pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul II.
Semnificația nupțială a trupului

Secțiunea 5.
Adam descoperă semnificația trupului său

Este de asemenea evident că în procesul numirii animalelor, Adam s-a uitat la fiecare dintre ele, la trupurile lor. El s-a descoperit pe sine ca fiind diferit de ele deoarece trupurile lor erau diferite de trupul lui. El, așadar, avea conștiința propriului său trup ca dezvăluind viața lui interioară, faptul că este o persoană. Așa după cum scria Papa, Adam "descoperă semnificația propriei lui corporalități" [14]. El ajunge să înțeleagă, cu expresia cunoscută a Papei Ioan Paul al II-lea, că trupul său exprimă persoana sa [15]. Așa cum remarca Papa: "Trupul, de fapt, și doar el, este capabil să facă vizibil ceea ce este invizibil: spiritualul și divinul. A fost creat pentru a transfera în realitatea vizibilă a lumii misterul ascuns din timpuri imemoriale în Dumnezeu, și astfel să fie un semn al acestuia" [16]. Trupul uman, așadar, este mai mult decât suma părților lui biologice. Prin aceste funcțiuni biologice aparent de înțeles, este dezvăluită persoana umană. Trupul uman este singura creație a lui Dumnezeu care exprimă și manifestă într-un mod vizibil o realitate spirituală: persoana. Îngerii sunt persoane și la fel sunt și cele trei Persoane din Sfânta Treime, dar nici unul dintre aceștia nu își poate exprima sau face vizibilă persoana sa. Aceasta revine, în planul lui Dumnezeu, ființelor umane care sunt singurele persoane cu trupuri. (Desigur, Isus în umanitatea Sa și-a făcut vizibilă Persoana, dar a putut să facă acest lucru pentru că și-a asumat natura umană cu trup. Ca om, ca ființă umană, El a putut să se reveleze pe Sine în și prin trupul Său. Așadar este adevărat că doar ființele umane sunt capabile să își manifeste persoana în lumea vizibilă.)

Trupurile noastre manifestă persoanele noastre, dar pentru că suntem imagini ale lui Dumnezeu, trupurile noastre nu manifestă doar propriile noastre persoane, ci cu adevărat dezvăluie câte ceva despre cine este Dumnezeu. Cum ar putea să fie altfel? Dumnezeu a creat ființele umane după chipul și asemănarea Sa. Ființele umane au trupuri care dezvăluie cine sunt ele: o imagine a lui Dumnezeu. Când vedeți un trup uman viu, vedeți o expresie vizibilă a unei imagini a lui Dumnezeu. Când vedeți o imagine a lui Dumnezeu, vedeți ceva din Dumnezeu Însuși. Exprimând propriile noastre persoane și dezvăluindu-l pe însuși Dumnezeu, trupul uman este o creație unică a Lui, plină de o valoare și o demnitate incredibilă. Ființele umane sunt cu adevărat cu puțin mai prejos decât îngerii [17]. Acesta este adevărul pe care Adam a ajuns să îl înțeleagă descoperind semnificația trupului său.

Adam, omenirea - încă nediferențiată în bărbat și femeie -, se cunoaște pe sine ca persoană cu puterea de a gândi și a alege. Știe că trupul său este manifestarea exterioară, vizibilă a persoanei lui interioare, a ceea ce gândește și a ceea ce alege. Deoarece se cunoaște pe sine ca un trup-persoană sau ca o persoană-trup și a auzit avertismentul lui Dumnezeu că va "muri negreșit" dacă va mânca din roadele pomului cunoașterii, el știe de asemenea că trupul său poate să moară, poate să înceteze să mai aibă viață. "Alternativa dintre moarte și nemurire se înscrie, chiar din primul moment, în definirea omului și ține 'de la început' de semnificația unicității sale înaintea lui Dumnezeu însuși" [18].

Experimentând unicitatea, Adam se cunoaște pe sine (are conștiință de sine) ca o ființă care gândește, alege, și se manifestă pe sine în lumea vizibilă prin trupul său. Însă el este singur. Atunci Dumnezeu a adus asupra lui Adam un somn greu și a făcut prima femeie, pe Eva. Strigătul de bucurie al lui Adam este binecunoscut: "Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea" [19]. Omenirea "se trezește din somnul său ca bărbat și femeie'" [20]. Papa scria despre aceste cuvinte: "Dacă am putea să citim impresii și emoții prin cuvinte atât de îndepărtate, am putea îndrăzni să spunem că profunzimea și forța acestei prime și 'originale' emoții a bărbatului în prezența umanității femeii, și în același timp în prezența feminității celorlalte ființe umane, pare ceva unic și irepetabil" [21]. Adam recunoaște în Eva pe altcineva pentru care trupul exprimă o persoană [22]. El recunoaște în ea (și ea în el) persoana. (Eva, ca o altă persoană, împărtășește cu Adam experiența comună a unicității, deoarece unicitatea ține de Adam ca persoană umană, nu ca bărbat. Experiența unicității aparține, să spunem așa, umanității. Eva, împreună cu Adam, a beneficiat și ea de experiența unicității, astfel încât și ea a ajuns să înțeleagă cine este ea ca persoană cu auto-cunoaștere a minții, voinței și trupului.)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire