pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VI.
Celibatul și fecioria

Secțiunea 8.
Paul vorbește despre căsătorie din punct de vedere pastoral

Sf. Paul, ca păstor, se adresa în parte unei neînțelegeri particulare privind căsătoria din partea turmei sale. El a răspuns de asemenea la întrebările puse lui despre căsătorie și feciorie sau celibat: "Referitor la cele ce mi le-ați scris" [36]. Nu știm care au fost întrebările, dar există indicii în pasajul scris de Paul. Probabil unul dintre noii convertiți ai lui Paul întreba dacă este sau nu imorală căsătoria - în lumina noii Evanghelii a lui Cristos. Poate să fi fost un tânăr care încerca să se hotărască dacă trebuie să se căsătorească sau nu. Este și mai probabil să fi fost un părinte sau tutore care încerca să decidă dacă să aranjeze sau nu o căsătorie pentru o tânără. În Corintul primului secol, "deciziile aparțineau în general mai mult părinților și tutorilor decât tinerilor înșiși" [37]. Se poate de asemenea să fi fost un soț nou convertit care se întreba cum trebuie să trăiască în căsătorie acum că este creștin. Se poate să fi întrebat dacă noua Evanghelie îi cerea să nu se bucure de privilegiile căsătoriei. În orice caz, contextul răspunsului lui Paul dezvăluie clar o întrebare legată de relația dintre căsătorie și feciorie și de cum ar trebui trăită căsătoria. Dar este important să înțelegem că Paul răspunde la una sau mai multe întrebări specifice. Întrebarea determină nu doar răspunsul, ci foarte adesea și tonul răspunsului. Așadar, învățătura lui Paul din prima Scrisoare către Corinteni trebuie să fie citită cu înțelegerea că el răspunde la o întrebare. De fapt, ca în multe cazuri, se poate să fi preferat să trateze întreaga problemă mai sistematic sau într-un alt mod. Dar întrebarea și limitele unei scrisori se poate să îl fi împiedicat să trateze această temă într-un mod diferit decât a făcut-o.

Înțelegerea greșită a creștinilor corinteni cu privire la căsătorie în lumina Evangheliei și întrebarea pusă lui Paul dau o anumită "coloratură" răspunsului său. În lumina acestei "coloraturi" pastorale, ar fi o gravă greșeală de interpretare să ignorăm învățătura definitivă, adică aceea că fiecare are o vocație dată lui de Dumnezeu, și să interpretăm căsătoria într-un sens negativ doar din cauza unei anume fraze cum este: "Așa încât cel care își dă în căsătorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dă în căsătorie va face și mai bine" [38]. Spunând că nu există vreun păcat sau rău în a te căsători [39], pasajul care spune că cel care să căsătorește face bine și cel care nu se căsătorește face și mai bine trebuie văzut în lumina învățăturii anterioare privind căsătoria și fecioria sau celibatul ca o vocație de la Dumnezeu. Văzute toate în această lumină, cu "coloratura" pastorală, Paul nu spune nimic diferit de ceea ce a spus Cristos când a învățat că cei cărora li s-a dat vocația la feciorie sau celibat trebuie să o accepte [40].

Mai există o altă notă pastorală foarte importantă în pasajul din capitolul 7 din 1Corinteni. Paul scrie: "Totuși, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Dar aceștia vor avea suferințe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruț" [41]. Papa a scris despre această frază și cele similare din textele pauline: "Să fie aceasta o expresie a aversiunii personale a Apostolului cu privire la căsătorie? În această observație realistă trebuie să vedem un avertisment just pentru aceia care - așa cum o fac uneori tinerii - consideră că uniunea conjugală și traiul împreună trebuie să le aducă doar fericire și bucurie. Experiența vieții arată că soții sunt nu rareori dezamăgiți în marile lor așteptări. Bucuria uniunii aduce cu ea de asemenea acele 'suferințe în trupul lor' despre care scrie Apostolul în Scrisoarea sa către Corinteni. Acestea sunt adesea 'suferințe' de natură morală. Dacă prin aceasta intenționează să spună că adevărata iubire conjugală - tocmai acea iubire prin intermediul căreia 'va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup' (Geneză 2,24) - este de asemenea o iubire dificilă, el rămâne cu siguranță pe terenul adevărului evanghelic și nu este nici un motiv aici pentru a vedea simptome ale atitudinii care a caracterizat mai apoi maniheismul" [42].

Sf. Paul vorbește ca un păstor realist care a văzut căsnicii cu necazuri și dificultăți. El dorește să își "cruțe" turma de aceste dificultăți, așa cum ar face-o orice păstor. Cât de mulți diaconi, preoți, Episcopi și chiar și Papi, precum și consilieri maritali și toți aceia din profesiuni similare nu au avut uneori un gând similar în fața anumitor dificultăți prezentate de credincioșii sau clienții lor căsătoriți? Doar pentru că cineva dorește să cruțe oamenii de dificultățile din căsătorie nu înseamnă că acela este în mod necesar împotriva tuturor căsătoriilor. Și în mod clar, Paul nu a fost împotriva căsătoriei! El vorbește despre o soție creștină sau un soț creștin care îl sfințesc pe partenerul necredincios [43]; vorbește în sensul ca soții și soțiile să nu se despartă [44]; declară clar că nu este păcătoasă căsătoria și că este o chemare de la Dumnezeu; și în final învață că cei care se căsătoresc fac bine!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire