pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul II.
Semnificația nupțială a trupului

Secțiunea 4.
Adam se descoperă pe sine diferit

Începând cu al cincilea discurs al seriei Teologiei trupului, Papa a început analiza experiențelor redate în al doilea capitol al Genezei. Unul dintre punctele cheie ale Papei Ioan Paul al II-lea a fost acela că în al doilea capitol, spre deosebire de primul capitol, Adam este creat înaintea Evei. Înainte de crearea ei, Adam nu este definit ca bărbat. Masculinitatea și feminitatea sunt menționate doar după crearea Evei. Adam (umanitatea) este unic. Adam își înțelege unicitatea atunci când Dumnezeu îi cere să dea nume animalelor prezente în Grădina Edenului. Prin acest proces, el înțelege că nu există nici o altă ființă creată asemenea lui, că este de fapt unic în lume. Numirea animalelor este de fapt căutarea propriei identități pe care o face Adam. Papa spunea:

"Omul se descoperă pe sine unic înaintea lui Dumnezeu în primul rând pentru a exprima, printr-o primă auto-definire, propria lui cunoaștere de sine ca manifestare originală și fundamentală a umanității. Cunoașterea de sine se dezvoltă în același ritm cu cunoașterea lumii, a tuturor creaturilor vizibile, a tuturor ființelor vii cărora omul le-a dat un nume pentru a-și afirma propria lipsă de asemănare cu ele. În acest fel, conștiința îl arată pe om ca fiind cel care posedă facultatea cognitivă cu privire la lumea vizibilă. Cu această cunoaștere care, într-un anume mod, îl scoate în afara propriei lui ființe, omul în același timp se dezvăluie pe sine lui însuși în toată specificitatea ființei sale. El este nu doar în mod esențial și subiectiv unic. Unicitatea, de fapt, semnifică și subiectivitatea omului, care este constituită prin cunoașterea de sine. Omul este unic pentru că este 'diferit' de lumea vizibilă, de lumea ființelor vii. ... El se dezvăluie pe sine lui însuși și în același timp se afirmă pe sine ca 'persoană' în lumea vizibilă." [11]

Dând nume animalelor, Adam caută pe cineva asemenea lui. El nu găsește pe nimeni asemenea lui deoarece înțelege, văzând animalele și dându-le nume, că nici o altă ființă nu are ceea ce are el: capacitatea nu doar de a face lucruri (de a acționa), ci și de a se urmări pe sine acționând. El dă nume animalelor și se urmărește pe sine făcând acest lucru. Are conștiința a ceea ce se întâmplă, a ceea ce face el. Prin această conștiință pe care o are (și animalele în mod evident nu o au), el se deosebește pe sine de toate celelalte ființe din lumea vizibilă. Așadar el își dezvoltă o cunoaștere de sine - înțelegerea faptului că este diferit. Așa cum scria Papa în citatul de mai sus: "conștiința [auto-cunoașterea din partea lui Adam a faptelor sale - capacitatea de a se "urmări pe sine" acționând] îl arată pe om ca fiind cel care posedă facultatea cognitivă". Adam, diferențiindu-se pe sine de lumea vizibilă ca unul care are rațiune, înțelege că este o persoană. Deoarece nu mai există nici o altă persoană în lumea vizibilă, Adam înțelege că este unic. Această înțelegere (a faptului că este o persoană capabilă să obțină cunoaștere de sine din conștientizarea experiențelor sale) este semnificația unicității originale.

Papa a folosit cuvântul "semnificație" într-un sens semi-tehnic. "Semnificație" indică concluziile obținute de o persoană umană în urma examinării experiențelor conținute în propria conștiință. Adam a dat nume animalelor și a conștientizat acest act. Examinând această experiență, (examinându-și conștiința care "conținea" această experiență), el a ajuns să se cunoască pe sine ca fiind diferit de animale (deoarece ele în mod evident nu au această conștiință a propriilor fapte). A ajuns să se cunoască pe sine ca persoană. Această cunoaștere este "semnificația" unicității. Semnificația este cunoașterea obținută în urma examinării experiențelor conținute în propria conștiință. (Această definiție va fi foarte importantă pe măsură ce continuăm să analizăm gândirea Papei.)

Pe lângă experiența numirii animalelor, Adam îl aude pe Domnul Dumnezeu spunând: "Din toți pomii din rai poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!" [12]. Cu această poruncă, Adam trebuie să facă o alegere. El are apoi conștiința alegerii și ajunge să înțeleagă că nu doar are rațiune care îi permite să se cunoască pe sine, ci și o facultate care îi permite să aleagă. El se cunoaște pe sine ca persoană cu capacitățile de a gândi și a alege. Așa cum scria Papa: "Definirea antropologică conținută în textul iahvist [adică al doilea și al treilea capitol din Geneză] prezintă, la rândul său, ceea ce este exprimat în definirea teologică a omului, pe care o găsim în prima narațiune a Creației, ('Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră' Geneza 1,26)" [13].
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire