pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHISM 

Catehismul Bisericii Catolice
achizitionare: 28.08.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

ARTICOLUL 5
«Isus Cristos s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morți»

631.    «Isus s-a coborât în părțile cele mai de jos ale pământului. Cel ce s-a coborât, acela este care s-a și suit» (Ef 4, 9-10). Simbolul apostolilor mărturisește în același articol de credință coborârea lui Isus în iad și Învierea lui din morți a treia zi, deoarece în Paștele său el a făcut să țâșnească viața din străfundurile morții:

Cristos, Fiul tău,
care, înălțându-se din adâncul mormântului,
și-a revărsat asupra neamului omenesc lumina lină
și viețuiește și domnește în vecii vecilor. Amin [974].

PARAGRAFUL 1. Cristos s-a coborât în iad

632.    Afirmațiile frecvente din Noul Testament după care Isus «a înviat din morți» (Fapte 3, 15; Rom 8, 11; Cor 15, 20) presupun că, înainte de Înviere, El a locuit în lăcașul morților [975]. Aceasta este cea dintâi semnificație pe care predicarea apostolilor a dat-o coborârii lui Isus în iad: Isus a cunoscut moartea ca toți oamenii și a coborât la ei cu sufletul său în lăcașul morților. Dar El s-a coborât acolo ca Mântuitor, proclamând Vestea cea bună spiritelor care erau prizoniere [976].

633.    Scriptura numește iad, Șeol sau Hades [977], lăcașul morților în care s-a coborât Isus cel mort, fiindcă cei care se află acolo sunt privați de vederea lui Dumnezeu [978]. Într-adevăr, aceasta este, în așteptarea Răscumpărătorului, condiția tuturor celor care au murit, răi sau drepți [979], ceea ce nu înseamnă că soarta lor este identică, după cum arată Isus în parabola săracului Lazăr care a fost primit în «sânul lui Abraham» [980]. «Tocmai pe aceste suflete sfinte care îl așteptau pe Eliberatorul lor în sânul lui Abraham le-a eliberat Isus când s-a coborât în iad [981].» Isus nu s-a coborât în iad ca să-i scape pe cei osândiți [982], nici ca să distrugă iadul osândirii [983], ci ca să elibereze pe cei drepți care l-au precedat [984].

634.    «Vestea cea bună a fost adusă deopotrivă și morților...» (1 Pt 4, 6). Coborârea în iad este împlinirea, până la desăvârșire, a vestirii evanghelice a mântuirii. Este ultima fază a misiunii mesianice a lui Isus, fază condensată în timp, dar nemărginit de vastă în semnificația sa reală de extindere a lucrării răscumpărătoare asupra tuturor oamenilor din orice timp și orice loc, căci toți cei mântuiți au fost făcuți părtași la Răscumpărare.

635.    Deci Cristos s-a coborât în străfundurile morții [985] pentru ca «cei morți să audă glasul Fiului lui Dumnezeu și, auzindu-l, să învie» (In 5, 25). Isus, «Începătorul vieții» (Fapte 3, 15), «a surpat prin moartea sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, și a izbăvit pe acei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața» (Evr 2, 14-15). De acum înainte, Cristos cel înviat «are cheile morții și ale iadului» (Ap 1, 18) și «în numele lui Isus tot genunchiul se pleacă, al celor cerești și al celor pământești și al celor dedesubt» (Fil 2, 10).

O mare liniște domnește astăzi pe pământ, o mare liniște și o mare singurătate. O mare liniște, pentru că Regele doarme. Pământul s-a cutremurat și s-a liniștit, pentru că Dumnezeu a adormit în trup și s-a dus să-i trezească pe cei care dormeau din veci (...). El îl va căuta pe Adam, cel dintâi Părinte al nostru, oaia cea rătăcită. El vrea să-i cerceteze pe toți aceia care sunt așezați în întuneric și în umbra morții. Se duce să-i scape de suferințe pe Adam cel aflat în lanțuri și pe Eva, prizonieră și ea, El care este în același timp Dumnezeul lor și Fiul lor (...). «Eu sunt Dumnezeul tău, și pentru tine am devenit Fiul tău. Scoală-te, tu care dormeai, căci nu te-am creat ca să stai aici înlănțuit în iad. Scoală-te din morți: Eu sunt Viața celor care au murit [986].»

PE SCURT

636.

Prin expresia «Isus s-a coborât în iad», Simbolul mărturisește că Isus a murit cu adevărat și că, prin moartea sa pentru noi, El a învins moartea și pe diavol «care are stăpânirea morții» (Evr 2, 14).

637.

Cristos mort s-a coborât cu sufletul unit cu Persoana sa divină în lăcașul morților. El a deschis porțile cerului celor drepți care îl precedaseră.

Note


974. Cf. Evr 13, 20.
975. Cf. 1 Pt 3, 18-19.
976. Cf. Fil 2, 10; Fapte 2, 24; Ap 1, 18; Ef 4, 9.
977. Cf. Ps 6, 6; 88, 11-13.
978. Cf. Ps 89, 49; 1 Sam 28, 19; Ez 32, 17-32.
979. Cf. Lc 16, 22-26.
980. CR 1, 6, 3.
981. Cf. Cc. Roma (în 745): DS 587.
982. Cf. DS 1011; 1077.
983. Cf. Cc. Toledo IV (în 625): DS 485; Mt 27, 52-53.
984. Cf. Mt 12, 40; Rom 10, 7; Ef 4, 9.
985. Veche omilie pentru Sâmbăta Sfântă.
986. Liturgia bizantină, Troparul de Paști.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire