pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul V.
Învierea trupului

Secțiunea 5.
Participarea deplină la viața lui Dumnezeu

A susține faptul că a compara starea după înviere a persoanelor umane în cer cu căsătoria înseamnă mai mult a induce în eroare decât a lămuri înseamnă doar a afirma ceea ce mulți autori mistici au spus timp de secole. Ei arată că limbajul și imaginile umane sunt legate de concepte formate din această lume. Dumnezeu este atât de total "altceva" încât a invoca aceste concepte și imagini înseamnă a exprima neadevăruri despre Dumnezeu, deoarece Dumnezeu cu mult mai presus de conceptele umane și de imaginile pământești, astfel încât acestea aproape devin minciuni când sunt aplicate la Dumnezeu. Există așadar în gândirea mistică o îndelungată tradiție de invocare a tăcerii pure cu privire la Dumnezeu. Orice am spune este atât de departe de realitate încât este mai degrabă fals decât adevărat, așadar ar trebui să nu spunem nimic.

Evident, trebuie să spunem ceva!!! Totuși, valoarea tradiției mistice a tăcerii este aceea de a sublinia adevărul evident: tot ceea ce spunem este doar o analogie, și în nici un caz un fapt real. Când comparăm starea de după înviere din cer cu un ospăț de nuntă, este foarte bine să ne amintim acest punct esențial.

Diferențele dintre căsătoria pământească și uniunea cu Dumnezeu în cer sunt perfect ilustrate de remarcile Papei potrivit cărora "starea virginală a trupului se va arăta total ca fiind împlinirea escatologică a semnificației 'nupțiale' a trupului" [18]. În cer, vom fi toți asemenea virginilor, adică nu ne vom căsători. Cu toate acestea, vom fi cu toții pătrunși de divin și divinizați. Vom fi cuceriți de iubirea lui Dumnezeu văzut "față la față". "Semnificația nupțială a trupului", faptul de a înțelege că suntem chemați să iubim așa cum iubește Dumnezeu, se va împlini perfect în dăruirea noastră totală de sine lui Dumnezeu și în dăruirea Lui de Sine nouă. Și totuși, nu ne vom căsători. Vom fi virgini. Atât căsătoria cât și starea virginală, celibatul și virginitatea, își vor găsi împlinirea împreună în aceeași uniune: uniunea cu Dumnezeu.

Papa scria că uniunea cu Dumnezeu în cer va fi o "concentrare a cunoașterii și a iubirii asupra lui Dumnezeu Însuși [care] nu poate fi decât o participare deplină la viața interioară a lui Dumnezeu" [19]. Cuvântul participare este important în gândirea Papei și înseamnă modul în care doi sau mai mulți oameni se unesc pentru a acționa împreună și totuși se păstrează pe ei înșiși și propria lor demnitate și valoare în acea uniune. Cu alte cuvinte, înseamnă a ne uni împreună cu alții în iubire.

Pentru o înțelegere adecvată a gândirii Papei Ioan Paul al II-lea în această privință, este necesar să ne amintim că pentru filozoful Karol Wojtyla (mai apoi Papa Ioan Paul al II-lea), persoana umană se dezvăluie prin fapte. Create ca persoane, ființele umane au voință liberă. Suntem capabili să acționăm în conformitate cu propriile noastre alegeri. Spre deosebire de animale care sunt "programate" prin instinct, noi avem puterea alegerii libere. Când alegem liber să acționăm, acele fapte devin parte a noastră și ne modelează. De exemplu, aceia care aleg să exerseze cântatul la pian, devin pianiști. Prin faptele noastre, ne modelăm pe noi înșine, adică ne determinăm pe noi înșine. Faptele noastre trebuie să fie întotdeauna în conformitate cu adevărul pe care îl cunoaștem prin intelectul nostru și trupurile noastre trebuie să fie conduse de alegerile noastre pe care le facem în conformitate cu adevărul. Atunci când alegem liber să acționăm în conformitate cu adevărul și trupurile noastre exprimă în exterior acele fapte, ne modelăm și ne determinăm pe noi înșine. Făcând aceasta, transcendem simplul plan fizic. Transcendența orizontală are loc atunci când ne alegem liber propriile noastre fapte și transcendența verticală are loc atunci când acționăm în conformitate cu adevărul. Prin faptul de a ne determina și a ne transcende pe noi înșine și de a acționa cu integralitate (trupul exprimând ceea ce am ales și ceea ce știm că este adevărat), acționăm ca persoane umane și dezvăluim lumii cine suntem noi.

Transcendența, auto-determinarea și integralitatea sunt caracteristicile definitorii ale faptelor umane. În acțiunea împreună cu ceilalți, acestea trebuie să fie prezente. Dar dacă suntem forțați să facem ceva împotriva voinței noastre, atunci demnitatea și valoarea noastră personală sunt vătămate și atacate. Cum putem acționa împreună cu alții și să ne păstrăm demnitatea și valoarea noastră proprie? Aceasta este ceea ce Papa numea participare. Dacă doi sau mai mulți oameni, fiecare dintre ei acționând cu caracteristicile transcendenței, auto-determinării și integralității, se unesc pentru a face ceva împreună, ei participă împreună. După cum spune un autor, "Cuvântul 'participare' este folosit de Wojtyla pentru a indica modul în care, prin acțiune comună, persoana își protejează valoarea personalistă a propriilor sale acte [adică protejează caracteristicile transcendenței, auto-determinării și integralității] și participă împreună la realizarea acțiunii comune și a rezultatelor ei" [20]. Participarea înseamnă a nu fi tratat ca un obiect sau a nu-i trata pe alții ca pe obiecte, adică simple lucruri care pot fi folosite. De fapt, în orice activitate de cooperare, fiecare persoană vede valoarea și demnitatea celuilalt sau a celorlalți. Fiecare persoană confirmă acea infinită demnitate și valoare din celălalt sau ceilalți și experimentează cum celălalt sau ceilalți confirmă aceeași demnitate în el însuși sau în ea însăși. Participarea este astfel o confirmare a propriei demnități și valori și a demnității și valorii celorlalți.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire