pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul V.
Învierea trupului

Secțiunea 2.
Învățătura lui Cristos despre căsătoria în cer

La fel ca și învățătura Sa despre divorț, învățătura lui Cristos despre căsătorie și înviere este un răspuns la o întrebare adresată Lui. Saducheii au venit la Cristos și au încercat să îl pună în încurcătură cu întrebarea despre înviere și legătura acesteia cu căsătoria. Ei nu credeau în învierea trupului și știau că Cristos crede. Prin întrebarea lor, ei sperau să arate că învierea trupului este imposibilă.

În Vechiul Testament, exista o lege că dacă un bărbat moare fără a avea copii, fratele său trebuie să se căsătorească cu văduva lui și să continue seminția fratelui său, prin copiii pe care urma să îi aibă el cu văduva [4]. Bazându-se pe această lege, saducheii au prezentat cazul legat de o femeie și șapte frați. Ea s-a măritat cu cel mai în vârstă dintre frați, care a murit fără a avea copii. Femeia s-a măritat apoi cu al doilea frate, care de asemenea a murit fără a avea copii. În final, ea s-a măritat cu toți cei șapte frați și cu toții au murit fără a avea copii. În sfârșit, a murit și femeia. Saducheii l-au întrebat pe Cristos: "Așadar, la înviere căruia dintre cei șapte îi va fi soție? Căci toți șapte au avut-o".

Desigur, întrebarea conduce la problema trupului uman. Căsătoria este în foarte mare măsură o realitate trupească - o uniune dintre două persoane exprimată prin trup. Soții și soțiile, în fond, devin "un trup". Învierea este de asemenea o realitate trupească: re-unirea sufletului cu trupul. Dacă există o înviere a trupului, adică dacă există trupuri în cer, atunci, au sugerat saducheii, trebuie să existe o posibilitate de căsătorire după înviere. Dar dacă o femeie a fost căsătorită mai mult de o dată pământ, adică a fost "un trup" cu mai mult de un soț, cu care se va reuni într-un trup în cer? A cui soție va în cer? Saducheii argumentau că realitatea pământească a căsătoriei trebuia în mod necesar să se extindă în cer, dacă există o înviere trupească. Implicit saducheii susțineau că unitatea trup-suflet a unei persoane pe pământ ar fi identică cu unitatea trup-suflet a persoanei în cer. Deoarece este imposibil ca o femeie cu șapte soți să fie căsătorită cu mai mult de un soț în cer, a fortiori, nu poate exista căsătorie în cer. Mai mult, deoarece unitatea trup-suflet a unei persoane în cer este identică cu unitatea trup-suflet a persoanei pe pământ, dacă nu poate exista căsătorie în cer, nu există unitate trup-suflet în cer, adică nu există înviere a trupului.

Răspunsul lui Cristos este: "Vă înșelați pentru că nu cunoașteți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer". Cristos neagă premisa de bază. El învață că unitatea trup-suflet în cer nu este identică cu unitatea trup-suflet de pe pământ. "Învierea [trupului]... înseamnă... o stare complet nouă a vieții umane înseși". Totuși, deoarece Cristos spune despre ființele umane după învierea trupurilor lor că "nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita", este evident că în cer trupul uman își va păstra masculinitatea sau feminitatea. Însă semnificația masculinității și a feminității în cer va fi diferită de cea care a fost "la început", înainte de căderea în păcat, sau în starea "istorică", adică după căderea în păcat. Cristos a spus de asemenea că cei care vor ajunge la învierea din morți "nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor" [8]. Această învățătură se corelează cu declarația din Psalmi potrivit căreia chiar și acum, pe pământ, în starea "istorică" a omului după păcat, suntem mai mici "cu puțin față de îngeri" (Psalmul 8,5) [9]. "Trebuie să presupunem că în înviere această asemănare [cu îngerii] va deveni mai mare: nu printr-o dezîntrupare a omului, ci prin intermediul unui alt fel (am putea spune de asemenea unui alt grad) de spiritualizare a naturii lui somatice - adică prin intermediul unui alt 'sistem de forțe' dinlăuntrul omului. Învierea înseamnă o nouă supunere a trupului față de spirit" [10]. "Am putea vorbi aici și despre un sistem perfect de forțe între ceea ce este spiritual în om și ceea ce este fizic. Omul 'istoric', în urma păcatului originar, experimentează o imperfecțiune multiplă în acest sistem de forțe care este exprimat prin binecunoscutele cuvinte ale Sf. Paul: 'văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minții mele' (Romani 7,23). Omul 'escatologic' va fi eliberat de această 'opoziție'... 'Spiritualizare' înseamnă nu doar că spiritul va domina trupul [ca în starea omului înainte de păcat], ci, aș spune, că el va pătrunde pe deplin trupul, și că forțele spiritului vor pătrunde energiile trupului" [11]. Această nouă spiritualizare a trupului își va avea izvorul în ceea ce Papa numea o "divinizarea" a umanității fiecărei persoane. Viața divină a harului, dată prin Botez, va fi perfect unită cu viața umană astfel încât harul va pătrunde fiecare aspect al umanității. "Participarea la natura divină, participarea la viața interioară a lui Dumnezeu Însuși, pătrunderea a ceea ce este esențial uman de către ceea ce este esențial divin, își va atinge atunci punctul culminant pentru ca viața spiritului uman să ajungă la o asemenea deplinătate care înainte i-a fost absolut inaccesibilă" [12].
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire