pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul IV.
Răscumpărarea trupului

Secțiunea 2.
Răscumpărarea trupului (I)

Însă această iubire spontană adevărată cere o stăpânire de sine pe care Cristos ne-o oferă prin Răscumpărare. Stăpânirea de sine permite "celor mai intime nivele ale potențialității lui [a omului] să iasă la lumină, nivele cărora pofta trupului, să spunem așa, nu le-ar permite să se arate" [8]. Stăpânirea de sine înseamnă că suntem capabili să ne dăruim pe sine altuia. Prin stăpânirea de sine suntem capabili să ne alegem propriile acte independent de pasiunile și emoțiile care uneori se dezlănțuie în noi. Această stăpânire de sine ne eliberează de orice constrângere de a urma dorințele trupului. Și astfel, suntem capabili să apreciem adevărata valoare a celuilalt, nu doar valoarea către care sunt atrase uneori pasiunile și emoțiile noastre (ceea ce Papa a numit mai înainte reducerea celuilalt la o singură valoare, adică la cea sexuală). Recunoscând adevărata valoare a celuilalt, ne apreciem propria noastră valoare într-un mod nou și suntem liberi să răspundem la aceste valori umane în singurul mod corespunzător, adică cu iubire.

Stăpânirea de sine este o aptitudine interioară capabilă să conducă pasiunile și emoțiile trupului în loc să se lase condusă de ele. Deși această stăpânire de sine are ca obiect trupul, carnea, rămâne o capacitate interioară - o putere care ne permite fiecăruia dintre noi să ne conducem acțiunile în mod corespunzător. Dacă lipsește această stăpânire de sine, suntem conduși de emoțiile și pasiunile noastre. Dacă suntem conduși de emoțiile și pasiunile noastre, atunci acestea influențează sau chiar "pun stăpânire" pe mințile și voințele noastre.

Virtutea curăției ne permite să dobândim stăpânirea de sine corespunzătoare care, la rândul ei, duce la o libertate interioară. Cristos ilustrează foarte bine acest punct atunci când vorbește despre "adulterul în inimă" [9]. "Atunci când Cristos, explicând sensul corect al poruncii 'Să nu comiți adulter', a făcut apel la omul interior, El a specificat în același timp dimensiunea fundamentală a curăției care marchează relațiile reciproce dintre bărbat și femeie atât în căsătorie cât și în afara ei. Cuvintele: 'Eu însă vă spun că oricine privește o femeie, dorind-o, a și comis adulter cu ea în inima lui' (Matei 5,28), exprimă ceea ce se opune curăției. În același timp, aceste cuvinte cer curăția care în Predica de pe Munte este inclusă în lista fericirilor: 'Fericiți cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu'... Cristos vede în inimă, în eul interior al omului, sursa curăției" [10].

Stăpânirea de sine dobândită prin puritate duce la libertate și produce un set de acțiuni "din inimă", iar lipsa acelei libertăți din cauza lipsei de stăpânire de sine produce un set diferit de acțiuni "din inimă". Totuși, Cristos folosește curăția și pentru semnifica mai mult decât doar absența păcatelor sexuale. Curăția poate însemna absența oricărei "murdării", a oricărui păcat, și izvorul oricărui bine moral. Astfel Cristos poate spune că "ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, crimele, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile false, blasfemiile" [11]. Curăția inimii duce la opusul acestor acte: susținerea demnității vieții, stabilitatea pe viață și fidelitatea în căsătorie, castitatea, respectarea proprietății celorlalți, respectarea reputației celorlalți, și mărturisirea unicului Dumnezeu adevărat și nu a falșilor dumnezei.

Sf. Paul de asemenea folosește curăția în sensul general. El contrapune trupul și duhul: "Căci trupul dorește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului" [12]. Trupul în scrisorile pauline se opune "nu numai și nu atât 'duhului' uman cât Duhului Sfânt care lucrează în sufletul (duhul) omului" [13]. Lucrările trupului, potrivit Sf. Paul, sunt: "desfrânarea, necurăția, libertinajul, idolatria, vrăjitoria, dușmăniile, cearta, gelozia, mâniile, ambițiile, discordiile, dezbinările, invidiile, bețiile, orgiile și cele asemănătoare acestora" [14]. Pe de altă parte, "rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea" [15]. Lista de păcate ale trupului făcută de Sf. Paul este foarte asemănătoare cu lista de păcate care produc necurăție prezentată de Cristos: "ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, crimele, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile false, blasfemiile" [16]. Toate lucrările trupului produc necurăție, adică se opun curăției. Toate lucrările spiritului, adică ale Duhului Sfânt, sunt curate. Curăția nu indică doar castitatea și absența păcatelor sexuale, ci absența tuturor păcatelor care "îl fac pe om impur".

Curăția echivalează de asemenea cu viața. "Dacă trăiți după trup, veți muri. Dar dacă, prin Duh, faceți să moară poftele trupului, veți trăi" [17]. Există aici un contrast între moartea trupului și moartea morală, moartea care rezultă din păcat. Moartea trupului (a dorințelor trupului) conduce la viața adevărată, viața în conformitate cu Duhul Sfânt, viața în Împărăția lui Dumnezeu. A ceda în fața dorințelor trupului, adică a lăsa dorințele trupului să conducă, duce la adevărata moarte, moartea care ne privează de orice participare la Împărăția lui Dumnezeu.

Curăția duce la adevărata libertate. Libertatea este foarte importantă la Sf. Paul deoarece eliberarea de constrângeri, fie interioare (dorințele trupului) fie exterioare (Legea vechiului legământ) ne dă puterea de a iubi și întregul mesaj al Evangheliei este împlinit în iubire: "Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" [18]. Sf. Paul contrapune cumpătarea, curăția, libertatea, viața în Duh, iubirea și viața în Împărăția lui Dumnezeu, pe de o parte, cu necumpătarea, necurăția, lipsa libertății, viața după trup. absența iubirii și moartea spirituală, adică excluderea din Împărăția lui Dumnezeu. Pusă problema în acest fel, alegerea pentru noi toți este evidentă.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire