; 1 Cor 15, 24. 27-28.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire