pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a IV-a:
Noi și Catehismul Bisericii Catolice. Tezaurul credinței

Motto: "Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură constituie un unic tezaur sacru al Cuvântului lui Dumnezeu, în care Biserica peregrină îl contemplă, ca într-o oglindă, pe Dumnezeu, izvorul tuturor bogățiilor sale" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 97).

 

Introducere

Citind și folosind ca îndrumar al credinței noastre Catehismul Bisericii Catolice, este absolut firesc să ne întrebăm: ce conținut are această lucrare? De unde provin toate învățăturile cuprinse în ea? Ce reprezintă, luate în ansamblu, aceste învățături? În Constituția Apostolică Fidei depositum, promulgată în data de 11 octombrie 1992 de Papa Ioan Paul al II-lea în vederea publicării catehismului, citim chiar din primele rânduri ale introducerii următoarele cuvinte: "Păstrarea Tezaurului Credinței (lat. fidei depositum) este misiunea pe care Domnul a încredințat-o Bisericii sale și pe care ea o împlinește în toate timpurile". Dintr-o asemenea afirmație a Suveranului Pontif, dar și din altele similare, desprindem cu claritate răspunsul la întrebările noastre de mai sus: Catehismul Bisericii Catolice este o operă a Bisericii care consemnează, spre îndrumarea și educarea sufletelor, tocmai învățăturile conținute în acest tezaur al credinței. Dacă vrem deci să înțelegem ce este catehismul, trebuie să lămurim, după puteri, sensul acestei expresii: "tezaurul credinței".

În articolul 84 al catehismului ni se vorbește despre acest depositum fidei ca despre conținutul sacru al Sfintei Tradiții și al Sfintei Scripturi: "«Tezaurul sfânt» al credinței, cuprins în Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură, a fost încredințat de apostoli întregii Biserici. Aderând la el, întreg poporul sfânt, unit cu Păstorii săi, stăruie de-a pururi în învățătura apostolilor și în comuniune, în frângerea pâinii și în rugăciuni (...)".

Dacă vrem să înțelegem ce anume este "tezaurul credinței", este deci necesar să discutăm semnificațiile Sfintei Tradiții și ale Sfintei Scripturi, dar și a Magisteriului viu al Bisericii. Vom face acest lucru folosind constituția Dei Verbum despre Revelația divină.

 

Cuprins

Capitolul al II-lea, "Transmiterea Revelației divine", din constituția Dei Verbum, fixează câteva adevăruri de mare importanță pentru noi. După ce, mai întâi, se arată că Cristos Domnul a vestit El însuși Evanghelia, încredințând această misiune Apostolilor care îi au ca urmași, până la sfârșitul istoriei, pe Episcopi, este subliniat faptul că "(...) această Sfântă Tradiție și Sfintele Scripturi ale celor două Testamente sunt oglinda în care Biserica peregrină pe pământ Îl contemplă pe Dumnezeu de la care primește toate, până când va ajunge să-L vadă față în față, așa cum este (cf. 1 In 3, 2)". Ultimele trei articole ale capitolului II sunt dedicate, succesiv, Sfintei Tradiții, relațiilor dintre Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură, și, în fine, relațiilor dintre Tradiție și Scriptură cu Biserica întreagă și Magisteriul Viu.

Tradiția Bisericii, constituită din "ceea ce a fost transmis de către Apostoli", "se dezvoltă în Biserică sub asistența Duhului Sfânt: înțelegerea lucrurilor și cuvintelor transmise crește prin meditarea și studierea lor de către credincioși, care le păstrează în inimă (cf. Lc 2, 19. 51), prin pătrunderea adâncă ce decurge din experiența spirituală și prin propovăduirea acelora care, odată cu succesiunea episcopală, au primit o carismă sigură a adevărului". Legate strând între ele, Sfânta Tradiție și Sfânta Biserică, "curgând din același izvor divin, devin, într-un fel, o unitate și tind spre același scop. Într-adevăr, Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu întrucât este scrisă sub inspirația Duhului dumnezeiesc, iar Sfânta Tradiție transmite integral urmașilor Apostolilor cuvântul lui Dumnezeu încredințat Apostolilor de Cristos Domnul și de Duhul Sfânt, pentru ca acești urmași, călăuziți de lumina Duhului adevărului, să-l păstreze cu fidelitate, să-l explice și să-l răspândească prin propovăduire; prin urmare, Biserica nu-și dobândește certitudinea cu privire la toate lucrurile revelate numai din Sfânta Scriptură. De aceea, atât Scriptura cât și Tradiția trebuie primite și venerate cu egală iubire și considerație". Având parte de acest "tezaur unic al cuvântului lui Dumnezeu încredințat Bisericii" constituit din Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură, este absolut necesară interpretarea corectă, ortodoxă, a acestuia. Ne aducem aminte că această exigență, a interpretării corecte a Cuvântului divin, a fost solicitată, implicit, încă din timpurile apostolice, atunci când apostolul Petru, de exemplu, în cea de a doua sa epistolă, avertiza asupra acelor învățături din epistolele lui Paul "greu de înțeles", pe care "cei neînvățați și netemenici le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor" (2 Petru 3, 16). Este deci necesară o pregătire adecvată pentru lectura și înțelegerea Sfintei Scripturi. Cine este însă autoritatea care ne poate garanta această pregătire? Răspunsul, de mare importanță, pe care ni-l oferă constituția Dei Verbum, este următorul:

"(...) misiunea de a interpreta în mod autentic cuvântul lui Dumnezeu scris sau transmis a fost încredințată numai Magisteriului viu al Bisericii, a cărui autoritate se exercită în numele lui Isus Cristos. Acest Magisteriu nu este însă deasupra cuvântului lui Dumnezeu, ci îl slujește, învățând numai ceea ce a fost transmis, deoarece, prin porunca dumnezeiască și cu asistența Duhului Sfânt, îl ascultă cu pietate, îl păstrează cu sfințenie și îl expune cu fidelitate și ia din acest unic tezaur al credinței tot ceea ce propune ca adevăr de credință revelat de Dumnezeu".

Ajunși în acest punct, trebuie să reținem "triunghiul de aur", după cum îi spunem noi, pe care se sprijină viața de credință a oricărui catolic: Sfânta Tradiție, Sfânta Scriptură și Magisteriul Bisericii. Ele "sunt atât de strâns legate și asociate încât nu pot exista separat, și toate împreună, fiecare în felul său, contribuie în mod eficace la mântuirea sufletelor, sub acțiunea aceluiași Duh Sfânt".

 

Concluzii

Vom reveni în catehezele dedicate surselor Revelației asupra Sfintei Scripturi și asupra Magisteriului, dar și asupra Tradiției. Ceea ce trebuie să reținem, deocamdată, este faptul că "tezaurul credinței" este conținut și vehiculat de Tradiție și Biblie, iar autoritatea căreia îi revine, prin excelență, rolul de păstra și transmite nealterat acest tezaur, este Magisteriul viu al Bisericii: "Biserica, în învățătura, viața și cultul său perpetuează și transmite tuturor generațiilor tot ceea ce este ea însăși, tot ceea ce crede" (Dei Verbum, art. 8).

Tot conținutul "tezaurului credinței", important pentru binele și mântuirea sufletelor, este sistematizat cu o judiciozitate și claritate remarcabile în Catehismul Bisericii Catolice, care, pe drept cuvânt, poate fi considerat "cartea secolului XX".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire