pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Credința, Biserica, lumea după Conciliul Vatican II
Cateheze pentru adulți

sursa: Robert Lazu

Cateheza a XXXV-a:
"Cred în Duhul Sfânt". Cincizecimea în viața Bisericii

Motto: "... a crede în Duhul Sfânt înseamnă deci a mărturisi că Duhul Sfânt este una din Persoanele Sfintei Treimi" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 685)

 

Introducere

După ce lumea l-a (re)cunoscut, în perioada Legii vechi, pe Dumnezeu Tatăl, întruparea Mântuitorului Isus Cristos a adus o nouă etapă a plinirii Revelației dumnezeiești. Astfel, mai întâi, ni s-a făcut cunoscut Fiul ceresc - Dumnezeu adevărat și Om adevărat -, după care, începând cu momentul Înălțării Fiului de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, a fost trimis Mângâietorul, Duhul cel Sfânt, a Treia Persoană a Treimii veșnice. Sfântul Grigore de Nazianz, marele Teolog cuvântător de Dumnezeu, a descris minunat această revelare progresivă a lui Dumnezeu în istoria lumii căzute:

"Vechiul Testament proclama limpede pe Tatăl, mai nedeslușit pe Fiul. Cel Nou l-a arătat pe Fiul, a făcut să se întrezărească dumnezeirea Duhului. Acum Duhul are drept de cetățenie printre noi și ne dă o viziune mai clară despre sine. Într-adevăr, nu era prudentă proclamarea pe față a Fiului, pe când nu se mărturisea încă dumnezeirea Tatălui, nici adăugarea Duhului Sfânt ca o povară în plus, ca să folosesc o expresie cam îndrăzneață, pe când nu era încă recunoscută dumnezeirea Fiului... Numai prin înaintări și progresări 'din slavă în slavă' lumina Treimii va lumina în cea mai limpede strălucire" (Or. Theol. 5, 26, apud Catehismul Bisericii Catolice, art. 684).

Asumând plinătatea Revelației dezvăluită progresiv de Dumnezeu lumii, recunoaștem valoarea credinței care mărturisește existența unei a Treia Persoane a Sfintei Treimi: Duhul Sfânt, ce are aceeași Ființă cu Tatăl și cu Fiul. Deși există mai multe momente când Duhul Sfânt este dezvăluit în Noul Testament, prima mărturie importantă este cea din momentul botezului lui Isus: "Și iată că s-au deschis cerurile și l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind deasupra lui" (Matei 3,16).

Practic, atunci când întâlnim această imagine, a Duhului Sfânt în chip de porumbel, întâlnim cea mai cunoscută reprezentare a Sfântului Spirit, "care de la Tatăl și de la Fiul purcede".

 

Cuprins

Mântuitorul Isus le-a dezvălui ucenicilor unul dintre motivele pentru care merge de-a dreapta Tatălui: spre a-l trimite pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu. Venirea acestuia, care coincide cu întemeierea Bisericii creștine, este descrisă extrem de plastic în Faptele apostolilor:

"Când a sosit ziua Rusaliilor erau toți adunați împreună în același loc. Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă unde stăteau. Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească" (Fapte 2,1-4).

În acest pasaj întâlnim alte două forme de manifestare a Mângâietorului: mai întâi ca un vânt vijelios, apoi ca o mulțime de flăcări, de limbi de foc. Toate acestea vorbesc despre calitățile diafane ale Spiritului Sfânt. Dacă ne gândim la vânt, ne dăm seama că este vorba despre ceva care, deși pur și care le poate străbate pe toate (după cum vântul pătrunde peste tot și prin tot), are putere. Căci și vijelia, dacă depășește o anumită limită, poate răsturna copaci, case și chiar munți. Apoi, focul, deși arzător, nu-i arde pe cei asupra cărora se sălășluiește. Ce fel de foc poate fi acesta, care să nu ardă? E clar că e o lumină blândă, care pe cei curați nu-i frige.

Însă nu se întâmplă la fel cu toți oamenii. Vedem, de exemplu, în cazul tulburător al lui Anania și Safira (Fapte 5,1-11), că moartea lor năpraznică este pusă pe seama faptului de a-l fi mințit pe Duhul Sfânt. Aici este una dintre marile taine ale profunzimilor vieții morale și spirituale: același Duh Sfânt, pentru unii este foc curățitor, pentru alții este foc ucigător. Dar asta nu pentru că Duhul ar vrea ca vreun om să se piardă, ci pentru că - din nefericire - nu toți oamenii se împodobesc cu curăția vieții și a sufletului spre a se învrednici să-l primească cum se cuvine pe Mângâietorul.

Ca să furnizez o imagine plastică, am putea spune că relația omului cu Duhul este similară contactului cu o sursă de înaltă tensiune: fără echipament de protecție contactul poate fi fatal. Transferând în plan spiritual această imagine, putem spune că, pentru sufletul omenesc, "echipamentul" adecvat atingerii Duhului este curățenia interioară, care doar ea singură poate permite sălășluirea în noi a harului sfințitor și activarea darurilor Duhului Sfânt primite prin Mirungere. Evident, când vorbim despre curăția spirituală, ne gândim, în primul rând, la curăția de orice păcat de moarte, care se dobândește prin Sfântul Sacrament al Reconcilierii (Spovedaniei). Abia după aceea avem în vedere toate mijloacele prin omul se poate curăța și desăvârși ajungând până la unirea mistică cu Dumnezeu.

Catehismul Bisericii Catolice, în articolele de la 694 la 701, prezintă sintetic simbolurile prin care este cunoscut Duhul Sfânt în Sfânta Scriptură și în Tradiția Bisericii. Iată care sunt acestea.

Apa, care indică acțiunea Duhului Sfânt în botez, fiind corelată cu apa gestației noastre înaintea primei nașteri - care ne trimite, mai adânc, la apele deasupra cărora "Duhul lui Dumnezeu plutea" din Geneză.

Ungerea cu ulei, simbol prezent în contextul sacramentului Confirmării sau al Mirungerii, care ne arată toți creștinii sunt - asemenea profeților și lui Isus însuși - unși ai lui Dumnezeu.

Focul, despre care am vorbit deja, simbolizează energia transformatoare a lucrărilor Duhului Sfânt. De aceea nu trebuie niciodată să uităm tâlcul cuvintelor apostolului Paul: "Nu stingeți Duhul" (1Tes 5,19), care, neîndoielnic, poate fi corelat cu sensul profund al cuvintelor Mântuitorului din Luca 12,49: "Foc am venit să arunc pe pământ și ce altceva vreau decât să se aprindă!". Acest foc e Duhul Sfânt, iar noi trebuie să ne aprindem și, ca semn al aprinderii, să îi aprindem și pe alții. Dacă nu se întâmplă acest lucru - atenție! - înseamnă că nu ardem suficient de tare (sau chiar deloc!). Iar așa ceva se întâmplă numai și numai din cauza "stingerii" Duhului în noi, care se petrece datorită păcatelor noastre.

Norul și lumina sunt alte simboluri ale Duhului Sfânt, văzute ca simboluri teofanice ale lui Dumnezeu. Alte simboluri mai sunt pecetea (simbol înrudit cu cel al ungerii) și mâna, care este "instrumentul" prin care e transmis Duhul Sfânt, mai cu seamă prin impunerea mâinilor de către apostoli și de către urmașii lor, episcopii Sfintei noastre Biserici. În fine, degetul cu care Isus scote demonii, numit în Tradiție "degetul dreptei Tatălui", și porumbelul - care este cel mai cunoscut simbol al Duhului Sfânt.

Toate aceste simboluri dau seamă despre o unică prezență: aceea a Mângâietorului, a Duhului Adevărului, care trebuie să fie primită cu toată cinstea și atenția de către fiecare dintre noi, cei botezați "în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh".

 

Concluzii

Una dintre pildele despre Împărăția cerurilor mult citate dar, uneori, puțin înțelese, pe care ni le-a transmis Sfânta Scriptură, e cea despre cele zece fecioare (Matei 25,1-12). De obicei, uleiul din candele este interpretat ca fiind faptele bune pe care omul înțelept le adună pentru Judecata finală. Desigur, nu este o interpretare greșită. Însă, gândindu-ne la simbolismul ungerii cu ulei despre care am vorbit mai sus, ne putem gândi la această pildă în altă lumină. Anume, asimilând uleiul din candele cu Duhul Sfânt însuși care este cel primit de noi prin faptele bune pe care le facem. În fond, știm că nici aceste fapte bune, oricare ar fi ele, nu sunt posibile fără prezența harului dumnezeisc; cu alte cuvinte, fără Duhul Sfânt nu putem face nimic. De aceea Fiul ni l-a trimis, pentru a fi cu noi, în noi, alături de noi, astfel încât să putem da roade vrednice de Dumnezeu. Secretul vieții creștine constă în primirea Duhului Sfânt: epoca apostolică punea atât de tare accentul pe acest lucru încât ni s-au păstrat chiar o serie de fapte supranaturale - cum ar fi vorbirea în limbi - care vădeau primirea și manifestarea cu putere a Duhului. Să consemnăm câteva asemenea locuri: Fapte 4,31-35; 10,34-48.

Dar să nu credem că vremea manifestării cu putere a Duhului Sfânt a trecut; dacă privim la viețile sfinților din vremurile noastre, cum ar fi Don Bosco, Padre Pio, Monseniorul Vladimir Ghika sau Episcopul Anton Durcovici, vedem că Duhul lucrează acum ca și pe vremea apostolilor, deși nu întotdeauna la fel de vizibil. Mai mult chiar, un semn incredibil, de o amploare extraordinară, a manifestării Duhului în lumea contemporană, este Conciliul Vatican II - despre care Papa Ioan Paul al II-lea spunea că este "un dar al Duhului făcut Bisericii". Niciodată nu vom insista suficient asupra acestor cuvinte: dacă nu le luăm în seamă citind, studiind, meditând și punând în practică cuvintele sfinte ale învățăturilor Conciliului, să nu ne amăgim: nu suntem și nu putem fi cu adevărat creștini catolici, "plini de Duh și adevăr", aflați întru slujirea Tatălui și a Bisericii Sale.

Totul depinde numai și numai de curăția noastră, de credința noastră și de supunerea noastră față de autoritatea Bisericii. De aceea, tot timpul trebuie să avem în minte cuvintele apostolului: "Nu stingeți Duhul". Să nu stingem Duhul ci, dimpotrivă, să căutăm să-l aprindem mai tare în inimile noastre - prin rugăciune, prin post, prin fapte de caritate trupească și sufletească și printr-o viață liturgică și sacramentală deplină - apoi să-i "aprindem" și pe cei din jur. Dacă vom avea Duhul din belșug și-l vom păstra nu va trebui să facem foarte mult pentru a se "aprinde" și alții: știm doar că incendiile se întind ușor și repede. Totul este ca focul să fie aprins.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire