pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul V.
Învierea trupului

Secțiunea 1.
O întrerupere lungă

În 13 mai 1981, la o săptămână după ce Papa a încheiat al doilea ciclu al seriei Teologiei trupului (nn. 24-63), probabil în ziua în care intenționa să înceapă al treilea ciclu, despre învierea trupului (nn. 64-72), a fost împușcat în Piața Sf. Petru de către Mehmet Ali Agca. Glonțul l-a lovit pe Papa înainte să înceapă propriu-zis audiența, în timp ce făcea turul Pieței, salutând mulțimea adunată pentru audiența generală de miercurea, într-un jeep special, așa-numitul papamobil. La aceste audiențe de miercurea, Sfântul Părinte făcea în mod normal unul sau două tururi ale Pieței în papamobil. În acest fel, putea interacționa cu mulțimea și aceasta avea ocazia să îl salute înainte ca el să se așeze pe scaunul amplasat pe platforma înălțată din fața Bazilicii, pentru a începe audiența. În ziua de 13 mai, imediat după ce Papa a redat o fetiță părinților ei după ce o sărutase și în timp ce papamobilul se îndrepta spre platformă, a răsunat împușcătura. Papa s-a prăbușit îndată în brațele secretarului său, Mons. Dziwisz (acum Arhiepiscopul Dziwisz). Papa Ioan Paul al II-lea a fost dus de urgență la Policlinica Gemelli. În mod miraculos, gloanțele din arma lui Agca au ratat principalele artere și centrii nervoși, însă Sfântul Părinte a fost pentru un timp aproape de moarte din cauza pierderii de sânge. Datorită priceperii chirurgilor, Papa și-a revenit treptat pentru ca în luna iunie să fie lovit de o infecție virală. Până la începutul toamnei, și-a redobândit o mare parte din forțe, dar al treilea ciclu al seriei Teologiei trupului nu a început decât în cadrul audienței generale de miercuri, 11 noiembrie 1981.

Atentatul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, un atac asupra trupului său, a dat o realitate concretă marelui său principiu potrivit căruia trupul este expresia persoanei. Trupul Papei a fost atacat, dar persoana lui a fost rănită. Persoana, nu doar trupul său, a fost aproape de moarte. Când este atins trupul, este atinsă persoana deoarece trupul și persoana formează o singură entitate, o singură ființă: ființa umană. Mai mult, aproape de moarte, suferind posibilitatea reală a separării dintre trupul și spiritul (sufletul) său, Papa a experimentat într-un mod foarte direct ce înseamnă moartea pentru persoanele umane. Moartea este separarea dintre suflet și trup. Dar învierea este reunirea sufletului cu trupul. În fața morții, Papa s-a aflat de asemenea în fața învierii. Învățătura lui despre învierea trupului, desigur deja formulată și scrisă până în acel moment, a dobândit o realitate concretă pentru el. Confruntându-se cu moartea, Papa a susținut tot ceea intenționase să spună în acea zi de 13 mai, în cadrul audienței, și în următoarele opt discursuri din ciclul despre învierea trupului.

Papa a reluat seria de cateheze fără vreo referire la atentatul asupra sa sau la rănile sale. El a spus simplu: "După o pauză destul de lungă, astăzi vom relua meditațiile... despre Teologia trupului" [1]. Analizând deja "cuvintele" anterioare ale lui Cristos despre căsătorie: cel privind divorțul, care a fost prilejuit de întrebarea fariseilor despre practica din Vechiul Testament de a se permite unui bărbat să divorțeze de soția sa [2]; și cel despre adulter din Predica de pe Munte [3], Papa a început acum analiza celui de-al treilea "cuvânt" al lui Cristos despre căsătorie: cel despre căsătoria în cer.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire