pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VI.
Celibatul și fecioria

Secțiunea 3.
Celibatul este diferit de starea noastră de după învierea trupului

Evident, dacă viața celibă sau feciorelnică trebuie să fie un act de iubire exprimat în și prin trup, trebuie să fie liber aleasă, pentru că dacă nu ar fi așa, după cum am văzut, nu ar fi un act de iubire - nu ar fi o alternativă umană adecvată la uniunea dintre soți (văzută din punctul de vedere al subiectului uman, care poate acționa în mod uman doar prin cunoaștere și alegere liberă). Așadar, una dintre caracteristicile esențiale ale fecioriei și celibatului în învățătura lui Cristos este aceea că trebuie să fie alese. De fapt, invitația Domnului la celibat sau feciorie ca vocație face deosebit de clară această caracteristică. După comentariul lui Cristos despre divorț în Evanghelia lui Matei [16], discipolii săi i-au spus: "Dacă astfel este pricina omului cu femeia [dacă divorțul nu este permis], nu este de folos să se însoare". El a răspuns: "Nu toți pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, și sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înșiși, pentru împărăția cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă" [17]. Cristos menționează trei motive pentru care cineva ar putea să nu se căsătorească: s-a născut incapabil de a se căsători; a fost făcut astfel de către alți oameni; și a ales să nu se căsătorească pentru împărăția cerurilor. Primele două categorii privesc probleme fizice care sunt rezultatul unor defecte congenitale sau al unor intervenții umane. În amândouă aceste cazuri, cel care este incapabil de căsătorie nu are de ales în această privință. A treia categorie enumerată de Domnul sunt cei care au ales să nu se căsătorească "pentru împărăția cerurilor". Această a treia categorie se deosebește de celelalte două în primul rând pentru că este liber aleasă de individ și în al doilea rând pentru că este pentru cer, adică pentru motive supranaturale.

Cerința ca aceia care îmbrățișează celibatul sau fecioria să aleagă explicit această stare pentru împărăția cerurilor deosebește calea vieții lor de starea necăsătorită după învierea trupului (după A Doua Venire) în cer, la sfârșitul lumii, când sufletele și trupurile noastre vor fi reunite în slavă. După cum scria Papa, "Există o diferență esențială între starea omului în învierea trupului și alegerea voluntară a abstinenței pentru împărăția cerurilor în viața pământească și în 'starea istorică' a omului căzut și răscumpărat. Absența escatologică a căsătoriei va fi o 'stare', adică modul propriu și fundamental de existență al ființelor umane, bărbați și femei, în trupurile lor glorificate. Abstinența pentru Împărăția Cerurilor, ca rod al unei alegeri carismatice, este o excepție cu privire la cealaltă stare, adică acea stare la care omul 'de la început' devine și rămâne participant în decursul existenței sale pământești" [18].

Nu există nici o contradicție între învățătura lui Cristos privind celibatul (sau fecioria) și învățătura lui despre căsătorie. Amândouă se bazează pe unitatea trup-persoană a ființei umane. Amândouă se bazează pe, cum ar fi spus Papa, orientarea subiectului personal (cunoaștere și alegere) către un altul: fie Cristos fie un soț. Amândouă stările reprezintă un act de dăruire de sine, un act de iubire, care este exprimat în și prin trup. Amândouă se bazează pe revelarea faptului că ființa umană este chemată la a iubi și a exprima acea iubire în și prin propriul trup.

Faptul că angajamentul față de un soț și angajamentul la feciorie sau celibat nu sunt în conflict este grafic și simbolic demonstrat în unele ordine religioase de femei. Cele care urmează să fie primite în ordin se îmbracă în rochie albă ca de nuntă pentru că ele sunt miresele lui Cristos. În cadrul ceremoniei ele își dau consimțământul lui Cristos. În unele privințe ritualul nu este deosebit de ritualul căsătoriei. Dacă angajamentul la celibat sau feciorie nu ar fi un angajament de iubire exprimat în și prin trupul uman (așa cum este căsătoria), practica acestor ordine religioase ar fi ofensatoare.

Trebuie arătat că învățătura lui Cristos despre feciorie și celibat indică clar că această vocație este complementară vocației maritale. Papa Ioan Paul al II-lea a arătat că învățătura lui Cristos despre feciorie sau celibat pentru împărăția cerurilor nu este așezată împreună cu răspunsul dat de El saducheilor la întrebarea despre femeia care a fost căsătorită și șapte frați. Saducheii l-au întrebat pe Cristos a cui soție va fi ea în cer de vreme ce a fost căsătorită cu șapte bărbați. El a răspuns că în cer "nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită" [19]. Deși celibatul și fecioria creștine sunt pentru împărăția cerurilor, Cristos nu a plasat această învățătură alături de cea despre înviere și despre modul în care va fi unitatea trup-persoană în cer. El nu a pus această învățătură împreună cu unitatea trup-persoană din cer pentru că fecioria și celibatul în această viață alese pentru împărăția cerurilor sunt o alegere făcută în contextul "omului istoric", al stării căzute (din cauza păcatului originar) a tuturor ființelor umane acum pe pământ. Astfel, alegerea celibatului creștin este analogă cu alegerea căsătoriei. Ambele vocații sunt alese în contextul moștenirii păcatului originar și a efectelor sale.

Faptul că Cristos plasează învățătura Sa despre celibat și feciorie pentru împărăția cerurilor imediat după învățătura Sa despre căsătorie indică clar că norma o constituie căsătoria, iar celibatul și fecioria creștine sunt excepții. Faptul că Cristos vorbește prima dată despre căsătorie și apoi despre celibat și feciorie demonstrează acest lucru, după cum o face și remarca Sa "Cine poate înțelege să înțeleagă". Mai mult, ideea că este "pentru împărăția cerurilor" indică faptul că această alegere nu urmărește un rezultat pământesc și natural, cum ar face-o căsătoria cu posibilitatea procreării copiilor, ci unul supranatural care nu poate fi norma pentru existența pământească.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire