pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a VIII-a:
Transmiterea Revelației divine (I)

Motto: "Ceea ce Dumnezeu a revelat pentru mântuirea tuturor neamurilor a hotărât în marea Sa bunătate să se păstreze neatins în veci și să se transmită tuturor generațiilor" (Conciliul Vatican II, Dei Verbum, art. 7).

 

Introducere

După ce am văzut care anume sunt natura și conținutul Revelației creștine (Dei Verbum, art. 2), ne putem întreba, legitim, de unde știm aceasta? Mai exact, Părinții Conciliari care au scris aceste lucruri, de unde le cunoșteau? Cum s-au păstrat și au ajuns până la ei? Iată întrebări care, deși aparent simple, ascund realități profunde referitoare la comunicarea (transmiterea) învățăturilor dumnezeiești de-a lungul secolelor și mileniilor, din generație în generație. Dar de ce trebuie să cunoaștem această transmitere a Revelației? Răspunsul care nouă ni se pare deosebit de semnificativ se referă la temeiul credinței noastre. Pentru cei care sunt născuți în familii creștine, deci botezați în copilărie, faptul că tot ceea ce ei cred provine de la o persoană ce a trăit acum 2000 de ani, Isus din Nazareth, este mai degrabă un vis decât o realitate. Participăm la viața Bisericii, fără să ne gândim prea des că tot ceea ce vedem în locașurile sacre nu a fost de la început așa; fără să ne gândim că - de exemplu - "Crezul" pe care-l rostim la Liturghie a fost transmis din generație în generație de-a lungul a mii de ani... Pentru a căpăta conștiința valorii Revelației, este necesar să știm de unde provine aceasta și, mai ales, cine ne-a transmis-o.

Cele două cateheze dedicate "transmiterii Revelației" sunt structurate în funcție de "verigile" minunatului lanț viu care ne leagă de însăși originea creștinismului: Mântuitorul Isus Cristos. Astfel, astăzi vom vorbi despre transmiterea Revelației de la Isus Cristos la Apostoli, urmând ca data viitoare să vormi despre transmiterea învățăturilor divine de la Apostoli la Episcopi și, prin aceștia, la poporul creștin.

 

Cuprins

Citând un text din prima epistolă către Timotei a apostolului Paul, Catehismul Bisericii Catolice accentuează faptul că "Cristos trebuie să fie vestit tuturor popoarelor și tuturor oamenilor și astfel Revelația să ajungă până la marginile lumii" (art. 74). Din această dorință dumnezeiască decurge necesitatea ca Revelația să fie păstrată neatinsă și transmisă intactă tuturor oamenilor. Pentru a fi împlinit acest deziderat, Mântuitorul Isus Cristos, mai întâi, le-o predă apostolilor. Sunt nenumărate locurile în care vedem cum anume Isus le acordă ucenicilor săi apropiați privilegiul de a cunoaște "tainele Împărăției cerurilor". Acestă transmitere directă, de la Isus către apostoli, s-a făcut atât în timpul vieții sale pământești cât și după moartea Sa pe cruce. Exemple:

  • În timpul vieții: Luca, cap. 7, 9-10;
  • După moarte: Luca, cap. 24, 36-49;
  • După moarte: Ioan, cap. 20, 30-31;

Vedem deci cum Mântuitorul Isus Cristos predică Evanghelia, însă, în mod deosebit, apostolilor le "deschide mințile" și le explică învățăturile Sale, poruncindu-le să le transmită mai departe. De altfel, în Fapte cap. 2, 42, vedem că primul loc în viața comunității creștine apostolice îl deținea cunoașterea învățăturii dumnezeiești.

 

Concluzii

Însuși Mântuitorul Isus Cristos se află la începutul transmiterii învățăturilor evanghelice, susținând această transmitere atât prin fapte cât și prin cuvinte, împlinind profețiile Vechiului Testament și deschizând calea mântuirii ce duce în Împărăția Cerurilor.

 

Texte fundamentale:

1) Constituția dogmatică despre revelația divină Dei Verbum (18 noiembrie 1965), articolul 7 (Apostolii și urmașii lor, vestitori ai Evangheliei):

"Ceea ce Dumnezeu a revelat pentru mântuirea tuturor neamurilor a hotărât în marea Sa bunătate să se păstreze neatins în veci și să se transmită tuturor generațiilor. De aceea Cristos Domnul, în care își găsește împlinirea întreaga Revelație a Dumnezeului Preaînalt (cf. 2 Cor 1, 20; 3, 16 - 4, 6), a dat poruncă Apostolilor să predice tuturor, împărtășindu-le darurile divine, ca pe izvorul oricărui adevăr mântuitor și al oricărei discipline morale, Evanghelia făgăduită odinioară prin Profeți și pe care a împlinit-o El însuși și a vestit-o cu gura Sa. Acest lucru a fost realizat cu fidelitate atât de Apostoli care, în propovăduirea lor orală, prin exemplul dat și prin hotărârile luate, au transmis ceea ce au primit din gura lui Cristos, din trăirea lor în apropierea Lui și din faptele Lui, precum și ceea ce au învățat sub inspirația Duhului Sfânt, cât și de acei Apostoli și oameni apostolici care, tot sub inspirația Duhului Sfânt, au consemnat în scris vestea mântuirii.

Iar pentru ca Evanghelia să se păstreze de-a pururi întreagă și vie în Biserică, Apostolii i-au lăsat ca urmași pe Episcopi, încredințându-le "propria lor misiune de a învăța". Așadar această sfântă Tradiție și Sfintele Scripturi ale celor două Testamente sunt oglinda în care Biserica peregrină pe pământ Îl contemplă pe Dumnezeu de la care primește toate, până când va ajunge să-L vadă față în față, așa cum este (cf. 1 In 3, 2)".

2) 1 Timotei 2, 4:

"(...) Dumnezeu, mântuitorul nostru, care vrea ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire