pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul V.
Învierea trupului

Secțiunea 4.
Absența uniunii maritale nu va fi o pierdere

Putem de asemenea înțelege absorbirea capacităților trupești în uniunea cu Dumnezeu în lumina nivelului înalt al emoțiilor noastre cauzat de vederea față la față a lui Dumnezeu. Uniunea cu Dumnezeu în cer este una de iubire. Iubirea implică cu siguranță capacitățile emoționale ale trupului. Este evident pentru majoritatea oamenilor după o anumită experiență că puterile fizice ale trupului uman sunt strâns legate de emoțiile persoanei. Chiar și cel mai talentat atlet nu reușește performanțe la fel de bune dacă este tulburat de dificultăți emoționale. Vorbim adesea despre a nu aduce pe teren elemente care distrag. Vorbim de asemenea despre a nu aduce acasă problemele de la serviciu. Aceste vorbe sunt un mod de a sublinia faptul că emoțiile joacă un rol imens în exercitarea capacităților noastre fizice: pe teren ca atlet profesionist; acasă în exprimarea iubirii și a afecțiunii. În mod similar, fiecare soț știe când gândurile celuilalt sunt "în altă parte". În cer, emoțiile noastre vor fi atât de captivate de bucuria de nedescris a uniunii cu Dumnezeu încât ar fi imposibil să ne exercităm oricare dintre capacitățile noastre fizice într-o altă uniune decât cea cu Dumnezeu. (Așadar, expresia trupească a iubirii în uniunea maritală a soților nu va avea loc. Expresia trupească a iubirii se va concentra total asupra lui Dumnezeu Însuși.)

Este foarte important să înțelegem că absența uniunii maritale în cer nu este o lipsă. În starea noastră actuală, majoritatea dintre noi experimentăm o dorință profundă de a ne exprima mai adecvat iubirea noastră față de Dumnezeu, iubirea noastră față de soțul sau soția noastră, iubirea noastră față de copiii, față de prietenii noștri. Trupul uman, așa minunat cum este, e incapabil să exprime complet chiar și trăirile spiritului uman, ale sufletului uman, ca să nu mai vorbim despre trăirile unei Persoane divine, de exemplu Cristos sau Duhul Sfânt. Acest lucru este adevărat și pentru starea omului înainte de păcat, dar este în special adevărat pentru omul "istoric". În cer, în învierea trupului, aceste limitări vor dispărea toate deoarece divinul va pătrunde fiecare capacitate umană și vom fi capabili să exprimăm și să simțim cu capacitățile noastre trupești uniunea de iubire pe care o vom avea cu Dumnezeu. Așadar, nu vom experimenta lipsa uniunii maritale în cer ca pe o pierdere. Mai degrabă, tocmai scopul uniunii maritale, acela de a ne iubi unii pe alții așa cum ne iubește Dumnezeu, va fi adus la o asemenea perfecțiune încât vom ști și vom simți că suntem pe deplin împliniți, că iubim în modul în care am fost creați să iubim. În loc să simțim vreo pierdere sau vreo lipsă, vom fi în sfârșit satisfăcuți că exprimăm în mod adecvat iubirea noastră pentru Dumnezeu și iubirea pentru ceilalți prin Dumnezeu. Această satisfacție față de expresia adecvată (adică în conformitate cu dorințele noastre cele mai profunde) a iubirii pentru Dumnezeu va produce o bucurie de nedescris! Este evident din ceea ce s-a spus că uniunea cu Dumnezeu "față la față" nu va fi, ca să fim exacți, una "nupțială" dacă prin "nupțială" înțelegem o uniune dintre un bărbat și o femeie exprimată prin puterile sexuale. Deși cerul a fost asemănat cu căsătoria perfectă și cu un ospăț de nuntă, aceasta nu este decât o analogie. "Cei considerați vrednici de lumea cealaltă și de învierea din morți nu se vor însura și nici nu se vor mărita" [16]. "Căsătoria și procreația în sine nu caracterizează în mod categoric semnificația originară și fundamentală [de a fi chemați să iubim] a faptului de a avea un trup sau de a fi, din punctul de vedere al trupului, bărbat și femeie. Căsătoria și procreația dau doar o realitate concretă acelei semnificații în dimensiunile istoriei. Învierea indică sfârșitul dimensiunii istorice" [17].

Având aceste învățături ale lui Cristos și reflecțiile Papei Ioan Paul al II-lea asupra acestor învățături, se poate spune că a compara uniunea persoanei umane în unitatea sa trup-suflet în cer după învierea trupului cu un ospăț de nuntă este aproape o minciună. Comparația este atât de falsă, adică transmite atât de multe imagini ale uniunii maritale pământești care nu sunt parte a uniunii cu Dumnezeu în cer, cum ar fi aspectele sexuale, încât îi induce pe oameni în eroare. Chiar și prima idee pe care o transmite, că în căsătorie soții trebuie să se iubească așa cum ne iubește Dumnezeu și în cer îl vom iubi așa cum ne iubește, este falsă deoarece în nici o căsătorie de pe pământ, nici în cea mai perfectă, soții nu se dăruiesc pe sine unul altuia în modul în care vom putea să ne dăruim pe noi înșine lui Dumnezeu în cer.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire