pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHISM 

Catehismul Bisericii Catolice
achizitionare: 28.08.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

PARAGRAFUL 3. Atotputernicul

268.    Dintre toate atributele divine, singurul amintit în Simbol este Atotputernicia lui Dumnezeu: mărturisirea ei are o mare însemnătate pentru viața noastră. Noi credem că ea este universală, fiindcă Dumnezeu, care a creat toate [304], toate le cârmuiește și toate le poate; iubitoare, căci Dumnezeu este Tatăl nostru [305]; tainică, numai credința putând să o discearnă, atunci când «ea se arată în slăbiciune» (2 Cor 12, 9) [306].

«Toate câte le vrea le săvârșește» (Ps 115, 3)

269.    Sfintele Scripturi mărturisesc de nenumărate ori puterea universală a lui Dumnezeu. El este numit «Cel Puternic al lui Iacob» (Gen 49, 24; Is 1, 24 e.a.), «Domnul oștirilor», «Cel Puternic, Cel Viteaz» (Ps 24, 8-10). Dumnezeu este Atotputernic «în cer și pe pământ» (Ps 135, 6) fiindcă El le-a făcut. Așadar, pentru El nimic nu e cu neputință [307] și dispune după voia sa de propria-i lucrare [308]; El este Stăpânul universului, a cărui ordine El a stabilit-o și care îi rămâne întru totul supus și gata să îl asculte; El este Stăpânul istoriei: El cârmuiește inimile și evenimentele după bunul său plac [309]: «Căci Tu pururea ai putere nemărginită și tăriei brațului tău cine îi va sta împotrivă?» (Înț 11, 21).

«Tu te înduri de toți, căci Tu toate le poți» (Înț 11, 23)

270.    Dumnezeu e Tatăl Atotputernic. Calitatea sa de părinte și puterea sa se luminează una pe cealaltă. Într-adevăr, El își arată Atotputernicia paternă prin felul în care se îngrijește de nevoile noastre [310]; prin înfierea pe care ne-o dăruiește («Eu vă voi fi vouă Tată, iar voi îmi veți fi mie fii și fiice, zice Domnul Atotputernic», 2 Cor 6, 18); în sfârșit, prin nesfârșita sa îndurare, de vreme ce El își arată în cel mai înalt grad puterea iertând de bunăvoie păcatele.

271.    Atotputernicia divină nu este nicidecum arbitrară: «În Dumnezeu, puterea și esența, voința și inteligența, înțelepciunea și dreptatea sunt unul și același lucru, astfel că nimic nu poate exista în puterea divină care să nu poată exista în dreapta voință a lui Dumnezeu ori în înțeleapta sa judecată [311]».

Misterul aparentei neputințe a lui Dumnezeu

272.    Credința în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, poate fi pusă la încercare de experiența răului și a suferinței. Dumnezeu poate părea uneori absent și incapabil să împiedice răul. Or, Dumnezeu Tatăl și-a revelat Atotputernicia în chipul cel mai tainic, prin înjosirea de bunăvoie și prin Învierea Fiului său, prin care a biruit răul. Astfel, Cristos cel răstignit este «puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii» (1 Cor 1, 24-25). Căci Tatăl «a desăvârșit tăria puterii sale» și a arătat «cât de covârșitoare este măreția puterii sale pentru noi, cei ce credem» (Ef 1, 19-22), prin Învierea și înălțarea lui Cristos.

273.    Singură credința poate adera la căile tainice ale Atotputerniciei lui Dumnezeu. Această credință se laudă în slăbiciunile sale pentru a atrage asupra sa puterea lui Cristos [312]. Modelul suprem al acestei credințe este Fecioara Maria, cea care a crezut că «la Dumnezeu nimic nu este cu neputință» (Lc 1, 37) și care a putut să-l preamărească pe Domnul: «Lucruri mari mi-a făcut Cel Atotputernic și sfânt e Numele lui» (Lc 1, 49).

274.    «Nimic nu este mai potrivit pentru a ne întări credința și speranța decât convingerea adânc întipărită în sufletele noastre că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Rațiunea noastră cucerită de ideea Atotputerniciei divine va accepta cu ușurință și fără nici o ezitare tot ceea ce [Crezul] ne va propune spre credință, lucrurile cele mai însemnate, cele mai greu de înțeles, ca și cele mai înalte, care depășesc legile firești ale naturii [313].»

PE SCURT

275.

Noi mărturisim împreună cu dreptul Iob: «Știu că ești Atotputernic: nu este nici un gând care să nu ajungă pentru tine faptă» (Iob 42, 2).

276.

Fidelă mărturiei Scripturii, Biserica își înalță adesea rugăciunea către «Dumnezeul Atotputernic și Veșnic» (omnipotens sempiterne Deus...), crezând cu tărie că «la Dumnezeu nimic nu este cu neputință» (Gen 18, 14; Lc 1, 37; Mt 19, 26).

277.

Dumnezeu își manifestă Atotputernicia întorcându-ne de la păcatele noastre și reașezându-ne în prietenia sa, prin har: «Deus, qui omnipotentiam tuam parcendo maxime et miserando manifestas - Dumnezeule, care ne dai dovada supremă a puterii tale, iertând și milostivindu-te [314]...»

278.

Dacă nu am crede că iubirea lui Dumnezeu este Atotputernică, oare am putea crede că Tatăl ne-a creat, Fiul ne-a răscumpărat, Duhul Sfânt ne-a sfințit?

Note


304. Cf. Gen 1, 1; In 1, 3.
305. Cf. Mt 6, 9.
306. Cf. 1 Cor 1, 18.
307. Cf. Ier 32, 17; Lc 1, 37.
308. Cf. Ier 27, 5.
309. Cf. Est 4, 17b; Prov 21, 1; Tob 13, 2.
310. Cf. Mt 6, 32.
311. Sf. Toma Aq., S.Th. 1, 25, 5, ad 1.
312. Cf. 2 Cor 12, 9; Fil 4, 13.
313. CR 1, 2, 13.
314. LR, Colecta din duminica a 26-a.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire