pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul III.
Păcatul și rușinea

Secțiunea 1.
Despre al doilea ciclu al Teologiei trupului

În primul ciclu al Teologiei trupului (nr. 1-23), Papa Ioan Paul al II-lea a aplicat metoda fenomenologică la studierea capitolelor al doilea și al treilea din Geneză. În aceste capitole, Papa vedea primele experiențe (unicitatea și unitatea originară) ale rasei umane trăite de Adam (omenirea), și apoi de Adam și Eva. Prin aceste experiențe înregistrate în conștiințele lor, Adam și Eva ajung să se cunoască pe ei înșiși ca ființe cu minte, voință și trup, și ca imagini ale lui Dumnezeu create în și pentru iubire. Această auto-cunoaștere a fost numită de Papa semnificația experiențelor pe care Adam și Eva le-au avut. Interesant este faptul că auto-cunoașterea lui Adam și a Evei, obținută în mod subiectiv din experiențele lor, este identică cu ceea ce este revelat de către Dumnezeu în primul capitol al Genezei într-un mod obiectiv.

Vedem în aplicarea metodei fenomenologice la Geneză împletirea pe care am numit-o "fluxul dublu de informații din Scriptură". Experiențele umane conduc nu numai la semnificații (auto-cunoaștere), ci și la misterul persoanei umane. Misterul stării de persoană a omului dă naștere la întrebări despre cum trebuie să acționeze o persoană și ce este o persoană. În capitolele al doilea și al treilea din Geneză, sunt redate primele experiențe umane. Însă Geneza, ca și întreaga Scriptură, este Revelația lui Dumnezeu. Așadar, găsim în Geneză primele experiențe ale rasei umane prezentate împreună cu semnificația lor. Găsim de asemenea intrarea, poarta către misterul persoanei umane împreună cu întrebările care se nasc din acest mister. Dar găsim de asemenea răspunsurile la aceste întrebări. Mai mult, experiențele, semnificația lor, și Revelația care clarifică aceste experiențe și semnificații sunt aproape inseparabil legate. Papa Ioan Paul al II-lea, separând parțial aceste aspecte diverse, a pus fundamentele pentru restul de 106 discursuri din seria sa despre Teologia trupului.

Începând al doilea ciclu (numerele 24-63), Papa Ioan Paul al II-lea a analizat în profunzime o alta dintre primele experiențe ale lui Adam și ale Evei: goliciunea lor, în special goliciunea lor după păcat. Acest studiu este realizat în primele zece discursuri ale celui de-al doilea ciclu (24-33). Papa Ioan Paul al II-lea a demonstrat cu claritate faptul că această analiză este necesară pentru a înțelege cuvintele lui Cristos care constituie subiectul întregului ciclu al doilea al Teologiei trupului: "Ați auzit că s-a zis celor de demult: 'Să nu săvârșești adulter'. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui" [1]. În învățătura Lui despre adulter, Cristos le-a vorbit bărbaților și femeilor din vremea Lui, bărbaților și femeilor care erau moștenitori ai lui Adam și ai Evei. Acești bărbați și femei erau moștenitorii experiențelor originare și ai semnificațiilor lor, dar erau de asemenea moștenitorii experiențelor de goliciune, în particular ai goliciunii de după păcat care a făcut ca Adam și Eva să se rușineze. Pentru a înțelege ceea ce a intenționat să spună Cristos prin învățătura sa despre adulter, Papa a susținut că trebuie să înțelegem starea celor aflați în auditoriul Său. Însă pentru a ajunge să cunoaștem starea lor trebuie să ajungem să cunoaștem propria noastră stare, deoarece noi, împreună cu ei, suntem moștenitorii păcatului lui Adam și al Evei.

Adesea, pentru a înțelege intenția unui vorbitor este necesar să înțelegem auditoriul, deoarece un vorbitor își va croi cuvintele după cei care le aud. Acest lucru este parțial adevărat pentru cuvintele lui Cristos despre adulter. Totuși, deoarece Cristos și-a orientat remarcile către dimensiunile interioare ale fiecărei persoane, este și mai important să înțelegem aceste dimensiuni pentru a interpreta corect învățăturile lui Cristos. Papa a scris că "Cristos mută esența problemei [adulterului] într-o altă dimensiune, atunci când spune: 'Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui'. În acest fel, Cristos face apel la omul interior" [2]. Deoarece Cristos vorbește despre un act interior, a privi cu poftă, El se referă la ceea ce se întâmplă înăuntrul persoanei umane. Însă ceea ce se întâmplă în noi toți este în parte rezultatul păcatului. Primele experiențe de sine ale lui Adam și ale Evei după păcat vor dezvălui această stare interioară a noastră a tuturor. Aceste experiențe vor dezvălui starea interioară a celui pe care Papa l-a numit "omul istoric", adică a tuturor ființelor umane care suferă efectele păcatului originar (cu excepția Mariei și a lui Cristos care au fost liberi de păcat). De aceea, studiul goliciunii de după păcat al lui Adam și a Evei ne va ajuta să interpretăm învățăturile lui Cristos.

Experiențele goliciunii de dinainte și de după păcat pot fi examinate folosind aceleași instrumente care au fost folosite cu privire la experiențele unicității și unității originale. Experiențele goliciunii sunt redate subiectiv în capitolele al doilea și al treilea din Geneză. Papa a făcut această analiză în primele zece discursuri ale celui de-al doilea ciclu al Teologiei trupului (nr. 24-33). Urmează apoi o analiză detaliată a cuvintelor lui Cristos despre adulter, a privi cu poftă și adulterul în inimă (nr. 34-43). Aceasta este urmată de câteva discursuri care delimitează cuvintele lui Cristos de străvechiul punct de vedere manihean și de interpretarea modernilor "maeștrii ai suspiciunii" care au o viziune foarte pesimistă despre natura umană (nr. 44-46). (Din cuvintele lui Cristos despre "adulterul în inimă" poate părea că El a atacat trupul uman și i-a acuzat pe toți în loc să întărească speranța de a acționa așa după cum am fost creați să acționăm, adică de a iubi într-un mod de auto-dăruire.) O reflecție asupra eticii și a erotismului l-a condus pe Papa la ceea ce a numit "răscumpărarea trupului" (nr. 47-48). Pentru a participa la această "răscumpărare a trupului", toți trebuie să facem un efort, cu ajutorul lui Cristos, pentru a câștiga puritatea (nr. 49-59). Această puritate poate fi ajutată dacă lumea artei și a mass-media cooperează. Al doilea ciclu al Teologiei trupului se încheie cu patru discursuri pe tema reproducerii trupului uman în artă și în mass-media (nr. 60-63).

Folosind instrumentele fenomenologiei, Papa a examinat experiențele lui Adam și ale Evei privind goliciunea în primele zece discursuri ale celui de-al doilea ciclu al seriei Teologiei trupului. Totuși, restul discursurilor din acest al doilea ciclu nu sunt o analiză fenomenologică a datelor experiențiale așa cum a fost întregul prim ciclu al Teologiei trupului. O secțiune largă este dedicată la a înțelege exact ceea ce a dorit Cristos să spună (nr. 34-43, și de asemenea 44-46) și la a arăta că învățătura delicată a lui Cristos nu dăunează iubirii naturale adevărate (nr. 47-48). Restul discursurilor din acest ciclu arată că învățătura lui Cristos este posibilă prin răscumpărarea trupului (pe care El ne-o oferă nouă tuturor) și un efort modest din partea noastră pentru a obține puritatea (nr. 49-59 și de asemenea 60-63).

În acest al doilea ciclu al Teologiei trupului, Papa s-a bazat mult pe principiul că fiecare "om istoric" are experiențe comune. Aceste experiențe comune cunoscute de fiecare dintre noi sunt clarificate prin Revelație, adică prin Cuvânt, care este Cristos. Cristos "care cunoaște ce se află în fiecare om" [3] clarifică experiența comună a omului păcătos. El poate face aceasta deoarece este Dumnezeu Fiul care revelează misterul Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt în și prin umanitatea Sa vizibilă. Revelând pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Cristos îl revelează pe Dumnezeu. Revelându-l pe Dumnezeu, El arată fiecărei persoane în parte (care este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu) cine este ea și cum trebuie să acționeze. Cristos "îl revelează pe om lui însuși" [4] deoarece ca Dumnezeu El cunoaște despre fiecare persoană umană (care este o imagine a lui Dumnezeu) cine este și cum trebuie să acționeze. Astfel, Cristos cunoaște ce se află "în om". Așadar, cuvintele Lui atingând cele mai profunde experiențe ale omului istoric, clarifică și explică aceste experiențe. Ele sunt esențiale pentru teologia trupului.

În acest capitol, vom vedea analiza experiențelor goliciunii (nr. 24-33) și examinarea cuvintelor lui Cristos despre adulter și adulterul în inimă (nr. 34-46.) În următorul capitol, vom avea în vedere restul discursurilor din cel de-al doilea ciclu (nr. 47-63).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire