pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a V-a:
Cred - credem. Omul și Dumnezeu

Motto: "Credința este răspunsul omului dat lui Dumnezeu care i se revelează și i se dăruiește, aducând în același timp un belșug de lumină omului aflat în căutarea sensului ultim al vieții sale" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 26).

 

Introducere: ascultarea credinței

Ce înseamnă "cred"? Ce înseamnă "credem"? Ce presupun asemenea mărturii din partea credincioșilor creștini?

În fața Adevărului suprem pe care Dumnezeu Însuși a binevoit a ni-l dezvălui[1], singura atitudine conformă "dreptei credințe" e ascultarea credinței, definită în articolul 5 "Revelația trebuie primită cu credință" din constituția Dei Verbum despre revelația divină, drept o "supunere deplină a minții și voinței"[2]. Totodată, se arată că această supunere deplină a omului în fața Dumnezeului Celui Viu nu e posibilă fără harul Său divin: "Pentru a oferi lui Dumnezeu această credință, omul are nevoie de harul Lui, care îi iese în întâmpinare și îl ajută, precum și de ajutoarele lăuntrice ale Duhului Sfânt, care să-i miște inima și să i-o îndrepte spre Dumnezeu, să-i deschidă ochii minții și să-i facă «pe toți să îmbrățișeze și să creadă cu bucurie adevărul»"[3]. Cu alte cuvinte, nu ajungem la Dumnezeu decât prin ascultarea credinței, adeziune deplină a ființei noastre la Adevărurile revelate sprijinită intens de lucrarea Duhului Celui Sfânt. Adică: la Tatăl mergem prin Fiul călăuziți de Duhul cel Sfânt.

 

Cuprins

Pentru a limpezi deplin problema cunoașterii teologice înrădăcinată în credință, indicând modul în care trebuiesc evitate erezii precum raționalismul sau fideismul, ultimul articol din primul capitol al constituției Dei Verbum ne arată, citând anumite articole de la Conciliul Vatican I, că "Dumnezeu, începutul și sfârșitul a toate, poate fi cunoscut cu certitudine din lucrurile create, prin lumina naturală a rațiunii umane" (cf. Rom. 1, 20); de asemenea, "cele ce, în lucrurile divine, nu sunt în sine de nepătruns pentru rațiunea umană pot fi cunoscute de către toți chiar și în condiția actuală a neamului omenesc, cu certitudine deplină și fără amestec de eroare"[4]. Avem aici de-a face cu distincția dintre cunoașterea filosofică, definită ca acțiune a "luminii naturale a rațiunii umane", și cunoașterea teologică, întemeiată pe dezvăluirea de către Dumnezeu a Adevărului Său. Diferența dintre cele două niveluri ale cunoașterii este mare. Dacă prima, umană, naturală, ne poate arăta, de exemplu, că Dumnezeu există, ea nu ne poate spune nimic despre Sfânta Treime sau despre Persoana divino-umană a Mântuitorului Isus Cristos. Cea de-a doua formă de cunoaștere, fundamentată pe lumina supranaturală a harului dumnezeiesc, e sigură și desăvârșită. Astfel, după marele Catehism al Bisericii Catolice, articolul 157:

"Credința este sigură, mai sigură decât orice cunoaștere umană, pentru că se întemeiază pe însuși Cuvântul lui Dumnezeu, care nu poate minți. Desigur, adevărurile revelate pot părea obscure rațiunii și experienței omului, dar «certitudinea pe care o dă lumina divină este mai mare decât aceea pe care o dă lumina rațiunii naturale» (Sf. Thoma D'Aquino, Summa Theologica, 2-2, 171, 5, ob. 3)"[5].

Să insistăm puțin asupra acestui ultim articol al constituției Dei Verbum. El arată clar cum pot fi evitate două dintre cele mai frecvente erori în materie de gnoseologie religioasă. Prima, cunoscută sub numele de raționalism, constă în suprasolicitarea capacității rațiunii de a cunoaște și demonstra adevărurile de natură religioasă, revelate. Cu alte cuvinte, rațiunea umană este supremul și unicul criteriu al adevărului, care nu are nevoie de lumina supranaturală a harului pentru a ajunge la credință. Reprezentând o eroare ce decurge, oarecum paradoxal, din logica internă a protestantismului, el a fost susținut intens de gânditori moderni precum Immanuel Kant, fiind condamnat categoric de Papa Pius al IX-lea.

Eroarea opusă, fideismul, reprezintă, de asemenea, rezultatul unui exces. Însă, de această dată, e vorba de un exces ce suprasolicită credința, considerată singura modalitate ce poate permite omului să cunoască ceva despre Dumnezeu. În această perspectivă, lumina naturală a rațiunii e descalificată, singurul orizont posibil al Adevărului de credință fiind harul dublat de autoritatea bisericească. Evident, dintr-un asemenea punct de vedere nu mai poate fi posibilă convertirea cuiva care nu e creștin: practic, neavând parte de o rațiune ce-l poate conduce la descoperirea lui Dumnezeu, omul este tributar, în exclusivitate, încadrării sale în instituția eclezială. Cunoscând diferite forme, fideismul a fost condamnat în repetate rânduri de diferiți pontifi: Grigore al XVI-lea în secolul XIX, apoi Pius al IX-lea, în cursul aceluiași secol, a subliniat împotriva fideismului capacitatea rațiunii umane de ajunge la anumite adevăruri sigure în materie de religie și morală. În fine, atât la Conciliul Vatican I cât și - am văzut deja - la Conciliul Vatican II, e recunoscută această capacitate cognitivă a "luminii naturale a rațiunii".

De ce am ținut să amintim aceste lucruri, referitoare la cele două erori, raționalismul și fideismul, care se opun doctrinei conciliare despre cunoașterea Adevărului de credință? Pentru simplul motiv că le întâlnim foarte des în jurul nostru, susținute de mulți contemporani, care, din nefericire, nu o dată se consideră bun creștini deși susțin aceste poziții. Dacă raționalismul e, mai ales, specific celor care exaltă, în afara Bisericii, capacitățile - pe care ei le cred nelimitate - ale rațiunii, fideiștii pot fi întâlniți adesea chiar în Biserică. E vorba de acei oameni care, situându-se într-o perspectivă radical tradiționalistă de gândire, consideră că în afara credinței nu există nimic ce poate fi spus, nimic ce poate fi argumentat despre Dumnezeu, nemurirea sufletului și alte asemenea subiecte. Astfel, ei "demisionează" din funcția lor de transmițători ai Revelației, renunțând să-i călăuzească pe atei sau pe cei care au îndoieli în credință pe drumul sigur al Adevărului. Recunoscând valoarea "luminii naturale a rațiunii", a cunoașterii filosofice (condiție esențială în buna formare a oricărui catolic), noi recunoaștem capacitatea oricărui om, fie el european, eschimos sau australian, de a înțelege, până la un punct, Adevărul. Ceea ce ar trebui să conducă la o atitudine ofensivă a noastră împotriva celor care neagă conținutul acestui act cognitiv, nicidecum la o atitudine defensivă, lipsită de elan misionar.

 

Concluzii

Revelația constă în faptul că prin Isus Cristos, Cuvântul făcut trup, oamenii pot ajunge la Tatăl în Duh făcându-se părtași la firea dumnezeiască. Împlinită prin fapte și cuvinte strâns legate între ele, Revelația este pregătită progresiv în istorie (Vechiul Testament) și desăvărșită prin Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos (Noul Testament). Nu va mai exista, până la sfârșitul istoriei, o altă Revelație publică. Adevărurile revelate întregesc cunoașterea prin lumina naturală a rațiunii. Revelația e transmisă prin Apostoli, apoi prin urmașii acestora, episcopii, ea trebuind să fie primită de toți oamenii prin ascultarea credinței. Aceasta este, de fapt, raportarea justă a omului față de "mesajul" pe care Dumnezeu a binevoit a i-l transmite, Revelația divină: credința, mărturia de credință. Astfel putem și trebuie să spunem cu toată convingerea și înțelegerea de care suntem capabili "Cred!", "Credem!".

 

Note
[1] În articolul 2 "Natura și obiectul Revelației", ni se spune că: "I-a plăcut lui Dumnezeu, în bunătatea și înțelepciunea Sa, să Se dezvăluie și să facă cunoscut misterul voinței Sale (cf. Efes. 1, 9)" (Conciliul Ecumenic Vatican II, traducerea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, Nyiregyhaza, 1990, p. 207).
[2] Conciliul Ecumenic Vatican II, p. 208.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] Cf. Catehismul Bisericii Catolice, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, 1993, p. 45.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire