pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul V.
Învierea trupului

Secțiunea 3.
În cer vom fi complet cuceriți de vederea lui Dumnezeu

Spiritualizarea fiecărui aspect al persoanei umane își are ca izvor harul, care ne va face pe noi, și fiecare aspect al persoanelor noastre, părtași la divinitate. Această divinizare a tuturor aptitudinilor și capacităților naturii umane include trupul. "'Divinizarea' în 'lumea cealaltă' va aduce spiritului uman o asemenea 'gamă a experienței' adevărului și iubirii la care omul nu a putut să ajungă vreodată în viața pământească" [13]. Descrierea făcută de Papa bucuriei persoanei umane în unitatea ei trup-suflet în cer este dificil de înțeles, deoarece nimeni din cei de pe pământ nu a trăit-o vreodată și nici nu a experimentat ceva asemănător. Mai mult, chiar și viziunea Papei despre învierea trupului este în mod necesar incompletă, deoarece nu ni s-a revelat totul despre această stare. Cu toate acestea, este clar din ceea ce descria Papa că vom fi atât de cuceriți de vederea lui Dumnezeu, atât de pătrunși de divin, încât fiecare aptitudine și capacitate pe care o avem va fi complet și pentru totdeauna orientată spre El. Nimic altceva nu ne va interesa sau atrage. Pentru momente scurte și într-un mod mult mai puțin intens, aici pe pământ, cei mai mulți dintre noi am experimentat ceva asemănător cu ceea ce descria Papa. Putem să ne pierdem în frumusețea naturii; să fim copleșiți de puterea unei furtuni, a unui vulcan sau a unui cutremur de pământ; să fim atât de absorbiți de persoana iubită încât nimic să nu poată deranja concentrarea noastră. Acestea sunt reflecții foarte vagi, imperfecte ale ceea ce Papa încerca să descrie. În termeni teologici, putem înțelege cuvintele lui Cristos despre învierea trupului ca împlinirea totală a semnificației nupțiale a trupului. Trupul uman le dezvăluie persoanelor umane prin semnificația lui nupțială faptul că suntem chemați la iubire, la a ne dărui pe noi înșine după modelul Preasfintei Treimi. Semnificația nupțială a trupului este înțelegerea de către fiecare dintre noi în intelectul nostru a faptului că suntem creați pentru a ne dărui pe noi înșine altuia într-o dăruire de sine asemenea celei a lui Dumnezeu, o iubire care susține și dăruiește viața. Soții și soțiile dau o realitate concretă semnificației nupțiale a trupului trăind o uniune de iubire exprimată în și prin dăruirea lor de sine trupească. Actul conjugal dintre soți și soții nu doar este o expresie a iubirii lor, ci și îmbogățește uniunea lor și permite iubirii lor reciproce să crească și să se intensifice.

În cer, semnificația nupțială a trupului, adică faptul că existăm pentru a iubi, va fi exprimat și trăit nu prin uniunea trupească cu un soț, ci prin "pătrunderea a ceea ce este esențial uman de către ceea ce este esențial divin" [14]. Odată stabilită, uniunea dintre fiecare persoană și Dumnezeu nu va mai avea nevoie să crească sau să se intensifice deoarece își atinge culmea încă din primul moment al uniunii și rămâne la acest nivel. (Așadar, unul dintre aspectele actului conjugal, intensificarea uniunii de iubire dintre soți, nu va mai fi necesar.) Trupul uman va participa la această uniune deoarece fiecare capacitate trupească va fi complet orientată spre uniune. Bucuria divinizării se va traduce printr-o expresie trupească ce va absorbi complet fiecare capacitate trupească umană. "Se va naște în ea [în persoana umană care experimentează învierea în cer] o iubire cu o asemenea profunzime și putere de concentrare asupra lui Dumnezeu Însuși încât va absorbi total întreaga sa subiectivitate psihosomatică" [15].

Ca o imagine imperfectă a absorbției cu trupul în uniunea cu Dumnezeu, ne putem gândi la un copil care aude o veste extraordinară, de exemplu că familia va merge în vacanță la Disney Land, și nu poate face altceva decât să danseze învârtindu-se nebunește timp de câteva minute. Acest copil este total concentrat asupra bucuriei provocate de această veste și nu se gândește deloc la membrii familiei din jurul său. Aceeași absorbire are loc adesea la copii de Crăciun. Ei se concentrează total asupra cadourilor astfel încât aproape ignoră orice cerere pe care le-ar adresa-o părinții sau alți adulți. În mod similar, bucuria constantă absolută și incredibilă a unirii cu Dumnezeu va absorbi într-atât fiecare capacitate a trupului uman încât fiecare simț, fiecare aptitudine se va concentra asupra lui Dumnezeu. Absorbția în Dumnezeu va fi atât de intensă încât nu ne vom mai gândi la nimic altceva. Experiențele mistice ale unor sfinți care au fost atât de absorbiți în rugăciune, adică în unirea cu Dumnezeu, încât au uitat de timp, de zgomotele din jurul lor, chiar și de durerile fizice, prefigurează, din nou în mod vag, această absorbție a capacităților trupești în uniunea cu Dumnezeu.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire