pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VI.
Celibatul și fecioria

Secțiunea 2.
Alegerea căsătoriei sau a celibatului trebuie să fie liberă

Este interesant de arătat că chemarea lui Cristos la feciorie și celibat pentru cei care pot să o primească se găsește chiar în pasajul în care se află și răspunsul Lui la întrebarea fariseilor despre divorț. După ce răspunde la întrebarea fariseilor, discipolii Săi îi spun lui Cristos că ar fi mai bine ca oamenii să nu se căsătorească (deoarece divorțul nu va mai fi acceptat ca o opțiune morală). Cristos răspunde la aceste remarci spunând: "Nu toți pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, și sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înșiși, pentru împărăția cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă" [13]. Evident, Cristos nu consideră învățătura Sa despre căsătorie și învățătura Sa despre celibat și feciorie a fi contradictorii.

Într-adevăr, nu sunt. Punctul esențial al analizei făcute de Papa Ioan Paul al II-lea asupra trupului uman este că acesta e o expresie a persoanei. În meditațiile lui la Calea Crucii, ca parte a predicării la zilele de reculegere ale Papei Paul al VI-lea în 1976, Karol Wojtyla a scris despre Cristos la a zecea Stațiune (Cristos este dezbrăcat de hainele Sale): "Cu fiecare rană, fiecare spasm de durere, cu fiecare mușchi încordat, cu fiecare picătură de sânge, cu toată epuizarea din brațele Sale, toate vânătăile și carnea sfâșiată de pe spate și umeri, acest trup dezbrăcat duce la îndeplinire atât voința Tatălui cât și pe cea a Fiului" [14]. Trupul lui Cristos a exprimat Persoana Sa deoarece prin trupul Său au fost exprimate sau manifestate alegerile Sale, actele sale de voință. În mod evident, aceste alegeri se aflau în cunoașterea Sa din intelectul Său. Așadar, trupul Său a exprimat Persoana Sa pentru că prin acesta a manifestat și a demonstrat în afară la ce se gândea și ceea ce a ales.

Trupul uman, nu doar în Cristos, ci în noi toți, trebuie să exprime persoanele noastre, adică să facă evident ce gândim și ce alegem. În procesul de a cunoaște o altă persoană, un viitor soț, un bărbat sau o femeie ar putea fi atrași la început de frumusețea fizică, de farmecul sau de puterea celuilalt; pe scurt, de toate acele caracteristici pe care le etichetăm ca masculine sau feminine. Dar dacă se dorește ca această relație să aibă o temelie solidă, în cele din urmă ei trebuie să ajungă să vadă demnitatea cu care cealaltă persoană a fost creată de Dumnezeu. El sau ea ajunge să înțeleagă că stă în fața unei alte persoane care este de asemenea o imagine a lui Dumnezeu. Ajungând să înțeleagă demnitatea și valoarea celeilalte persoane, uneori se dezvoltă iubirea - o alegere deliberată în voință de a se dărui pe sine acestei alte persoane datorită marii comori, valorii infinite a celeilalte persoane, așa cum poate fi înțeleasă de minte. Când o astfel de alegere se întâlnește cu o alegere similară făcută de celălalt, există un angajament reciproc care este apoi pecetluit de consimțământul de a se căsători, repetat înaintea unui martor al Bisericii. Consimțământul întemeiază comuniunea maritală. Comuniunea maritală este apoi exprimată prin unirea celor doi într-un singur trup. Expresia trupească a comuniunii este rezultatul direct al cunoașterii reciproce a soților și al alegerii lor reciproce de a se dărui pe sine unul altuia.

Dar, la fel de evident, oamenii pot să aleagă liber să nu intre într-o astfel de comuniune. Dacă comuniunea maritală se bazează pe cunoașterea demnității celuilalt și pe o alegere liberă de a se dărui pe sine acelei persoane, atunci este evident că oamenii nu sunt constrânși să facă o astfel de alegere. (De fapt, constrângerea este contrară iubirii și invalidează căsătoria. De exemplu, căsătoriile încheiate sub amenințarea cu pistolul nu sunt recunoscute, pentru că forța se opune iubirii care este, în esența sa, o alegere liberă.) Fiecare persoană poate alege să nu intre într-o comuniune maritală. Poate o persoană nu este potrivită pentru a se căsători. Alta poate nu a întâlnit încă persoana potrivită. O a treia ar putea alege să nu se căsătorească pentru că dorește să rămână necăsătorită.

Dacă semnificația nupțială a trupului arată că suntem chemați să îl iubim pe Dumnezeu și pe ceilalți așa cum Cristos ne iubește și să exprimăm această iubire în și prin trupurile noastre, de ce nu poate cineva alege să își exprime iubirea față de Cristos și față de tot ce a făcut El prin patima și moartea Sa dedicându-și viața Lui, adică iubindu-l pe El fără a intra în comuniunea maritală? De ce nu ar putea cineva să îl imite în starea Sa celibă, feciorelnică? Desigur, așa cum a învățat Biserica de la început, acest lucru nu este numai posibil, ci și demn de laudă dacă cineva este chemat la această vocație. După cum a spus Papa: "omul (bărbat și femeie) este capabil să aleagă darul personal de sine însuși făcut unei alte persoane într-un legământ conjugal în care ei devin 'un trup', și este de asemenea capabil să renunțe de bunăvoie la o astfel de dăruire de sine unei alte persoane, pentru ca, alegând abstinența 'pentru împărăția cerurilor', să se poată dărui pe sine total lui Cristos. Pe baza aceleiași dispoziții a subiectului personal [un subiect personal este constituit de facultățile minții și voinței] și pe baza aceleiași semnificații nupțiale a ființei ca trup, bărbat sau femeie, se poate forma iubirea care îl angajează pe om în căsătorie pe toată durata vieții lui (cf. Matei 19,3-10), dar se poate forma și iubirea care îl angajează pe om la o viață de abstinență pentru împărăția cerurilor (cf. Matei 19,11-12)" [15].
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire